Poporul în genunchi

Poporul nostru e-n genunchi, deşi credinţa moare
Când se vrea unul ridicat, sar fraţii să-l doboare
Când unul s-a cam săturat de tot ce i se-ndrugă,
Sar fraţii să-l ţină culcat, ca să rămână slugă.

Poporul nostru e-n genunchi şi nu pare să-i pese
De doişpe ani, străini de neam destinul par a-i ţese
De doişpe ani ne chinuim să stăm la suprafaţă
De doişpe ani nu mai contăm în propria-noastră viaţă!

Se face-acum suta de ani de când exişti, o ţară,
Vândută fiind de proprii fii, laşi fiinţa să te doară!
Acuma te sărbătoresc, nu îşi fac griji că mâine
Prin tot ce fac şi ce gândesc, te vor lăsa-n ruine

Noi, ca popor, nu existăm pentru că-n amorţire
Din start, nu vrem, ne refuzăm o proprie gândire
Gândească alţii pentru noi, trasa-ne-ar tot ei soarta
Iar noi, cuminţi, să-i aprobăm lăsând deschisă poarta!

Prea i-am lăsat pe toţi sa dea, sărmană ţară suptă,
Ce alţii dârz ţi-au apărat şi au murit în luptă!
Dac-ai să simţit sub paşii tai cutremurând pământul,
E semn că Ştefan şi Mihai nu-şi mai încap mormântul!

Poporul nostru e-n genunchi în strai de sărbătoare
Priveşte cum sub proprii ochi propria ţară-i moare
Poporul nostru e-n genunchi nu pentru rugăciune,
Ci ca să stea cât mai umil, scuipat de Uniune!

poezie de Daniel Dobrică
Adăugat de Băştinaşul
Comentează! | Votează! | Copiază!

În trend

E-n trend să lapidezi toţi patrioţii
Să fii un taliban european,
E-n trend să fii în trend cu toţi netoţii
Şi să-ţi dea lecţii orişice "mirean",

E-n trend să fii pe Facebook de bravură,
E-n trend să crezi doar ce vor ei să crezi,
E-n trend să stai cu Europa-n gură
Şi să o sugi până când sucombezi,

E-n trend s-arăţi pe Facebook că îţi pasă
Turnându-ţi apă-n cap ca un dement,
Crezând că dai flamânzilor o masă
Sau la bolnavi că dai un tratament,

E-n trend să fii român de conjunctură,
E-n trend să fii un "idiot util",
Şi după ce votezi o târâtură
Să-ţi pui şi tricolorul la profil,

E-n trend să ieşi cu blugii rupţi pe stradă
Vopsit în cap precum un papagal,
E-n trend să te mândreşti şi să te vadă
O lume-ntreagă că nu eşti normal,

E-n trend să scuipi biserica cu fală
Hulind altarul ce l-a ridicat,
Dar când la alţii arde-o catedrală
Donezi, ca un "creştin" adevărat,

E-n trend să pui un preţ pe sănătate
Prohibitiv şi rece pentru toţi,
E-n trend setarea ca prioritate
A prelungi pomelnicul la morţi,

E-n trend să nu-ţi mai pese de credinţă,
E-n trend cu crucea să te ruşinezi,
E-n trend să crezi că este de cuviinţă
Pe Dumnezeu să-l bagatelizezi,

E-n trend să tolerăm perversitatea
Cică aşa politic e corect,
E-n trend să îngropăm normalitatea,
E-n trend să zici "normal egal defect",

E-n trend ca zoaiele societăţii
Destinele să ni le dea la troc,
În era asta a umanităţii
E-n trend să nu mai fii uman deloc.

poezie de Daniel Dobrică
Adăugat de Băştinaşul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă voi fi ucis de asasini de rând, şi în mod special de fraţii mei, ţăranii ruşi, tu, ţarul Rusiei, nu trebuie să te temi de nimic pentru copiii tăi, ei vor domni sute de ani în Rusia. Dar dacă voi fi omorât de boieri, nobili şi dacă ei îmi vor vărsa sângele, mâinile lor vor rămâne mânjite cu sângele meu, pentru 25 de ani şi ei nu-şi vor spăla mâinile de sângele meu. Ei vor părăsi Rusia. Fraţii îşi vor ucide fraţii, şi se vor ucide şi se vor urî şi pentru 25 de ani nu vor fi nobili în ţară. Ţar al pământului Rusiei, dacă vei auzi sunetul clopotului care îţi va spune că Grigori a fost ucis, trebuie să ştii asta: dacă rudele tale mi-au provocat moartea, atunci nimeni din familia ta, adică nici unul dintre copii tăi sau dintre rudele tale, nu vor mai rămâne în viaţă pentru mai mult de doi ani. Vor fi ucişi de poporul rus.

Grigori Rasputin în scrisoare (1916)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fragment cu drepturi

Mă întreba dăunăzi un tovarăş -
Suntem popor
Şi noi basarabenii?!
Ce drept avem?!
Suntem noi Ţară?!
Şi dacă-i adevăr o obârşie
De milenii.?!

Poporul are drept numai pe străzi
El doar cu străzile e în deplină armonie
Doar strada-i poate oferi
Pământul în bucăţi
Să-şi facă ca Hiperion
Împărăţie...

Poporul are drept la tulburări
La revoluţii
Dacă-i umilit în evoluţii
Mai are drept la scară
Pân-la cer
Ce-o construieşte
Din a "Mămăligilor poluţii"...

Poporul are drept de a munci
Asigurându-şi continuitatea
Existenţei
Mai are drept poporul nostru
De a iubi
Pe cei ce l-au adus
La sapa zdrenţei...

Poporul meu mai are drept şi la Unire
Indiferent
De bună-rea voinţa unor tipi
Şi n-are timp
Poporul meu pentru consilii
Şi pentru listele
Cu iz de comunist...

Atâtea drepturi trec pe dinaintea-mi
Atâtea-mi garantează
Trai decent
Că nici nu pot alege
Ce să mătur mai cuminte
Prospectele din Răsărit
Sau
Bulevardele prin Occident?!

poezie de Iurie Osoianu (15 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să murim, să re-nviem şi iarăşi...

E-n esenţa noastră să ne punem
Peste rănile naive, sare.
Falsul răsărit în timp ce-apunem —
Cine nu se minte când îl doare?!

E-n esenţa noastră să ne-ascundem,
Noi de noi, sub masca neputinţei.
Aparenţei, dacă corespundem,
Ne ia valul nerecunoştinţei.

E-n esenţa noastră să ne-abatem
De la bine, -n drum către ruine.
În zadar pentru frumos ne zbatem,
Când o facem numai pentru sine.

E-n esenţa noastră egoismul,
Fără să-nţelegem că-i opusul
A tot ce ne unge mecanismul —
Fericirii-accelerându-i pulsul.

E-n esenţa noastră lipsa vieţii,
Să murim, să re-nviem şi iarăşi
Să cădem în mrejele tristeţii,
Morţii, oferindu-ne, tovarăşi.

E-n esenţa noastră decăderea,
Tot ce ne orbeşte, fără milă.
Renunţăm la miere şi bem fierea,
Cum să-i fie lumii de ea silă?!

E-n esenţa noastră neştiinţa,
Rar când ne trezim din adormire,
Fără să ne-apese conştiinţa —
Când ne-mpiedicăm de răstignire.

E-n esenţa noastră ofilirea,
Da'-n esenţa noastră-i şi minunea
Ce ne poate-aduce mântuirea,
Chiar şi-atunci când ne-a-nghiţit genunea.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deneb e într-adevăr un soare imens, deşi noi îl vedem numai ca o simplă stea de mărimea 2. Lumina ne vine în peste 300 de ani de la acest soare, care se îndreptează spre noi cu o viteză de 35 km pe secundă. Un mare astronom american spune că va veni odată timpul când Deneb va fi cea mai strălucitoare stea de pe cerul nostru şi că aceasta va dura câteva mii sau zeci de mii de ani, atâta timp cât Soarele nostru şi soarele Deneb vor trece unul pe lângă altul.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru poporul meu

Binecuvântează Doamne, poporul român,
Dă-i puterea de-a rămâne în ţară stăpân
Miluieşte-l cu chibzuinţă şi înţelepciune
Întăreşte-l când îi cuprins de slăbiciune

Luminează-i Doamne calea, când o rătăceşte
Şi dă-i iertarea cuvenită, dacă mai greşeşte
Fereşte-i fii săi mai aprigi cuprinşi de dezbinare
Nimic să nu le-aducă lor motiv de întinare

Uneşte-i Doamne pe toţi fraţii laolaltă
Să-şi croiască împreună aceeaşi soartă
Însufleţeşte în toţii fii de naţie românească
Dorinţa de Unire în Dacia strămoşească

Întăreşte Doamne, la tot poporul meu
Iubirea de moşie, credinţa în Dumnezeu
Ajută-le Tu Doamne, să aibă spor în toate
Trăiască în a lor ţară, în cinste, în demnitate

Aşa să ne-ajute Dumnezeu!

poezie de Ionel Popa (10 noiembrie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi pasă (pamflet)

Îmi pasă şi mă doare starea naţiunii,
Când văd aleşii care se comportă
Mai lacomi ca hiene şi mai răi ca hunii,
Din ciolan să ia întreaga cohortă.

Cu sabia-n cuvânt şi cu resteu în ură,
Nimic nu lasă rivalilor mărunţi!
Se luptă să le ia şi pâinea de la gură,
Să nu le ştie manevre de corupţi!

Când biata ţărişoară este sub greutăţi,
Ei fac planuri, de unde să ciupească.
Onoarea îşi compromit, când calcă şi pe morţi
În planul hapsân, să se pricopsească!

De poporul român, îmi pasă şi mă doare,
Văzând că din greu, pentru fii se zbate,
Iar "patrioţii" se-arată la sărbătoare,
Să vorbească despre moralitate!

Adesea mă întreb în sufletul meu umil,
Unde şi cu ce a greşit poporul,
Să-şi ducă povara vieţii în destin osti,
Când trecutul umbreşte viitorul?

Aş vrea să-i meargă bine, iubitei mele ţări,
De bucurie să-i scriu osanale!
Să-i duc vestea bună pe nemărginite zări,
Când n-oi mai simţi vântu-n buzunare!

* Din antologia colectivă "Ţie, mamă Românie"
*Pamflet politicienilor români!
*La mulţi ani, România!
* La mulţi ani, români, oriunde vă aflaţi!
© Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din România - patria din sufletul meu (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem aici de mii de ani

Suntem aici de mii de ani,
O ţară mică, râvnită de duşmani.
Statornici noi am fost de când ne ştim,
Pe-acest pământ, atât de sacru şi divin.

Noi n-am bătut la poarta nimănui,
Noi ne-am văzut de casă şi copii.
De casă şi copii ne-am ocupat,
Am fost poporul cel mai condamnat.

Istoria ne-arată cât de buni am fost,
Noi am muncit şi ne-am făcut un rost.
N-am fost o ţară mare, migratoare
Am fost o ţară mică... De sine stătătoare.

poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporul nostru

Poporul nostru inimă de leu,
Particulă de inimă sunt eu.
Şi mândră sunt de românească ţară...
Veniţi, românii mei plecaţi afară!

epigramă de Ileana Nana Filip din Poliţişti pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape jumătate din bugetul nostru actual este acoperit de veniturile rezultate din votcă, adică de beţia şi dezmăţul la care s-a dedat acum poporul, deci de întregul viitor al poporului. Noi, ca să zicem aşa, plătim cu viitorul nostru măreţul nostru buget de mare putere europeană. Tăiem copacul chiar din rădăcină ca să-i culegem cât mai repede roadele.

Dostoievski în Jurnal de scriitor (1873)
Adăugat de Iorgu Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

E viu Hristos

În picuri de lumină
pământul se îmbracă
căci zorii
încep să vină
şi noaptea
stă să treacă

femeile s-au dus
să vadă iar mormântul
îl vor
dar pe Isus
căci numai El
e Domnul

dar piatra
nu e pe mormânt
e dată la o parte
şi-al vieţii Sfânt Cuvânt
nu-i
a înviat

a înviat Isus
mormântul Lui e gol
şi nu mai este Domnul
un trup
de viaţă gol

e viu Isus
a înviat
mergeţi dar
şi spuneţi ucenicilor
căci îl vor vedea în Galileea
bucuraţi-vă
căci El e cheia
vieţii
de pe acest pământ

unul singur
a mărturisit
Eu sunt Învierea şi Viaţa
şi Eu sunt
Adevărul
Isus Hristos Mesia

a-nviat
şi nu mai e-n mormânt
mormântul Lui e gol

o ploaie de lumină
îmbracă tot în jur
căci Domnul
stă să vină
la cel curat
şi pur

aveţi credinţă-n Dumnezeu
şi aveţi credinţă-n Mine
căci voi sunteţi
poporul Său
trăiţi dar viaţa
aşa cum se cuvine

căci picură
lumina dulce
pururea
să fii curat
şi soarele acum străluce
căci Domnul nostru
a-nviat

e viu Hristos
e sărbătoare
îl veţi vedea în Galileea
se-mbracă-n aur
şi Iudeea
că-n veci Isuse viu şi nu mai moare
e viu cu adevărat

o ploaie de lumină
plouă
să ai şi tu inima nouă
şi orişice
fiinţă
ce-l vrea pe Domnul
prin credinţă
Hristos a înviat

poezie de Ioan Daniel Bălan (8 aprilie 2018, Betania Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină

Vai de ea, săraca ţară!
Tinerii-au plecat afară.
S-a desfiinţat armata,
Cu patriotismu-i gata.
Nu mai sunt azi patrioţi,
Ţara-i plină doar de hoţi.

Amară străinătate
Cu familii destrămate
Şi copiii fără de carte.

Vin străini din multe părţi,
Să ne-ajute - ne spun toţi.
Toţi ne zic – binele-ţi vor!

Vor să-l ia să fie a lor.
Toţi ne împrumută bani,
Ne fac slugă pe mulţi ani.
Un leu îţi dau pe datorie,
Tu le dai înapoi o mie.
Ne fac drumuri asfaltate
Care duc în altă parte.
Ele pleacă de la noi
Şi ne lasă în nevoi.
Au mai fost, demult, romanii,
Hunii, chiar şi otomanii.
Apoi ruşii au venit
Şi în două ne-a-mpărţit.
A făcut hotar din apă,
Prutul, ca să ne despartă.
Pe români i-a dus..., i-a dus...
În Siberia, în sus.
Înapoi, ruşi a adus.
Vrut-au ca neamul să piară
Din frumoasa noastră ţară.
Aşteptam americanii
Dar au revenit germanii.
Iar când timpul va veni
Alţi stăpâni ne vom găsi.

Vai de ea săraca ţară
Şi de viaţa noastr-amară.

Ei ne pun conducătorul,
Nu pe cel ce-l vrea poporul.
Toţi votează cu folos,
Dar din urnă, altu-i scos.
Ajunge conducător
Numai coada de topor.
Căci pădure de români
E temută de stăpâni.
Cu conducători aşa
Ajungi slugă-n ţara ta.
Nu gândesc ei la popor.
Ei gândesc la banii lor.

poezie de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partidelor (parodie epigramatică după George Lesnea)

Partidul e-n toate, sunt toţi cei ce-au supt
O ţară tot mai săracă sub soare
E-n pruncu-avortat şi în omul corupt
E în speranţa ce zilnic ne moare

epigramă de Corneliu Sofronie, după George Lesnea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara e în noi

Ţara este locul unde dorul devine cântec
şi lacrima vers de poezie.
Ţara e locul unde soarele e zâmbet
şi râsetul divină armonie.

Ţara e-n susur de izvoare,
şi-n cumpăna de la fântână,
Ţara e-n glas de privighetoare,
Ţara e limba mea, limba româna.

Ţara e-n brazii din munţi,
Ţara e-n falnicii stejari,
E-n sudoarea pe-obositele frunţi
Ţara e-n oamenii ei buni şi mari.

Ţara e-n fluier de cioban
şi-n turmele de oi,
Ţara e-n tine şi-n mine,
Ţara e săpată adânc în noi.

Ţara e-n dealuri şi văi,
e grădina cea mai minunată,
Ţara e-n fete frumoase şi-n flăcăi,
Ţara e eternă, nu moare niciodată.

poezie de Marius Alexandru (1 ianuarie 2023)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul şi noi

Atunci când vinul e-n butoi,
Al nostru este, poţi să spui,
Dar de-l turnăm pe tot în noi,
Ajungem noi să fim ai lui.

epigramă de Friedrich von Logau, traducere de Florea Ştefănescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua Limbii Române

În fiecare zi e ziua Limbii mele,
O văd însângerată, strivită şi scuipată
Înghesuită-n colţuri, supusă-n cazne grele
Legată-n lanţuri, ruptă, nu poate să se zbată...

În fiece secundă, în graniţe, în lume
E cineva ce-o bate şi o batjocoreşte
E subiect de bârfă, e subiect de glume
Tot timpul e vreunul ce o tot murdăreşte.

La bacalaureate, din doi - unul nu trece
Cum s-a ajuns la asta, pe profi să-i întrebaţi
Învăţământul Ţării e-n agonie, rece,
La doi paşi de un colaps... gata să-l înhumaţi!

Poporul fără şcoală, fără cultură, moare
Şi asta se doreşte, nimeni nu se opune!
Politica-i jegoasă, coruptă, o tumoare,
Până când rabzi acestea? Deşteaptă-te române!

poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 31 august 2020 (31 august 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea în Eterna şi Fascinanta Românie

De mulţi ani, neîntrerupţi,
E făcută de corupţi,
E-n genunchi onestitatea
Şi domneşte nedreptatea.

pamflet de George Budoi din Justiţia în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (15 ianuarie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu pentru tine mă rog, acum, natură

Stau în genunchi, în iarba-naltă,
Şi pentru tine, eu mă rog, natură,
Să supravieţuieşti
În lumea mea modernă,
Să nu te piardă, a omenirii viitură.
Să-ţi mai rămână falnici codrii înalţi,
Şi verde iarba din câmpie,
Iar florile să nu-şi piardă mirosul,
Şi minunatele culori,
Tot limpezi, izvoarele-ţi rămâie.

Stau în genunchi, în iarba-naltă,
Şi pentru tine, eu mă rog, natură,
Să-i ţii în braţe; pe cei ce te iubesc,
Adevăraţi prieteni să-ţi rămână.
Să te preamărească păsările în cântul lor,
Şi trecătorul să uite să mai plece,
Iar copilaşi fugind, după mici fluturi,
Picioarele în rouă să le înece,
Şi-atunci, când cad, împleticiţi prin iarbă,
Să nu plângă prea tare,
Că nu e asfalt dur, e iarbă şi e rouă.

Stau în genunchi, în iarba-naltă,
Şi pentru tine, eu mă rog, natură,
Să-ţi mai rămână mare a ta putere,
Să poţi să lupţi, cu cei ce rău-ţi vor,
Şi nu-nţeleg că tu eşti o minune,
Căci vreau să te cunoască, ca şi mine,
Copiii, nepoţii şi stră şi strănepoţii,
Din generaţiile ce vor să vie.

poezie de Valeria Mahok (23 mai 1992)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până când?

Geme ţara-n sărăcie
Plâng bătrânele prin piaţă...
Ce te faci acu' c-o mie?
Oare este asta viaţă?

Sus se zbat de ceasul morţii
Să mai dea câte un ban
Dar, lăsaţi în voia sorţii
Aşteptăm milă în van.

Miliarde se-mprumută
Un' se duc? Nu tre' să ştim.
Vorbărie multă, multă,
Noi tot mai săraci murim.

Şi tăcem. Oare de frică?
Sau ne-am săturat de vrut...
Ţara noastră-i tot mai mică
Şi pământul l-au văndut!

Unde-s patrioţii oare?
La străini sunt ghiocei
Şi ne calcă în picioare
Pentru a avea doar ei.

Ce-a fost ţara si poporul
De atatea mii de ani,
Cum îsi apărau ogorul!
Nu-l vindeau pe la duşmani.

Până când vom plânge oare
Şi cât vom mai suferi?
Poate Dumnezeu cel mare
De-l rugam, ne-o auzi!

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slăvit Isus

Slăvit Isus – ce grabnic vine
răsplata Zilei de Apoi
şi nu noi Te-aşteptăm pe Tine,
ci Tu, tot Tu, ne-aştepţi pe noi!
Iubim tot praf şi tot ruine
şi vrem în pământeşti nevoi
nu noi să Te slujim pe Tine,
ci Tu să ne slujeşti pe noi.

O, Doamne, cu adânci suspine
întoarce-ne dinspre noroi
şi fă-ne să dorim de Tine
aşa cum Tu doreşti de noi.

Revarsă-n noi în toţi divine
simţiri cereşti şi gânduri noi.
Nu noi să vrem să fim prin Tine,
ci Tu să vrem să fii prin noi.

Fă ale noastre inimi pline
de-al dragostei ceresc şuvoi;
nu noi să ne vestim prin Tine,
ci Tu să Te vesteşti prin noi.

Căci doar atunci e cel mai bine
când suntem unul şi nu doi,
când şi noi suntem una-n Tine,
cum şi Tu unul eşti în noi.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!