Vântul (cu dedicaţie maestrului Mircea Suchici)

Se zbuciumă vântul
Ca un arcuş pe coardele cerului...
Pe partitură aleargă litere negre,
Pe drumuri de fulgere...
Nici curcubeul nu-şi mai plimbă culorile
Pe aleile pe care
Praful de stele şi-a lăsat aurul...
O lacrimă a pătruns în lemnul uscat al viorii,
Un contrabas alungă tăcerea
Şi din orchestră,
Doar zumzetul ploii
Coboară peste sufletul nostru
Să-i lumineze întunecarea...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul unic

Te sărut cu ploaia,
Te strig cu petale de trandafir,
Cuvintele sunt risipite pe coardele viorii
De catifea...
Roua chipului tău îmi alintă
Sufletul-înger
Ce s-a înălţat dincolo de noapte
Spre a-ţi aduce curcubeul
În care am plantat cuvinte de iubire
Pe care doar ţie ţi le pot dărui.
Mă poţi oare iubi?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoria îngerilor

Mă poartă îngerii pe pletele cerului
Şi brăţări de lumini îmi alunecă la tâmplele răsărite
Îmbrobodită cu taina Duhului Sfânt
Sorb din fântână cunoaşterii
Şi zidesc cu mine altar pentru sufletul meu.
Alungă durerea şi întunecarea, mamă
Spre a-ţi purta braţele, să ne zidim împreună
Să fim cuptorul încins în viaţă şi dincolo de ea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte fără priviri

În jurul pleoapelor tale
Ploaia a semănat lacrimi,
Mă cauţi în herghelii de ramuri,
Dar gura ta este cuprinsă de secetă,
Mă alinţi cu săruturi, dar întunecarea
Le deschide poarta şi ele se pierd în neant...
Nu privi în urmă cum se scurge
Lava cuvintelor!
Ea este mai dulce ca mierea
Şi mai pustiitoare ca deşertul din visele mele...
Alungă tăcerea din taina ce mă ţine
Prizonieră, în gânduri la tine!
Ti-a dăruit toamna aromă de gutui
Ia eu sunt frunza amară, rostogolindu-se
Ca un vârtej de sentimente, la picioarele tele.
îmbrăţişezi vântul
Şi paşii mei aleargă spre plus infinit,
Căutând iubirea ca mijloc de comunicare.
Deschide larg ochii şi priveşte în zare!
Alungă întunericul din sufletull tău!
Te aştept în oglinda ce desparte cele două universuri.
Este un gol între noi,
Apoi... tu... şi eu...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbare

Se zguduie lanţurile cerului...
Cad fulgere peste lumea
Transformată în lavă.
Oarbe tăceri desenează vise de catifea.
Pe catafalcul tăcerii
Au desenat altar pentru închinarea la idoli.
Nu îngenunchiaţi cât gândul vă este sabie
Răsucindu-se în neant!
Puteţi lupta chiar dacă rănile voastre
Invocă moartea.
Îngeri coboară peste sufletul vostru
Şi vă împietresc, eliberându-vă de dureri.
Luptaţi! Mâine este o zi
Ca şi azi, caşi ieri...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de vară

Şerpi de lumină
Coboară ca un voal de mireasă
Peste umerii zilei de jar.
Lacrima cerului, cade sticloasă
În nisipul arzând...
Dansează copacii biciuiţi de speranţă...
În mine î simt tremurând.
Sandale de frunze
Aleargă cu tunetul-paj...
E-aşa întuneric în suflet, în casă,-n oraş!
O rochie albă de ploaie -
Dantele-nvârtindu-se-n cerc
Tresaltă-n tumult
Pe sănii oraşului mut.
Doar vântul şi ploaia se-aud
Cum urcă sfielnic, transcendent,
Treptele catedralei de lut.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea răsuna surd ca o tobă, doar inima se simţea bătând cu simboluri stranii în urechi, precum zumzetul unor albine împrejurul unui ciorchine.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

tunet furios –
pe câmpia cerului
fulgere ară

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimb

Pe fruntea ta
Şi-a coborât curcubeul,
Culorile dragostei.
Ţi-ai întins braţele spre clopotul-suflet,
Sperând să te cuprindă
În cântecul lui.
Izvor de lumină te-ai transformat
Şi clocoteşte soarele
În irişii ca nişte ochi de păun.
Vino lângă mine acum!
Te pândesc vânturi păgâne...
Hai, martori ai răsăritului,
Să plutim peste lume!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre obiceiuri...

Sora Sfântului Ilie este furioasă...
Oare de ce?!
Poate că fratele său
A uitat să o invite la petrecere.
Sau poate că este furioasă
Pe furnicile cu înfăţişare de oameni.
Biciuieşte cu fulgere pământul...
Cu foc şi apă omenirea adapă.
O vară capricioasă
Din care nu putem înţelege
Şi nici deosebi
Vântul de şoapte,
Tăcerea de vuiet
Şi noaptea de zi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveam prin fereastra deschisă miliardele de licurici intregalactici ce se aventurau pe necuprinsul albastru, desenând linii frânte, fulgere vii rămase să vegheze întunecarea. Cerul înstelat era orizontul spre care zburam, prinzându-mă de vise bălăcite în necunoscut.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu gândul dus...

Stau cu gândul dus...
Aleargă în tromba albicioasă
A aburindei cafele
Şi visele mele...
Vârtejul transcendental
Caută înfrăţirea cu absolutul.
Eu sunt începutul!
Punctul "0" în care
Se stinge o lacrimă,
Se ascunde o mare...
....................................
Nu mă ascundeţi în tăcerea
Din jurul vostru!
Voi erupe-ntr-o zi
Şi transcendent mă voi înălţa
Către stele,
Ca aburul cafelei
Din oricare clipă când
Stau la masă cuminte, visând...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textura cerului

Textura cerului este mai puţin rezistentă...
E pământie...
Alertă!
Umbrele aleargă prin labirintul de tunete.
Fulgere-paşi
Calcă peste oraş.
Tălpile-s grele de ploi.
Ne prăvălim prin noroi,
Tăcerea şi gândurile,
Visele murdare de sângeri
De a apusului plângeri...
Ca nişte cocori obosiţi,
Cu aripi pendulând rar,
Poposim pe frontispiciul destinului,
Transformându-ne clipa-n altar.
Ne soarbe necunoscutul
Ca pe vinul divin
Poposit în paharul
De unică folosinţă.
Rugaţi-vă!
Cereţi iertare, poposind
Pe curata ninsoare
De aripi de îngeri!
Apus, lună plină...
Stelele ard – stele de gheaţă,
Din hazard răsărite.
Să v-aduceţi aminte!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul

Cerul s-a deschis precum un fermoar
Şi nori sângerii au pătruns
Pe sub coama zimţată a apusului
Pe care dansau ca pe un ocean,
Frunzele toamnei – lebedele tăcerii.
Furtuni forfecau liniştea
Cu lame de fulgere.
Noaptea s grăbea să prindă ultimul tren.
Lacrimi albastre alunecau pe caldarâmul uitării.
Paşii treceau prin horă de tunete
În univers...
Tăcerea se aşternuse ca un pled peste inima mea.
Toamnă, toamnă târzie,
Toamna în care am împlinit
Cincizeci de ani...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimă (răspuns Gabrielei Mimim Boroianu)

Lacrimă, bobiţă de lumină,
S-a strâns şi s-a-ntors la rădăcină,
Spre chemarea lacului divin
După care însetaţi tânjim.

Lacrima - o rugăciune sfântă
Ce prin ne-cuvinte ne cuvântă...
Mântuire gândului bolnav,
Plâns tăcut de dorul celui drag.

În mătănii de mărgăritare
Lacrimi sute strălucesc în zare.
Cer - altar, o lacrimă pământul
Când ne dă, din suflet, rod, cuvântul.

Lacrimă - un vis la el acasă,
Fulger, taină, mantie cerească,
Flamura iubirii şi-a dreptăţii
Către care aspirăm cu toţii...

Un complot de taină şi durere,
Drumuri de lumină către stele,
O, mirific cânt, mirific vis,
Plata noastră pentru paradis.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictează pe pânza nopţii

Ne-am întâlnit pe pânza nopţii,
Două suflete pereche căutând armonia
S-au răsfrânt culorile în unghiuri închise
Şi noaptea s-a înfiripat în sufletul nostru,
Dincolo de barierele non-credinţei.

Viaţa este un talciog fără sens,
Pe care ne-am lăsat picturile să se dezvăluie ochilor
Ce caută cu interes fericirea
Cumpărăţi pânze, pe care să punem amândoi
Un dans al sufletelor lipsit de culoare,
Dar pe care pictorii l-au lăsat să înmugurească
Pe cerul pe care abia se zăreşte iubirea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii

Au bătut la poarta sufletului meu
Mesageri ai fericirii eterne...
Le-am deschis şi i-am întrebat ce vor
Iar ei mi-au zâmbit...
Acum... mă poartă îngeri pe pletele cerului
Şi brăţări de lumini
Îmi alunecă la tâmplele însorite
De iluzii, pe pleaopa moale
Ca aşternutul de nea al tăcerii.
Îmbrobodită cu taina Duhului Sfânt,
Sorb din fântâna cunoaşterii,
Pentru a zidi în mine,
Dincolo de cărămida uitării,
Altar pentru sufletul meu.
Alungă durerea şi întunecarea
Spre a-ţi putea da braţul
Să ne zidim împreună
În marea iubire,
Cu un cortegiu de îngeri!
Să învăţăm să fim
Cuptorul încins
Nu doar în viaţă, ci şi dincolo de ea...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdere

Se-ntoarce în furtună de-atâta suferinţă,
O inimă rănită. Şi mor în noi tăcut
Cei ce le-am dat iubire, lumină şi credinţă.
Eu, coardă de vioară, eu, am tăcut demult.

Mă-ntreb a câta oară-s născută din furtună...
De ce un Sfinx mai plânge însingurarea mea...
Mă-ntreb de ce în valuri, ţinându-se de mână
Se naşte şi se pierde – un vis – ultima stea.

Mi-e lacrima oceanul. Mireasă-n valuri albe...
Fără de sens vă caut, prieteni şi copii.
Sub coardele viorii, mi-e moartea mai aproape
Şi pier ca o nalucă, în unde viorii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seva trupurilor curgea ca un fluviu de aur peste marea de frunze înmormantată în umbre uitate în urmă, în urmă de fiinţă, în urmă de secunde... Dincolo de întunecarea ochiului nostru, cerul şi marea se sărutau, promiţându-şi în taină, orizontul iubirii.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimă

Miroase-a must amar -
Lacrimă de frunză de nuc...
M-aplec peste lume
Învelindu-mă cu tăcerea
Ascunsă în ultima secundă
Pe care clepsidra mi-o aminteşte...
Clopotul vieţii vuieşte!
Învolburat, râul timpului
Generează furtuni de secunde.
Lava de lacrimi bolboroseşte
La marginea sufletului...
Toate într-o simfonie de toamnă,
Unică şi de necontestat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea ploii

Reumatice ramuri
Îşi tânguie durerea ploii
Căzută pe umeri de frunze – sentimente ascunse.
Pamblici de fulgere
Lovesc aşternutul de umbre
Ireal foşnitor.
De tunete dor şi gândurile
Şi uitatele verbe
Căzute în lupte acerbe...
Cerul este o pătură gri.
La margini de zi
Corbi înfometaţi de lumină
Au prins rădăcină.
Ca un clopot de voci
Ramuri se lovesc între ele,
Duelându-şi tăcerea.
Şi plouă... şi grindina bate în geam.
În furtuna de oameni,
Eu sunt singurul ram...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!