Ultimul gând
am adunat în palme timpul
nu a stat
m-a privit o clipă
apoi a plecat
la pas, pas cu pas
pe drumul lui
la ceasul rămas, spre alt popas
am căutat o viață fericirea
nu m-a cunoscut
nu a știut că a trecut de multe ori pe lângă mine
am strâns în brațe femeia
sărutând trupul fierbinte și gol
o clipă m-a privit țipând în brațele iubirii
apoi a plecat, cu alt bărbat
pașii ei se strecurau
pe nisipul umed de lacrimi
azi pășesc pe alei
de tei, de ce vrei
în față doar vântul mai bate
bate și bate
pe drumuri uitate
printre frunze căzute, printre frunze uscate
de viață, de lume, de toate
pe aici, pe unde poate
pașii mei curg, se scurg
în cenușa ultimului gând rămas
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre tei
- poezii despre prezent
- poezii despre nisip
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Tic-tac, tic-tac
obosit
timpul s-a retras
acum, aici
nu bate niciun ceas
popas
la pas
pe lespedea rece
un an, un somn, un vis
rămas
un țărm, un val furios și o mare
timpul a tăcut
de mult
e mut
a mai trecut un veac
era o altă zi, alt ceas
tic-tac
doar cuvântul a rămas, esență pură a durerii
la ultimul ceas
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre somn, poezii despre furie, poezii despre durere, poezii despre cuvinte sau poezii despre ceas
La pas cu toamna
Bate vânt rece de toamnă
Gândurile mă apasă
Rămas bun frumoasă doamnă
Astăzi voi pleca de-acasă
Bate vântul printre crengi
Frunzele foșnesc de dor
Draga mea să nu mai plângi
Îmi va fi mult mai ușor...
Două sărutări pe buze
Cu arome de migdale
Și prin foșnetul de frunze
Pașii mei se pierd agale...
Mă lovesc ușor de-o cracă
Pe aleea cu mulți tei
Toamna asta ne dezbracă
Și pe mine și pe ei...
Tu rămâi seacă pe scară
Ei rămân la fel de goi
Ne vedem la primăvară
Frunze noi... săruturi noi...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre toamnă, poezii despre sărut, poezii despre frunze, poezii despre primăvară, poezii despre plâns sau poezii despre gânduri
Gând și văpaie
dintr-un zid iese un câmp
la margine de zare
acolo sus în munți
unde pășesc mioare
un păstor tace pe o piatră
frunzișul cade neîncetat în liniștea din vale
e seară iar
un clopot plânge printre gânduri uitate
o biserică cu turlele rezemate de cer
se închină spinii pe o cruce
ceasornicul mai bate o clipă
apoi tace, ora, ceasul bate și bate
se scurge ceara din anvon în palme chinuite
se scutură în zare crinii
în cale plânge o apă
seara, mă întorc pe cărări
printre palide făpturi
stins, mă lovesc de ancestrale tăceri
prin păduri adormite
ochii nopții încet se deschid în țipătul clipei
pe drum sunt cruci și visuri pierdute
mai trece un om, bătrăn trecător
sprijinit de gânduri bolnave
mai umblă un suflet prin crâng fără har sau habar
înalț mâinile către cer
mai cade un strop de rouă pe tristul rozmarin
prin jar și fum apar făpturi
și noaptea curge rece
se stinge chipul ultimului gând în ape
eu plec spre soare răsare
pașii răsună în timp
sunt gând și văpaie
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre noapte, poezii despre cruce, poezii despre apă sau poezii despre văi
Poarta
pășesc printre veacuri uitate
în mâini port a mea soartă
ruine în jur și pașii se scurg
tăcerea bate în poartă
gândul mă poartă
un zumzet se aude prin ani
mai latră un câine în poartă
se strecoară anotimpuri sub pașii rămași
ce vreme, ce soartă
să bat din poartă în poartă
trec ani trec spre soare apune
apune un gând pe strune de vânt
pășesc printre spini și gânduri mă înțeapă
închid în mine cuvinte
se strânge în palme țărâna
lumina se stinge în gol
plec spre apus și gândul mă poartă
din poartă în poartă
se aprind în copaci cuiburi
mai plânge o mierlă pe umerii sorții
se închide o ușă, se deschide o durere
mă cațăr pe ziduri pe picioare de humă
port pe buze surâsul uitat între pleoape
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre câini sau poezii despre promisiuni
Ninge
mă stecor stingher printre nopți rebele
mă cheamă, mă dor amintirile
pășesc pe un peron de gară, de viață
gara e goală, viața absentă
nu am timp, timpul e gol
am ascuns în pământ pașii tăi, pașii mei
pașii noștrii i-am uitat într-un parc
unde am strâns la piept femeia, întâia oară
caut în ploaie chipul iubit
nu, nu pleca acasă
rămâi lângă mine o zi
mai scriu un poem pe sânul tău gol
te mai scriu într-o noapte de amor
te vreau și te chem pe drumul spre iad
să ardem, să ardem iubito în sărutul final
curg flăcări de iubire în noi
pe umeri gânduri
mi-e cald lângă tine și clipa e vie
foșnește în cameră o rochie purpurie
e vis, e trăire
au trecut clipe, zile, ireal
îmi e frig acum
fără tine, fără ger
doar un tren așteaptă într-o gară pustie
mai arde un foc
într-o inimă de granit, inutil
sunt tăcut, sunt departe
și viața'i o moarte
mai ninge iubito la poli
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre foc sau poezii despre zile
Printre ramurile sufletului
rătăcit și stingher într-o lume străină
între vene obturate și spasmele lumii
sub pietrele timpului și lacrima cuvântului nerostit
între speranțe reci, atât de seci
te caut între mare și cer
tu ești departe, eu aici
priviri, speranțe, uitate toate
tăcerea astăzi ne desparte
un cuvânt ce curge, nu ajunge să astupe rana din suflet
ce lungă este depărtarea dintre noi
doi tineri nebuni
ascunși sub țipătul gândului și pana cocorului
eu scriu, tu scrii
cuvântul ne desparte
rătăcim apoi între polii iubirii
iubirile curg, iubirile pier
fără trecut, fără viitor
ușor-ușor
ce trist tango în doi, dar fără noi
în ochi lumină străină
urlă tăcerea pașilor pierduți, țipă durerea
ce tristă este șoapta ultimului sărut
se scurge azi în abisul ireal
tu unde ești, mai ești, eu cine sunt
am întins privirea în zare
căutând adevărul, lumina și viața, în ochii tăi...
pe pajiștile pârjolite ale sufletului
în amurgul zilei și cântecul vântului
visam o clipă de iubire
pe verdele crud al ierbii cosite în ajun
făceam culcuș de flori
să te iubesc cu patimă în zori
focul privirii m-a cuprins, m-a atins
am ars în lanul de secară
gândul, pas cu pas, să vină
să stingă văpaia din suflet
pe trecătoarele poteci,
pe unde uneori mai vii, mai treci
un drum împletit, un drum în doi
printre ramuri despletite de dor
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre suflet sau poezii despre crengi
Uitare
azi m-am îmbrăcat în umbră
știu, e ziua sumbră
clipele au încremenit pe masă
cui îi pasă
țărmul lunecă în mare, a chemare
printre neguri, aspre, negre și urâte
trec pașii celor uitați
curg încet în noroi
printre zoaie și gunoaie
fug de lume, fug de toate
pașii curg, se scurg prin umbra lunii
unde să plec
mereu mă întreb
se poate...
sub ochi, sub pleoape,
lacrimi se adună
cine să spună, ce să spună
timpul s-a îndepărtat și pleacă
eu vâslesc în a vremii apă, a uitare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru
Călătorul
era târziu și era toamnă
norii strângeau anotimpuri dintre frunze uscate
treceau gânduri în goană
eu rătăceam prin colburi de tăcere
se rostogoleau lacrimi printre pietre
strângeam cuvinte în palmă în trista zi de toamnă
era noapte iar în cetate
așteptam zorii pe țărmuri estompate de mare
eram obosit, mă ardeau pleoapele de gânduri
mă întoarceam în somn lângă strămoși
zăceam la umbra lunii
așteptând să-mi crească aripi din raze smulse din soare
respiram printre aprige vânturi
fugar printre pașii de humă rămași
așteptam să-mi crească rădăcini din noi începuturi
ostenit, mă așezam la umbre de vis
adunând singurătăți la ceas rămas
eram orbul ce căuta lumina pas cu pas
sub lacrima crudă a sorții
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre singurătate
Așteptări
obosisem
stigmatizat zăceam printre gânduri
doar ploaia mai spăla sufletul de drum
eram mai bătrân decât mine
uneori mai plecat dintr-o parte în altă parte
eram singur cu timpul
simteam echivoc
o lume trecea, eu zăceam pe un ciot rupt de speranță
speranțe nu aveam, le băusem pe toate la crâșma din drum
eram nimeni
aici și acasă
deschideam, mai scriam câte-o carte, mă scriam
ploua peste mine și totuși ploua
răgușit, mă adunam dintre cioburi de gânduri
ruginise în palme cuvântul rămas
de rămas nu a rămas nimeni
doar ploaia bătea spasmodic în poartă
vroiam să vin dar nimic nu venea
am tăcut speriat, strângând în brațe cuvântul
renunțasem la lume, ruginise și ea
pășeam printre șinele rupte
mi-era sete și totuși plecam
uitasem să cânt
în tindă fata plângea pe note difuze
rătăceam printre cei plecați între noi
sfărâmam lumina în palme
croind curcubee pe cer
învățasem să vâd
așteptând o clipă
ce azi nu venea
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre sperieturi sau poezii despre cărți
Cântă o vioară
cântă o vioară pe țărm
mă ascund obosit în tăceri
ploaia nu vine
aștept în neștire un gând pe pământ
e frig afară și ninge
tăcerea mă doare și lacrimile plâng
cad fulgi rătăciți pe asfaltul murdar
e frig iar în mine și ninge acum
cad troiene de gânduri pe câmpuri ucise
zăpada se adună în palme
mi-e frig și e iarnă
și ruga e înghețată de dor
mă despart iarăși de lume
merg la întâmplare pe cărări ce dor
uneori veneam printre căderi de stele
în noaptea polară din noi
pășea un înger pe colțuri de durere
rătăceam într-un gând, ningea în cuvânt
se întuneca în lume, eu scriam la o masă
priveam efemer, rătăceam sub un cer
e frig aici în cetate
ninge și ninge
cu lacrimi și sânge
pe ziduri se scurg alte dureri
mă opresc într-o plecare, nu'i nimeni în cale
vântul bate și bate
picură pe rană fulgii rămași
mă ardeau cuvintele sub pana arsă de gânduri
azi muream în țara ultimului veac
căutam o lume între degete frânte
este frig afară, gerul mă ucide
mai cade o frunză, mă înțeapă spinii rămași
urma frunzei a rămas în palmă
eu scriu la o masă cu trupul ultimului meu gând
afară, o vioară mai cântă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre ger, poezii despre țări sau poezii despre întuneric
A fost...
trec zile, trec luni,
în grabă, grămadă
tu vrei să mor de dorul tău
te-am căutat femeie, o viață întreagă
ne-am întâlnit în parcul de castani
la margine de timp, la margine de ani
te așteptam odată într-o gară de doi
nu ai venit sau poate timpul a uitat de întâlnire, ai uitat de noi
cine azi mai știe, cine...
îmi era dor acut de primul nostru sărut
pierdut azi între ani
ce a rămas din noi
o tristă agonie a unui vis
mă arde încă dorul tău și plâng în gând de dragul tău
eu am plecat spre veșnicie
să plâng pe o coală goală de hârtie
tu cauți alt bărbat și alt tărâm de dor
așa este în viață
totul este trecător
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hârtie sau poezii despre dor
Cântă o vioară pe țărm
mă ascund obosit în tăceri
femeia nu vine
cad fulgi rătăciți pe asfaltul murdar
aștept în neștire un semn pe pământ
e frig afară și ninge în mine
tăcerea mă doare și lacrimile plâng
e frig iar în mine
și ninge pe drum
cad troiene de gânduri pe câmpuri uscate
zăpada se adună obosită în palme
mi-e frig și e iarnă
și ruga e înghețată de dor
mă despart iarăși de tine
mergând la întâmplare pe cărări ce mă dor
uneori veneam printre căderi de stele
în noaptea polară din noi
pășea un înger pe un colț de poveste
rătăceam într-un gând, ningea în cuvânt
se întuneca în lume, eu scriam la o masă
priveam efemer, rătăceam sub un cer
e frig aici în cetate
ninge și ninge
cu lacrimi și sânge
pe ziduri se scurg alte dureri
mă ard cuvintele sub pana arsă de gânduri
mă opresc la plecare, nu'i nimeni în cale
vântul bate și bate
picurând pe rană fulgii rămași
muream în țara ultimului veac
căutând femeia între frânte destine
este frig afară, gerul ăsta mă ucide
mai cade o frunză, mă înțeapă spinii rămași
urma frunzei a rămas tăcută în palmă
eu scriu la o masă ultimul meu gând
afară, o vioară mai cântă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri
Printre zdrețele sufletului
mi-e trupul jerpelit
pasul agonic și trist
zi de zi
an cu an
mireasma florilor de mai mă dezmieda
demult, odată
azi negura lumii m-a prins, m-a cuprins
prin hainele rupte ale gândului
căutasem viața
răscolind prin tenebrele universului
speram
ca un copli
dincolo, să găsesc o minune
nu am găsit nimic
decât gunoi și puroi
atunci m-am făcut medic
au trecut alți ani
pășind printre oameni bolnavi
credeam, visam într-o lume nouă
un sens al iubirii
de oameni, de viață
mă loveam la fiecare pas de adevăruri ciuntite
de slujbașii diavolului
în mersul firesc către nicăieri
s-au învolburat apele sufletului
și am strigat
nu mă asculta nimeni
nimeni nu a auzit ceva
erau preocupați cu nefirescul cotidian
atunci am început să scriu...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre trup și suflet sau poezii despre medicină
Ultimul cântec
stau pe țărm
ascult nisipul cum plânge
timpul curge prin palme
nici urmă de unde, de valuri
pe unde să curgă, de unde
mă preling prin colțuri de singurătate
e tragic și trist, azi în cetate
chipul meu, o mască a lumii
totul e o biată amintire
rătăcită în sertarele vieții
m-am cufundat în tăcere
în noaptea asta am murit, încă o dată
se scuturau frunze printre gânduri
acum sau poate peste o mie de ani
cine azi mai știe, cine...
am venit și am plecat
acolo sus, unde nu e durere
e doar un etern suspin
a rămas amintirea unui vis
se scuturau frunzele vieții
una câte una
ieri a fost ieri
azi a rămas nimic
am plecat fără a ști
de ce am venit, de ce am plecat
pe masă, o poză ruptă, atât
când m-am trezit din al meu chin
plângeau suspine
mi-era teamă de viața asta murdară
poate sare o scânteie
să ardă, să ardă durerea din mine
vazduhul era plin de suspine
ce trec azi prin mine
pe un deal
o mioară plânge
în suspine
lacrimi curg în vale
se scurg pe o cărare
cărarea dorului în lacrima norului
ucis cu pietre de oameni nebuni
ce oare să mai fac cu mine
din suflet picură suspine
pic, pic...
în mână port un fluier, de soc
să cânt, un cântec de jale, de foc
despre viața asta
fără de noroc
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri
Ciorna
aici e timpul în care lumea
a încetat să bată
mai bate doar o toacă
e liniște în eterna și fascinanta cetate
lugubră cetate
la porți nimeni nu bate
sunt singur în cetate
oprit în plecare, venirea lipsea
pe buze de gânduri
mă rog a chemare
bat clopote iarăși
și nimeni pe aici nu trecea
uitarea a rămas a lungă așteptare
azi nu mai am cale
de venit, de plecat
poate eu sunt eternul damnat
s-a întunecat, în mine, în jur
am stins țigara în lacrima umedă
prelinsă din ochii arși ai unui înger căzut pe pământ
flăcări în cer, flăcări în noi
noi, mai suntem oare noi...
să plouă, să plouă
să stingă durerea ce țipă
prin colțuri uitate de lume
pânze de păienjeni, rupte
mai cade o frunză, mai trece un timp
cad și toate, cad de toate
peste lumea asta mare-mare
încărcată de păcate
multe, toate...
pe un pat
un trup, o rană și o mână atârnată
poartă o pană și un gând
pe o ciornă aruncată
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi
Pași prin țărână
mă doare talpa gândului pășind prin țărână
eterna țărână
nu eram decât un fluture în vânt
unde am ajuns, desigur nicăieri
aripa sufletului s-a frânt demult
am privit lumea în față
nu am știut că nu mă vrea
eram un biet venetic rătăcit printre ei
nu m-au văzut ca om
nici ieri, nici mâine
de ce faci caz de un lucru fără haz
m-a întrebat odată timpul și a plecat
azi sunt un sărman acrobat
căzut de pe scena unei agonice vieți
în târâna cotidiană
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor sau poezii despre umor
Un om în cetate
un om a plecat
pe un deal
să se culce
turma de oi
privea cum trece, se duce
era frig, era târziu și era iarnă
în lume, în noi și în toate
lumina a încetat să mai curgă
pe cer două stele
uituce și ele
ieri o stea
a căzut în vale
în valea cui
tu asta să spui
pe cer a mai rămas o stea
azi plânge singură și ea
vântul bate și bate
noaptea e neagră
și este atât frig în cetate
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă
Căutări
am rămas aici între voi
și totuși atât de departe de noi
lumina coboară devreme, uneori
alteori nici nu mai coboară
s-a ascuns supărată
pe unde a apucat
uitasem sa privesc răsăritul
și am pierdut prezentul
nu'i bai
oricum nu era nimic de văzut
privesc la noi
oare mai suntem noi
fantasme obosite ce se târăsc pe drum
trăim în apusuri repetitive
pas cu pas, ceas de ceas
un drum clădit din oale
toate sparte și mult fum
azi nu e mâine
iar mâine nu e nimic
gânduri fugare și temeri ciudate
bântuie astăzi prin sate
prin orașe nu s-au mai dus
oricum, erau duse de mult
am plecat
și totuși am rămas
aici, printre voi
căutându-ne pe noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre sat, poezii despre oraș sau poezii despre fum
Undeva, cândva
aici nu-i lumea mea
e loc bătut de ploaie, de vânt
viața a curs și s-a scurs în pământ
liniștea a plecat, încet-încet, la pas
sărman am rămas
o biată vită de pripas
vatra e tristă și goală
doar fumul mai țipă prin unghere
nu voi urca acum la stele
am aripi arse, sunt suflet bolnav
vărs lacrimi în timpul ultim rămas
de ce nu sunt, de ce mai sunt
știu, știu..
aici, sunt de prisos
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre boală sau poezii despre aripi
Pașii
rătăceam în colbul de pe drum
aproape de viață
prea departe de cer
mă ardeau depărtările
și am fugit pe picioare de lut
am ajuns într-o zi pe aici
între cer și pământ
pe talazuri de gând
căutam printre tenebrele lumii
o cărare spre lună
uneori ștergeam durerea pășind printre pietre
mă înțepam în destin și țipam în ultim suspin
o viață, un spin
în umbra serii, o rândunică spinteca cerul fierbinte
căutam bezmetic un gând, o idee
printre fire de nisip
spulberate de vântul zănatic din suflet
reflexul tăcererii se izbea de zidurile scorojite ale omenirii
în larg, zadarnice zboruri, de viață ucisă
eram străin și pribeag printre spice de aur
ajunsesem aici înaintea timpului
în palme adunasem o mare și un singur cuvânt
uitasem de mine, trecând
în orbite purtam stele
să lumineze calea celor ce vin
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre rândunele sau poezii despre picioare