Vecernie
Pe-aici, în sus, e schitul la capat de colnic.
L-a zugravit pe vremuri Ilarion cel drept
Cu sfinti intre stergare de galben borangic
Si sfinte-mpodobite cu icusari pe piept.
Auzi, un clopot misca vazduhul peste munti
Si se bolteste-n sunet cat cerul de margean
De dincolo de lume te-ndeamna să renunti
O taina fără de moarte la veacul pamantean.
Vom asculta din strana vecernia-n sobor
Când intra-n schit odata cu pasul serii lent
In murmure ca zvonul albinelor în zbor
Naluci calatorite din Vechiul Testament.
Cu aur pe odajdii, inbalsamatii tei
Vor ingina soborul prin geamurile mici.
Eu recita-voi psalmul sublim 103,
Iar tu Lumina lina m-as bucura să zici.
Când, la sfarsitul slujbei, vom saruta sfios
Argintul sfintei scoarte de Evangheliar,
Ne va parea o clipa ca ne-a zarit Hristos,
Miscand încet perdeaua intrarii în altar.
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre lumină
- poezii despre creștinism
- poezii despre timp
- poezii despre tei
- poezii despre sunet
- poezii despre sfinți
- poezii despre seară
- poezii despre moarte
Citate similare
M-am gândit la tine
M-am gândit la tine și la tot ce-a fost frumos și ai iubit,
Plimbându-mă singură de-a lungul plajei cu nisipuri moi;
Am ascultat talazurile care băteau ca și atunci, egal, în maluri,
Cu-același sunet știut și îndrăgit cândva de amândoi.
În jurul meu ecoul lovea-n dunele înalte, dincolo de mine ardea
Argintul sclipitor și-înfrigurat al mării sub razele de lună.
Noi doi vom trece prin nenumărate morți și mii de vieți
Până când vom mai asculta din nou același sunet împreună.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înălțime, poezii despre viață, poezii despre plajă, poezii despre nisip, poezii despre iubire, poezii despre frumusețe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cântec
Eu prezent, tu viitor
Eu un nor și tu un dor.
Eu un sunet surd în ceață,
Tu lumină și speranță.
Eu un spasm și-o încleștare,
Tu o muză ce-mi apare.
Eu un gând purtat de vânt,
Tu un înger pe pământ.
În raza ta eu simt iubire,
Tu ce atingi devine fericire.
Vino, și stinge al meu timp finit,
Și du-mă din prezent, în infinit!
Vom merge impreună pe cărări,
Fără timp, din zări în zări,
Vom fi munți, vom fi-nălțimi,
Vom fi drum spre alte lumi.
Vom deschide împrejur
Dimineți de aur și azur,
Și va ninge peste noi
Cu-albatroși, cu vremuri noi!
poezie de Gheorghe Alionte (14 martie 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre îngeri, poezii despre vânt, poezii despre viitor, poezii despre prezent, poezii despre ninsoare, poezii despre muzică sau poezii despre munți
Reînviere
Este adevărat că, după moarte, într-o zi
Vom fi treziți de un înfricoșător sunet de trompete?
Iartă-mă, Doamne, dar eu mă consolez cu gândul
că trezirea și învierea noastră, a celor morți,
vor fi fi vestite de cântecul unui cocoș.
După asta vom mai aromi un pic...
Prima care se va scula va fi Mama... O vom auzi
aprinzând în liniște focul,
punând în liniște ceainicul pe plită
și ridicând cu blândețe ibricul de pe policioară.
Iar noi vom fi din nou acasă.
poezie de Vladimir Holan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trompetă, poezii despre mamă, poezii despre gânduri, poezii despre foc, poezii despre cocoși sau poezii despre adevăr
Lumina lui Hristos
Pentru ca să luăm lumină
În noaptea de Înviere,
Arhanghelul de lumină
Va birui multe himere.
Vom putea lua "Lumină
din Lumină",
vom fi cu,
"Dumnezeu adevărat,
din Dumnezeu adevărat",
și sărbătorile sfintelor Paști,
vor fi înșirate pe un fir de soare.
Ne vom lumina sufletele
cu lumină din lumina credinței,
cu lumină din lumina primăverii.
Numai așa, întreaga viață ne va fi
o primăvară cu soare și cer senin.
Hristos a înviat!
poezie de Dumitru Delcă (5 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre sărbători, poezii despre suflet, poezii despre religie sau poezii despre noapte
Indefinit infinit idilic
De viața ne va despărți,
Să știi, ne vom vedea prin moarte,
Când numai noi doi vom refi
Un cuplu, imortal aparte.
Iar dacă moartea va sfârși
Idila ce-am avut-o noi,
O viață-n spuse o dăinui,
De cum am fost, atât de doi.
Atunci când nu vor fi nici spuse,
Că nu va mai fi cine a spune,
Vor fi tăceri, de zile apuse
Și, stele-n cer ne vor da nume.
Poate vom fi și după stele,
Când tot, nu va fi decât negru;
Cărbuni, un praf de păr inele
Ce ne vor prinde, în doi, integru.
Vom trece peste infinit,
Că și-nfinit un sfârșit are.
Vom fi un punct nedefinit,
De unde tot va reapare.
O altă lume și-un alt soare...
Pentru că dragoste, nu moare.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre tăcere, poezii despre stele, poezii despre sfârșit, poezii despre păr sau poezii despre negru
Să ne iubim o veșnicie
Când vom sorbi lumini albastre
Și legănați vom fi de vânt,
Mireasma florilor din glastre,
Ne va lega cu-n jurământ.
Credință? Dragostea fierbinte,
Iar florile izvor de dor,
Spre infinit, fără sfială,
Cu tine-n brațe am să zbor.
Și.. Sus! Acolo printre stele,
Vecină fie-ne chiar luna,
Sfios, gustându-ți toate cele,
Iubita mea! Să îți cer mâna.
O lacrimă să ne unească
Cu zâmbetul de bucurie,
De rele
duhul ne ferească
Să ne iubim! O, veșnicie.
Liantul fie-ne cununa,
Iar nuni, luceafărul cel sfânt,
Și prietenia întotdeauna
Cât vom zbura pe-acest pământ.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre zâmbet, poezii despre vecini sau poezii despre sfințenie
Tu și eu
Tu și eu, alergând mereu în sens opus,
Unul spre Răsărit și altul spre Apus,
Ne-am întâlnit pe drumul de colb acoperit,
Când se-mplinise timpul, acuma, de iubit...
Cu mâinile întinse spre raza de lumină,
Ce ne-a furat simțirea și ne-a făcut o vină
Din a primi blestemul iubirii fără moarte,
Când am băut veninul din ciuturile sparte...
Crezând că vom muri de mână împreună
Și ne vom face casa, acolo sus, pe lună...
Dar vai, noi pământenii, nu am știut, desigur,
Că vii pe lume singur și vei pleca tot singur...
În zbaterea aripii ce-ncearcă zbor înalt,
Ne-am împletit iubirea cu zarea de cobalt
Și ne-am răsfrânt pe cer din visul unui zeu,
Noi doi, indrăgostiți... acum un curcubeu...
poezie de Jane Crișan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre vinovăție sau poezii despre curcubeu
Despre sfârșitul lumii
Când va fi sfârșitul lumii
Nu vor mai zbura lăstunii.
Soarele din cer dispare,
Nici luna nu mai apare.
Pământul se dezintegrează,
Universul îl reciclează,
Altă planetă apare,
Altă lună și alt soare.
Lumea din nou va renaște
Cu alt Isus și alt Paște.
Vom avea alt Dumnezeu,
Nimeni nu va fi ateu.
Un alt cer noi vom privi,
Lacrimi nu vom risipi,
Că vom trăi zi și noapte
Fără să gândim la moarte.
Și atunci, ca și acum
Totul se va face scrum.
Alternanța alternează
Și altă lume urmează.
Din timp în timp vom tot renaște,
Altă lume vom cunoaște.
Deși ne vine iar sfârșitul
Tot n-atingem infinitul.
poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre sfârșitul lumii sau poezii despre planete
Florile eterne
Dacă nu erau drumurile îmbătrânite
Pe care strămoșii au așternut mulți pași
Prin care au creat mătasea pământului
Pentru flori eterne noi nu eram urmași.
Dacă nu găsim în ceața norilor poteca
Spre drumul cald așternut de razele de soare,
Furtunile vor pune un sunet surd de clopot
Pe lumina stelelor care vrea să coboare.
Dacă nu mai aducem din crivățul zilelor
Un balsam al durerilor noastre veștezite,
Nopțile vor avea pleoapele pierdute-n vise
Când istorii de aur nu vor mai fi trezite.
Dacă răsuflarea clipelor puse-n orizont
Vor avea mireasma florilor uitate-n geam,
De strămoșii din amurgul de toamnă trecut,
Vom ști să clădim comoara de lume și de neam.
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă sau poezii despre nori
Profeția din Dobrina
Vor năvăli, de dincolo de Nistru, Hunii
Sub semn de seceră și de ciocan.
Atunci, vom sta cu fața la dușman
Și-om apăra pământul și străbunii!
Dar vor veni apoi să ne omoare,
Pe rând, batalioane românești...
Vom fi uciși de gloanțele frățești,
Iar Neamul va intra în închisoare...
Va fi discursul nostru cel din urmă
Și cel mai aprig pe acest pământ,
Când peste Neam - ca pe-o amorfă turmă -
Va pune jugul, bestia de pradă...
Va fi cuvântul celor din mormânt,
Ce-au cutezat să lupte și - să cadă!
poezie de Demetrius Leonties
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre dușmănie, poezii despre cuvinte, poezii despre apărare sau poezii despre România
În dar de Sfintele Paști, tuturor ce cred în divinitate
Noi toți suntem povara care-o duce,
Iar El, prin noi, s-a răstignit pe cruce.
Aici, doar noi, poverile ne-am dus,
Uitând să ne rugăm și la Iisus.
Noi i-am fost răni, durere și povară...
Din Casa Lui, El nu ne-a dat afară.
Ne-a mângâiat când ne-am rugat fierbinte
Și rugii noastre El a luat aminte.
Din trupul Său, noi înșine-am mâncat
Și sângele-I iertare, iar ne-a dat.
Ni-i trupul plin de rană și păcate,
Dar el, Iisus, ne-a adormit în moarte.
Și va veni la dreapta judecată,
Vindecător de rană-njunghiată.
Iar noi, la adăpostul Sfintei Cruci
Vom fii doar vindecate răni adânci.
Coroana Sa de spini va sângera
Și Soare pe pământ va lumina.
Vor bate inimile noastre - clopot...
Un plâns comun... Și morți și vii - un ropot.
Iisus ne va chema pe fiecare
Și lutului va da eliberare.
Atunci vom știi c-al vieții noastre chin
Se va sfârși doar prin Isus. Amin!
Pe pământene căi - dulce lumină...
Iisus ne iartă de păcat și vină.
Tu bun creștin, mergi, roagă-ți de iertare!
Ca-n cea din urmă clipă-a vieții tale,
Să-ți fie plină candela cu mir,
Cu har, iubire și prinos divin.
Acum de Sfântă zi, în împlinire,
În pace, libertate și iubire,
Să trecți pragul plâns al Învierii
Și să uitați de patima durerii!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre durere, poezii despre cruce sau poezii despre Iisus Hristos
Ramura furata
Ne vom strecura noaptea
sa furam
o ramura inflorita.
Vom sari zidul
in intunericul unei gradini straine,
doua umbre in umbra.
Iarna inca nici n-a trecut
si marul se arata
preschimbat pe neasteptate
intr-o cascada de flori mirositoare.
Vom patrunde in noapte,
vom ajunge pana la firmamentul ei tremurator
si mainile tale mici, si mainile mele
vor fura stelele
Si in varful picioarelor,
in casa noastra,
prin noapte si umbra,
va patrunde odata cu pasii tai
pasul mut al parfumului
si,
cu picioarele instelate,
trupul limpede al primaverii.
poezie celebră de Pablo Neruda
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, citate de Pablo Neruda despre noapte, poezii despre iarnă, citate de Pablo Neruda despre flori sau poezii despre crengi
Haosul, drept în ochi
nu te teme, nu te bucura
prea tare,
a mai trecut un an prin noi,
prin zâmbetele noastre,
prin duhurile noastre,
vom sfida în continuare haosul
ținându-ne de mână,
vom privi împreună cum ne stinge vântul
lumina din sobă
și focul din sânge,
te iubesc,
nu știu dacă mai ajută la ceva acum
când am ajuns în creierii munților
dar te rog din suflet,
stai lângă mine până se vor fi scorojit
pereții și oamenii și copacii,
ajută-mă să mai străbat
cu demnitate câteva ierni
și câteva pustietăți până vine
potopul,
până atunci te rog
ține-mă de trupul acesta
de cenușă,
să pot privi haosul,
drept în ochi.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet sau poezii despre sânge
Când trece vântișorul
Când trece vântișorul prin auritul grâu,
Și-și leagănă verdeața pădurea răcoroasă,
Din umbra dulce-a frunzei sub cerul albăstriu
Voios îmi râde pruna cea dulce și gustoasă.
Ori când de sub o tufă, în dulcea primăvară,
În ceasul dimineții, în rumeneala serii
Prietenos privește frumoasa lăcrimioară,
Argintul viu scăldându-și în roua primăverii.
Când pârâiașul rece, scurgându-se prin vale,
Șoptind, mă acufundă în visuri și uitare,
Povești îmi povestește de pacea țării sale
De unde el pornește, cântând fără-ncetare.
Atunci mai încetează a mea neliniștire,
Speriată grija zboară din bietul piept al meu,
Atunci pricep că este în lume fericire,
Iar sus în cer albastru îl văd pe Dumnezeu.
poezie clasică de Mihail Lermontov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre țări, poezii despre văi, poezii despre uitare sau poezii despre sperieturi
Poemul vieții mele
Eu sunt precum o frunză în toamna deghizată,
Sunt o poveste rară în veac sau poate-un mit,
Îmi curg prin vene rânduri și doruri îndrăznețe,
Iar sus pe Dealul Negru bat clopote la schit.
Și în amurgul zilei lăsând în urmă calea,
Pădurea mă invită să stau la adăpost,
Plătesc tribut trei versuri ce le-am adus cu mine,
Când pașii mi se-adapă din lutul fără rost.
În sânge simt cum urcă trăiri din Testament,
Esențe de lumină izvorând din ceață,
Cuvintele m-apasă cu ritmuri de blestem
Și dorul lor mă arde până dimineață.
Le-am recitat în șoaptă, iar cerul cocoșat
De ultimele stele parcă îmi răspunde:
" Tu, te-ai născut din lutul pădurii pe-nserat.
Nu rătăci acum când dorul te pătrunde! "
Astăzi îi dedic toamnei poemul vieții mele,
Trăiri îmi dau binețe și curg necontenit,
La geam aștept tăcută și cercetând iar dealul,
Nu mai aud bătând clopote-n vechiul schit.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre poezie, poezii despre dor sau poezii despre versuri
Vom răsări?
Se-așterne galben, pe alei,
Covor, din frunzele de tei,
Iar visele se țes duium;
Absenți, noi le strivim... oricum!
De păsări, cerul e-înflorit,
Speranțe tind spre infinit.
Secătuiți de romantism,
Iubirea are reumatism.
Și scârțâie la-ncheieturi,
Te rog s-o vindeci, nu te-nduri,
Pomii se scutură... sunt goi,
Ca ei, ne scuturăm și noi.
Simțim și-n inimi frunze moarte,
Și primăvara e departe,
Vom îngheța... cum ne va fi?
Putea-vom iarăși răsări?
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre romantism, poezii despre păsări sau poezii despre inimă
Inscripție
Te uiți la mâinile mele
sunt slabe - zici - precum florile
te uiți la gura mea
prea mică pentru a spune: lume
- mai bine să ne legănăm pe tulpina clipei
să bem vânt
și să ne uităm cum ne spun ochii
mirosul ofilirii e cel mai minunat
iar forma ruinelor liniștește
în mine există o flacără care gândește
și vânt pentru incendii și pânze
nerăbdătoare-mi sunt mâinile
pot modela din aer
capul prietenului
repet un vers pe care aș vrea
să-l traduc în sanscrită
pe piramidă
când vor seca izvoarele stelelor
noi vom lumina prin noapte
vom mișca atmosfera
când va împietri vântul.
poezie clasică de Zbigniew Herbert din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre traducere, poezii despre prietenie sau poezii despre ochi
Conceptul modern de autonomie a rațiunii vine din umanismul păgân, adică din încrederea nelimitată în puterea individului de a se ridica deasupra lumii formulându-i sau dictându-i legile lui. E o atitudine de orgoliu, care reproduce la infinit și consacră păcatul lui Adam, căzut prin trufie în clipa când îl îmbăta iluzia înălțării prin propria-i natură. Lumea dinainte de Hristos a gândit în această autonomie; lumea modernă, divorțată de Hristos, s-a întors la ea, reluând păcatul de la capăt. Neoumanismul, care și-a făcut din ea principiul de temelie, crede că reînviază ideile greco-latine când, în realitate, repetă tragica rebeliune adamică.
Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre încredere
- citate despre umanism
- citate despre tragedie
- citate despre realitate
- citate despre principii
- citate despre orgoliu
- citate despre natură
- citate despre limite
- citate despre legi
Înălțarea Sfintei Cruci
Înălțarea Sfintei Cruci
În anotimpuri la răscruci,
Prin Înălțarea Sfintei Cruci,
Cu har cinstește soborul,
Pe Iisus Mântuitorul.
Patimile-s amintite
De duhovnic sau părinte,
Cum Hristos a fost chinuit,
Și între tâlhari răstignit.
În recviemuri cântă sfinți,
Când slujitori fără arginți,
Spre cer înalță cântare
Cu a Crucii Înălțare.
Spre a morților cinstire,
Crucile din cimitire
Cu busuioc se-mpodobesc
Și cu vin proaspăt se stropesc.
Măturisind în Sfânt Botez
Și-n al Dumnezeirii Crez,
Se înalță rugăciune
De slavă și-nchinăciune.
Pe cărarea tinereții
Pune temelie vieții,
Când se reunesc destine
În ritualuri creștine.
Spre a vieții veșnicie,
Revine în tradiție
Și minuni înfăptuiește,
Când credința-n om rodește.
Sărbători sunt venerate
De la naștere la moarte,
Prin semnul creștinătății
Pe Calea Divinității.
Iar prin timp ce-n grabă trece,
Crucea-n momânt îl petrece,
Pe om cu sufletul curat,
De viață dezrădăcinat.
Cruce pe mormânt veghează
Și datini perpetuează
La cei ce cred în Dumnezeu
Și în Treimea Sa mereu.
*14 septembrie, Înălțarea Sfintei Cruci
Din vol. "Tradiții creștine și ritualuri populare românești"
Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu din Poezie ortodoxă (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tradiții
Desprimăvărare
Când vom ieși din beznă și ruină
și raze tari în ochi ne vor izbi,
îi vom închide poate și vom fi
desfigurați de prea multă lumină.
Vom trece pragul spre surata viață
împovărați, necunoscuți, livizi,
cu amintirea roasă de omizi,
cu bucuria vânătă de ceață.
Dar cum a lumii dreaptă socoteală
ne vor fi șters-o anii cei păgâni,
ca s-o cunoaștem iar, deși bătrâni,
vom merge cu plăcuțele la școală.
Pe drumul fără mame călăuze
ne vom ruga de-un ghiocel curat
să ne învețe zâmbetul uitat
și să ni-l scrie fără greș pe buze.
În inimi când s-or sparge trandafirii
vom zăbovi privind la porumbei
și-i vom citi acolo, printre ei,
abecedarul proaspăt al iubirii.
Din înfrățirea șoimului cu zarea
vom ști să bem paharul de azur
iar limpezimea cântecului pur
ne-o va turna în glas privighetoarea.
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre școală, poezii despre trandafiri, poezii despre privighetori sau poezii despre porumbei