Rugă pentru ţară

Deschide ochii, Doamne şi uită-te spre noi!
Suntem o ţară plină de lipsuri şi nevoi,
Purtăm prea multă ură şi suntem dezbinaţi,
Am fost bătuţi de soartă, huliţi şi blestemaţi.

Deschide ochii, Doamne şi uită-te spre noi!
În tine, mamă ţară, se-azvârle cu noroi,
Ne-înstrăinăm de glie, pe mâna cui ne laşi?
Stăpâni în vatra sfântă ajungem chiriaşi.

Deschide ochii, Doamne şi uită-te spre noi!
Ne sunt pribegi copiii, se duc în trist convoi
Spre alte lumi străine lăsându-ne-n izbelişti,
În sărăcie cruntă şi-n sumbrele privelişti.

Deschide ochii, Doamne şi uită-te spre noi!
Bat clopote prea multe în catedrale noi
Şi nu lăsa ca neamul s-ajungă la pieire,
În dangătul de clopot nu-i nicio mântuire.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschide ochii iubito

Deschide ochii iubito.
Şi uită-te în ochii mei cât sunt de trişti,
Când nu-i văd macar pe o clipă pe ai tăi!
Deschide ochii iubito
Şi priveşte părul meu,
Alb ca neaua care se aşterne pe câmpii.
Tu eşti ca soarele care răsare
În zorii dimineţii azurii.
Deschideţi sufletul iubito,
Căci sufletul meu e mereu deschis.
Dar când nu eşti lângă mine.
Nu se mai satură de plâns.
Deschide ochii iubito
Şi priveşte braţele mele puternice de bărbat,
Care vrea să-ţi cuprindă trupul,
Frumos şi ca lacrima de curat.
Deschideţi palmele iubito şi ţine inima mea,
Căci fără tine plânge în hohote şi ea.

poezie de Vladimir Potlog (29 iulie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ne fi, Doamne, străin...

Doamne, înaintea ta,
Nu suntem demni de a sta,
Când păcatul ni-i prea greu,
Şi-n suflet avem un şteu.

Asta simt, asta şi spun,
Când cu vorbe de nebun,
Te împroaşcă cu noroi
Câte unul dintre noi.

Dar Tu ştii, Doamne, Tu ştii,
Că suntem ai Tăi copii
Deşi viaţa uneori,
Ne împinge la orori.

Şi alunecăm atunci,
Spre întunecimi adânci,
Iar la tine revenim,
Când doar de durere ştim

Şi mă rog la Tine iar,
Pentru cei ce n-au habar,
Din ce cupă cu venin,
Beau puţin câte puţin

Uitând că astăzi trăim,
Dar mâine? Unde-o să fim,
Dacă Tu ne vei certa,
Şi ne vei îndepărta.

Greşim, Doamne, da, greşim
Dar uite cum ispăşim,
Când doar boală-i peste tot
Şi nu-i niciun antidot...

Pune-Ti mâna iar pe noi,
C-avem lacrimi în şuvoi,
Şi-i paharul mult prea plin,
Nu ne fi, Doamne, străin!

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce peisaje, Doamne...

Doamne, ce peisaje şi privelişti
Şi ce raze, Doamne, şi ce nori,
Cum să laşi Tu omul de izbelişti,
Fără harul Tău mântuitor?!

Scoate, Doamne, de pe noi blestemul
Care l-ai scăpat involuntar,
Cum să laşi Tu omul la cheremul
Unor toxici cu orgoliu nuclear?!

Cum să-l laşi Tu, Doamne, iar să piară
Într-un nou potop mistuitor,
Oare iar am devenit povară
Şi nu vrei să-mi fii Mântuitor?!

Oare poţi să faci aşa pomană
Necuratului ce vine triumfal
Cu aripi de Pershing şi Satană
După sufletul meu trist şi marţial?!

Doamne, ce peisaje şi privelişti
Şi ce raze, Doamne, şi ce nori,
Cum să laşi Tu omul de izbelişti,
Fără harul Tău mântuitor?

poezie de Iurie Osoianu (3 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, nu ţi-s îngerii destui?

Doamne, nu ţi-s îngerii destui?
(Pe Pământ majoritari sunt dracii!)
De ne laşi mereu pe noi, săracii,
Cei de nicăieri, ai nimănui?

Ne-ai creat din lut cu mâna Ta
Să purtăm în noi iubirea-Ţi, chipul,
Însă gol, ori spart în noi e şipul,
Am uitat a binecuvânta.

Doamne, nu mai suntem fraţi de mult
Şi purtăm lichidă ura-n vene,
Vorbele ne sunt cuvinte-obscene,
Răzbunarea a ajuns un cult.

Te rugăm priveşte înspre noi
Cei ce credem încă în mai bine,
De cum am ajuns ne e ruşine
Căci purtăm în piept nu foc, ci sloi.

Ne mai vizitează până nu-i
Prea târziu şi--ai să ne chemi acasă...
Ori jandarmi cu scuturi nu Te lasă...
Ori nici îngerii nu ţi-s destui?

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog! nu deschide ochii! eu sunt aici, nimeni nu ne poate vedea, eu îţi sunt aproape.... nu deschide ochii, nu încă! nu trebuie să-ţi fie teamă, eu sunt lângă tine, mă simţi? Nu deschide ochii, şi-mi vei vedea trupul...

citat din Alessandro Baricco
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic fără DUMNEZEU!

De ce, Doamne, nu ne tuni prin minte?
Uituci, a rugăciune sărutăm prea rar
Trudite, palmele, prin care ştii, Slăvite,
Fărâma pâinii să ne-o dai, al vieţii dar.

De ce uităm, să ne-nclinăm spre mâna
Prin care ne storci apa, cu-al tău har?
În inima izvorului el scotoceşte vâna,
Zâmbind modest, de-i zici:"Ce fântânar!"

Şi-atât de păcătoşi, uităm chiar şi de Tine,
Când bucuriile n-au margini de şuvoi
Şi doar când sufletul adună-ntunecime,
Ne înălţăm spre Tine, să te-ngrijeşti de noi...

De ce prea des ne laşi de capul nostru,
Căci blasfemând ne credem bravi eroi,
Uităm ce este bun, care ne este rostu',
Uităm esenţialul:
Fără de tine, Doamne, n-am fi fost nici noi!

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra cu rugăciuni

Doamne Doamne eşti acasă
ai spus să bat şi vei deschide
deşertul lumii mă apasă
deşertul Doamne din cuvinte

Ai spus să bat că vei deschide
pustiul Doamne-i peste tot
şi morţii vai nu-s în morminte
e prea pustiu să mai suport

Pustiul Doamne-i peste tot
deşertul lumii mă apasă
şi din genunchi te-nalţi socot
că Doamne totuşi eşti acasă

Ai spus să bat şi vei deschide
dar ceru-i vai tot din cuvinte

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 mai 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschide uşa

Deschide uşa să primeşti
Cadouri din Eden trimise
Căci darurile pământeşti
Creează doar deşarte vise.

Deschide uşa să-nţelegi
De ce-i nevoie de răbdare
Să poţi, cu râvnă, să culegi
Comorile nepieritoare.

Deschide uşa spre un pisc
Al unui trai fără himere
Şi du-te-acolo; nu e risc
Simţi-vei, iar, o adiere.

Deschide uşa să tratezi
La cei ce bat cu disperare
Căci n-au nici holde, nici livezi
Dar au găsit răscumpărare.

Deschide uşa să-ntâlneşti
Pe solii cu-ale Lui poveţe
C-aşa putea-vei să-mplineşti
Tot ce a vrut să te înveţe.

Deschide uşa; poţi să dai
Un zâmbet, o încurajare
La cei ce merg spre Adonai
Prin multe valuri de-ncercare.

Deschide uşa chiar acum
Să vezi splendori din alte spaţii
Să nu doreşti pe-ngustul drum
Alte cununi sau destinaţii.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (29 iunie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde suntem azi, spre ce ne îndreptăm? Omul se naşte o singură dată, o ţară de mai multe ori. O ţară se naşte prin fiii săi. De nu vom asculta glasul Evangheliei lui Hristos vom rămâne un popor nenăscut şi o ţară care se stinge. În ultimii ani putem vorbi de un popor nenăscut şi o ţară nenăscută. De câte ori a murit această ţară în ultimele trei decenii? Doamne, ne-am rărit. Rogu-te, nu ne mai rări! Doamne, opreşte rărirea neamului nostru românesc! Doamne, nu îngădui ca neamul nostru să naufragieze în istorie.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de andreea93
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diagnostic, II : Tumori / Tu mori...

Vezi, Doamne, nu-Ţi port nicio ură
Şi nu mă las învins acum de boală;
Privesc spre ceruri şi mă-ndură
Norii negri, copleşiţi de îndoială?!

Vezi, Doamne, toate nu mai au niciun preţ,
Visele ard albul orb din medicamente;
Privesc spre ceruri, cu teamă-mi învăţ
Incertitudini noi, stări groaznice, ardente?!

Vezi, Doamne, mi s-a-ncuibărit în sufletul rece
Trăiri de care astăzi îmi sunt de dor;
Privesc spre ceruri, şi ploaia mă-nţelege,
Numai Tu uiţi de mine; de ce mă laşi să mor?!

Vezi, Doamne, sunt spre sfinţenia Ta
Şi rug şi flacără şi cruce şi abis;
Învăţ din toate câte poate lacrima sfărâma,
Învăţ din toate în câte nu-s cuprins?!

Vezi, Doamne, toate se pierd în timp
Captive devin amintirile, topiri în gol;
Martire gânduri fără de aure şi nimb...
Of, de Viaţă, de Viaţă, mi-e tot mai dor!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragă Patrie

Uniţi în cuget şi simţiri
Înflăcăraţi trăim momentul,
Acestei dragi ceremonii
Regesc şi-n plen e sentimentul.

Prea Sfântă Ţară, drag popor,
Spre tine mă gândesc cu dor,
Trecut-ai mult prin suferinţă
Şi ai izbandit prin multă credinţă.

Eroii noştri să-i slăvim,
La fel ca ei să izbândim
Să nu uităm nici cine suntem
Şi nici din cine noi descindem.

Noi stăm aici dintotdeauna,
De aici venim, aici trăim,
Stăpână este această ţară,
Noi pe veci o stăpânim.

poezie de Edmond Ioan Siladie
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri de singurătate - II

Vidat
De-atâta concentrare
În psalmi
Sufletul a îngenunchiat!

Plăceri de lume
Nu mai au răbdare
Sub cerul orb
Şi înnorat!

Aruncă
Zarurile fluide
Cei peste noi stăpâni:
De dor e fiecare rugăciune!

Doamne,
Nu îngenunchia şi Tu!...
Noi mai avem în Tine şansă:
Eşti Ruga de A Fi şi a spune NU!

Doamne,
Nu ne lăsa robi şi vrăjmaşi!...
Nu ne lăsă să purtăm mii de cruce:
Iubeşte-ne, pradă Trufie să nu ne laşi!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumesc, Doamne!

Mulţumesc, Doamne!
Pentru slutirea care mi-ai dat-o
Şi pentru crucea de pe umerii mei,
Acoperământul păcatului...
Golgota, ori drumul spre moarte
Mă desparte de greu şi de plâns?!
Cresc răni purulente peste trupul meu strâns...
Ochiul vede şi cere,
Este însetat de dorinţă...
Tu-i orbeşti nevederea
Deschizând porţi de lumină spre cer.
Trupul poartă în el,
Esenţă şi lut...
Chimia morţii ne vindecă.
Cerni esenţa înălţând-o spre Tine,
Iar lutul, prin patimă,
Îl transformi în lut.
Iartă-mă, Doamne, pentru ceea ce sunt!
Tu faci sămânţa să crească...
Noi suntem ramurile Tale
Căzând în plecăciune spre Tine.
Osană şi veşnică recunoştiinţă!
Eternul îţi aparţine...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschide ochii larg

Deschide ochii larg, corăbii se scufundă,
Din viaţa asta fadă mai trece o secundă,
Pe treptele mirării coboară o himeră,
Rămâne, în adâncuri, de-a pururi prizonieră.

Deschide ochii larg, e linişte pe mare,
Doar valuri rătăcite se zbat cu disperare,
Să nu le-nghită calmul umilei consternări,
Când ochii mei albaştri sunt ale tale zări.

Deschide ochii larg, privirea să-ţi ajungă
La zări de veşnicie - nu este cale lungă -
Şi roagă-te la cer să plouă cu memorii,
Pe care să le-adune în versuri autorii.

poezie de Ionuţ Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uită-te

Uită-te, încă e rouă
Şi toamna începe să-şi ţeasă
Foile galbene-n suflete,
Pale nelinişti în pomi de matasă.

Şi uită-te, noaptea e rece
Şi vara-i alături, dar frunzele pică,
Şi uită-te, -i rece dar trece
Fiorul fierbinte de care ni-i frică

poezie celebră de Nicolae Labiş din volumul: Lupta cu inerţia (1958)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Acum, pe patul de spital,
trăim chinul
şi-al nostru amar
şi te întreb,
Doamne, de ce ne-ai dat
atâta suferinţă de îndurat?
Cu ce-am greşit
în faţa Ta, de ni le dai,
pe rând, aşa?
Ia-ne Doamne
chinul şi durerea
că ne-au secătuit
puterea,
din bunătatea Ta divină
picură, Doamne,
un strop
şi să simţim că
suntem vii, chiar dacă
vieţile ne-au fost,
adeseori, pustii!
Doamne, te rugăm
milă să ai,
dă-ne speranţe
şi putere, să scăpăm
de-aceste rele,
ştim că am greşit
în faţa Ta,
uitat-am, de multe ori,
a ne ruga, dar
la pat de suferinţă,
smeriţi cerem iertare
şi-avem credinţă
că Tu vei asculta
şi ochii spre noi
îţi vei pleca, acum,
la cumpăna cea grea!

poezie de Luci Ţunea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slăvit Isus

Slăvit Isus – ce grabnic vine
răsplata Zilei de Apoi
şi nu noi Te-aşteptăm pe Tine,
ci Tu, tot Tu, ne-aştepţi pe noi!
Iubim tot praf şi tot ruine
şi vrem în pământeşti nevoi
nu noi să Te slujim pe Tine,
ci Tu să ne slujeşti pe noi.

O, Doamne, cu adânci suspine
întoarce-ne dinspre noroi
şi fă-ne să dorim de Tine
aşa cum Tu doreşti de noi.

Revarsă-n noi în toţi divine
simţiri cereşti şi gânduri noi.
Nu noi să vrem să fim prin Tine,
ci Tu să vrem să fii prin noi.

Fă ale noastre inimi pline
de-al dragostei ceresc şuvoi;
nu noi să ne vestim prin Tine,
ci Tu să Te vesteşti prin noi.

Căci doar atunci e cel mai bine
când suntem unul şi nu doi,
când şi noi suntem una-n Tine,
cum şi Tu unul eşti în noi.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua îndrăgostiţilor găseşte-ţi şi tu jumătatea! Iată cum. Ia o oglindă şi pune-o pe un suport, chiar în faţa nasului. Închide ochii şi inspiră adânc. Deschide ochii în timp ce expiri încet. Acum uită-te în oglindă şi.. iată minune! Nu eşti o jumătate, eşti un întreg! Felicitări! În sfârşit ai scăpat de blestemul căutării unei jumătăţi!

citat din Iosif Szenasi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Situaţia la zi

Cei dragi se-nmormântează
În saci de plastic, Doamne.
Se-apropie Crăciunul...
Noi plângem la icoane.
În lume-i pandemie
Ş sufletele plâng,
Vin morţii să se-nchine
Pe muntele Parâng.
Plâg brazii cu tămâie
Şi mir de ape curge
Din muntele durerii.
O lume-ntreagă plânge!
Se sfarmă libertate,
Credinţă şi familii.
Uită că-n astă lume
Noi suntem pelerinii.
Ne-mpresurăm cu ură...
Doamne, acest calvar
E scris cu suferinţă
Şi plâns în calendar.
Spitalele, deodată,
Sunt cimitire pline.
Ni se ucid părinţii,
Copiii... Ce ruşine!
La colţuri se vorbeşte
De-un virus ucigaş
Ce umblă astăzi liber
Prin orişice oraş.
E haos peste lume!
E genocid. Păcat!
La astă suferinţă
Tot oamenii ne-au dat...
Nu mai avem iubire!
S-a prăbuşit în noi...
Avem în schimb mari lipsuri,
Salarii mici, nevoi.
Nici urmă de cultură,
Învăţământ, lumină.
Şi pentru toate-acestea
Tot omul poartă vină.
Of, n-avem anotimpuri!
Suntem flămânzi şi goi.
Ne-am aruncat copiii
La lada cu gunoi.
Nu mai avem credinţă,
Prea mult am îndurat
Şi am trăit de-a pururi
Făraădelegi. Păcat!
În lanţurile morţii,
Tu, Doamne, fi cu noi!
Salvează-ne, Tu, Părinte!
Şi spală-ne cu ploi...
Ne pleacă- n ţări străine
Copiii. Şi trudesc
Îşi părăsesc pământul
Şi portul românesc.
Îşi părăsesc tradiţii
Şi pleacă-n depărtări,
Mai vin la câte-o nuntă
În ţară, uneori.
Ori la o-nmormântare.
Au viza de flotant
De când, plini de speranţă,
Din ţară au plecat.
Opinca şi cojocul
Au devenit istorii.
Alungă, Doamne Sfinte
Durerea, plânsul, norii!

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senzaţie

În dimineţi de vară mă voi trezi uşor,
Atins de roua pe iarbă-ncet culcată,
La chipul tău mă voi gândi cu dor,
De vânturi fruntea îmi va fi scăldată.

Nu voi deschide ochii, nu voi rosti cuvinte,
Dar voi privi cu mintea în jurul meu câmpia
Şi visător voi merge departe, înainte,
Spre noi şi noi senzaţii, trăindu-mi reveria.

poezie de Sergiu Ivanov
Adăugat de Medeea Pascu
Comentează! | Votează! | Copiază!