Arborii
Mai aud și-acum în noapte
Tainice bătăi de ram,
Ale arborilor șoapte,
Tremurând la mine-n geam.
Dezgoliți de-al lor veșmânt
Și cu brațele chircite,
Dormitează-n alb mormânt,
Pe ulițe părăsite.
Satu'-i gol, fără mișcare
Și de iarnă-ncremenit,
Câte-un arbore-n visare
Freamătă neliniștit.
A mea curte adăpostește
Doi stejari bătrâni și goi,
Troieniți într-o poveste
Scrisă noaptea de ninsori.
Doar când suflă viscol rece
Îi trezește degerând,
Prin pustiul alb când trece,
În răstimpuri șuierând.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre copaci
- poezii despre viscol
- poezii despre visare
- poezii despre stejari
- poezii despre ninsoare
- poezii despre mișcare
- poezii despre crengi
- poezii despre bătrânețe
Citate similare
Noapte rece
Ramură de viscol ruptă
Geme noaptea la fereastră,
Tulburând candela slută
Prin funesta casă a noastră.
Alte brațe alertate
Ale arborilor triști,
Se cutremură sedate,
Ai naturii vechi artiști.
Noaptea rece betegește
Munți și codrii părăsiți,
Și din ceruri fulguiește,
Dintre aștrii-n nori pitiți.
Fumegă stane de hornuri
Dar în case nici un glas,
Nici de cânt și nici de ofuri
Nu trădează vreun taifas.
Umbre reci în cale strânse
Din grămezi de nea-nghețată,
Născute-s din ceruri plânse
Și de viscoluri sculptate.
Din văzduhul cânepiu
Se mai cern prin noapte fulgi,
Și-n năucitor pustiu,
Pribegesc urme adânci.
poezie de Emil Utalea (20 decembrie 2018)
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trădare, poezii despre tristețe, poezii despre sculptură, poezii despre păduri, poezii despre plâns, poezii despre nori sau poezii despre natură
Amurg nins
Zboară-n valuri peste munți
Lungi perdele plumburii
Și zvârlesc fulgii mărunți
Peste-amurguri tuciurii.
Doi copaci tremură goi
Sara gârboviți de vânt,
Făpturi ivite ca moroi,
Din al câmpului mormânt.
Și iar murmură prin gheață
Ale iernii ritualuri,
Râu'-ncremenit la față,
Sub crusta dintre maluri.
Cuprinde noaptea-ncețoșată
Case vechi și prispe goale,
Când de iarnă încleștată
Mulge fumul din coșare.
E negură pe alb pământ
Adorm moșnegii ninși,
Iar prin ferestre pâlpâind
Zburdă fugii aprinși.
poezie de Emil Utalea (31 ianuarie 2019)
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iarnă
- poezii despre vânt
- poezii despre strigoi
- poezii despre somn
- poezii despre râuri
- poezii despre munți
- poezii despre gheață
- poezii despre fum
Fantasme de iarnă
Pe drumuri izbite
De ger și ninsoare,
Troiene-nrobite,
Se-nșiră bizare.
Mai fumegă coșuri
Prin satul bătrân,
Sub nea tremurând,
Adoarme-un salcâm.
Pe ulițe albe
Tăcerea-i stăpână
Și doar prin povești
Apare vreo zână.
Tresare și râul
În straie de gheață,
Dispare ecoul,
Se mistuie-n ceață.
Coboară amurgul
Geros și cernut
Și-aprinde un astru
Pe boltă pierdut.
În case se-adună
Povești lângă vatră
Și murmur de șoapte
Din noaptea-nghețată.
Din tainele iernii,
Troiene și ger,
Iau viață fantasme
O noapte și pier.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre ger, poezii despre viață sau poezii despre sat
Doi bătrâni
Doi bătrâni stau singuri
În casa lor demult
Și nimeni nu-i întreabă
Ce vor ori ce au vrut.
Cânii urlă a jale,
Vântul bate ne'ncetat,
Doi bătrâni merg pe-o cărare
Cum mergeau, ca altădat'.
Noaptea rece se lasă
Și urlă viforul ca turbat,
Doi bătrâni stau singuri în casa,
Doi bătrâni stau la sfat.
Și așteaptă și tot așteaptă
Să vină cineva,
Doi bătrâni cu plete albe:
Bunelul meu, bunica mea.
poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre sfaturi, poezii despre păr alb, poezii despre păr sau poezii despre alb
Predispoziția la taină
Să mă condamn în turnuri de moschei
la tras de limbă clopote-ortodoxe
în timp ce-n gări sordide se tund chei
și restanțieri se-mbată trist prin boxe.
Să m-angajez la îngeri blonzi și bruni
pe post de recuperator de soartă
când pentru nunți găsești doar popi bătrâni
și câinii disperării-mi bat la poartă.
Dar vechiul gol tot scurmă ilicit
și-n suflet parcă port găleți cu smoală,
de-o viață tot încerc să ies din mit,
dar anticii regizori se răscoală.
Și-atunci mă plimb escamotând dureri,
ca un episcop într-o ocnă rece,
purtându-și facla marii lui tăceri
prin spațiile pustii prin care trece.
Nu mai visez decât un hoit suav,
tu nu-mi mai ești pe mintea mea stăpână
amfibiu timp, căzând în scâncet grav,
ca organistul beat ce dă din mână...
Pe sub pământ boierii merg la trap
spre sindrofii,-n conace în ruină,
dar servitori tot intră-ntr-un dulap
și ies în alte timpuri, fără vină.
Mai cade din poveste câte-un lord,
din anotimpuri cresc poteci de umbră,
acolo, sus, în far, bate-al meu cord,
rămas fără de mine-n noaptea sumbră.
Și peste toate umblă Dumnezeu,
papucii lui de pânză urlă-n stele,
doar singuri ei, arhanghelii de seu,
mai fumegă la gândul tainei mele.
poezie de Dragoș Niculescu din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre tăcere, poezii despre tuns, poezii despre timp sau poezii despre suflet
Roșu și alb rebelii unui mister
fără iubire nu sunt ceea ce sunt
înălțimea zborului
din atingerea trupurilor
trăiesc infinite dorințe într-atâtea melodii
solfegiul din noapte
iubita mea cu drumurile vii
e greu când ești departe
se face seară
buzele mele te caută spre partea geamului alb
în patul alb
dintr-o poveste
sărutul
într-o viață
tăcerea cuvântului
atinge culoarea roșie a părului tău
ardem împreună îmbrățișarea
lumânare la chindie
lumină și șoaptă.
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre iubire, poezii despre înălțime, poezii despre zbor, poezii despre sărut, poezii despre seară sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Alb
Un vers alb,
o îmbrățișare albă,
o floare albă,
catarg alb,
răsturnat în mare albă,
răscruce de privire albă,
curcubeu alb,
un zâmbet alb
dintr-o inimă roșie,
doar ea culoare
mai roșie ca albul,
mai albă ca roșul...
și din nou alb...
mână albă,
flacără albă azi,
flacără albă mâine,
zi albă,
alb azi,
zile albe,
mâine alb,
obsedant alb,
alb...
alb...
alb...
și din nou,
îmbrățișări albe,
amurg alb
într-o privire albastră
și apoi
răsărit albastru
într-o privire albă...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre zâmbet, poezii despre zile, poezii despre viitor, poezii despre versuri sau poezii despre prezent
Apus de soare
E ultima zi, e ultima noapte
Când mai stai lângă mine.
Apoi cu dulce șoapte
Ai să-mi spui: Iubitul meu, rămâi cu bine!
E ultima zi, e ultima noaptea
Când îți spun că te iubesc.
Aș vrea să opresc timpul
Dar, din păcate nu reușesc.
E ultima zi, e ultima noapte
Când îți sărut obrazul moale.
Că tu pleci departe, Zeița mea cu chip de floare.
E ultima zi, e ultima noapte
Când se mai leagănă frunza pe ram.
Și eu visez mai departe, că alături te mai am.
Iată a trecut această zi și această noapte
Și tu te-ai dus, afară o ploaie rece cade
Și soarele meu a apus.
poezie de Vladimir Potlog (27 septembrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre trecut, poezii despre ploaie sau poezii despre frunze
Armăsarul alb
Cândva,
Am știut un armăsar alb
Se umfla în pene
La fiecare tropot,
Ca să nu i se vadă pâlpâirea
Sub arcuirile de mătase
Își lua uneori zborul
Mai sus decât gândul,
Doar când nu era văzut,
Pentru a nu mistui vraja
Privea iepele doar la glezne,
Ochii lor erau cu două tăișuri,
L-ar fi putut despica
În curcubeie
Nu mai știu de el,
Doar îi mai aud trapul
Printre bătăile inimii
Când e pace
poezie de Lucian Velea (16 iulie 2016)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre puls, poezii despre pace, poezii despre ochi, poezii despre inimă, poezii despre gânduri sau poezii despre glezne
Pădurea visând în alb
Pădurea
e contopită
în iarnă
și lasă întrebare
fără răspuns.
Pădurea doarme
în visare verde
odihnindu-și brațele
în covorul alb.
Nu încercați
să o treziți,
pădurea pleacă,
dar nu piere.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde
Copacului meu
Câte nopți să-nduri mai poți
Ai naturii crânceni hoți
Care bat în crengi și-n șură
Și frunzele ți le fură?
Sau nămeții troieniți
Și vrăbeții viscoliți,
Gerul crunt și soare-arzând,
Stai cu ele tremurând!
Câte nopți copacul meu
Mai stai falnic ca un zeu,
Ce mă-ntreabă prin fereastră
Cât de lungă-i viața noastră?
poezie de Emil Utalea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă sau poezii despre vrăbii
Iarna
Nu toată iarna asta, venită în grabă,
a intrat în inima mea,
doar cea desculță, scuturată de gheață,
cu grația începutului de așternut alb
și cu o lumină albastră strecurată prin geam.
Cea lenevind ca întoarsă-n vis,
clipocind lumini și clinchet de aștri,
cu porniri tinerești sub frunți înghețate
și mult prea frumoasă în liniștea ei netrezită.
Căderile în alb vor fi o consolare,
singurătatea, o stare fără chin
ca un copil venit din întuneric,
văzând atâta alb să vreau să-l mai respir.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre început, poezii despre tinerețe sau poezii despre singurătate
Lapovița
suflă vântul, suflă și suflă
toarnă ploaia, toarnă și toarnă
și răsuflă a greu și răsuflă
ploaia asta ce trece în iarnă
arde soarele, arde și arde
trece valul, trece și trece
și se rup ale inimii coarde
și ninsoarea-i mai rece, mai rece
mor speranțe, speranțe, speranțe
vreme vine și vine și vine
albul iernii cu mii de nuanțe-i
tot mai lung între tine și mine...
poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Iurie Osoianu despre iarnă, citate de Iurie Osoianu despre vânt, citate de Iurie Osoianu despre ploaie, poezii despre moarte, citate de Iurie Osoianu despre moarte, citate de Iurie Osoianu despre inimă, citate de Iurie Osoianu despre alb sau citate de Iurie Osoianu despre Soare
Glossă dușilor bătrâni
În râu de crini imperiali,
Sub margarete de lumini,
Mereu mai triști, proverbiali -
Sunt ale noastre rădăcini.
Tăcuți, la tâmple de ninsori,
Își duc pedeapsa de a fi
Și trec etern strălucitori...
Și trece fiecare zi...
În râu de crini imperiali,
Uitând de rostul lor de-aici,
Adorm, visându-se copii,
Nemuritorii mei bunici.
Și flori de nea îmi cad în păr,
Lumină pentru mai târziu,
Sunt înger și am prins să zbor
Pe cerul nopții vioriu.
Sub margarete de lumini,
Privire învelită-n jar
Sunt ochii mei de lacrimi plini
Căci n-am să pot să vă mai am.
V-adăpostiți în infinit...
Troienele de trandafiri
O lume fără de sfârșit
Și sfârtecate răni... și spini.
Mereu mai triști, proverbiali
O arcă de visări pe cer,
Sub voalul timpilor amari,
Trec o corolă de mister.
Bătrâni ce-n umbre au pierit
S-au revărsat - ocean de plâns.
Atât de tare v-am iubit!
Atât de repede v-ați dus!
Sunt ale noastre rădăcini
Bătrâni cu tâmplele fierbinți,
Pășesc de-acum pe-altar de crini
Și dorm etern... și dorm cuminți...
Ni-i ochiul lacrimă de ploi
Și plânsul lacrimă de jar.
Îmi sunt copacii triști și goi
Și satul singur și amar...
Tăcuți, la tâmple de ninsori,
Bătrâni aleargă spre prezent.
Sunt îngeri risipiți în zori,
Sunt stele pe un șevalet
Ce din clepsidra anilor
Au prins în fluturi de lumini,
Să zboare iarăși din decor,
Printre bătrânii pelerini.
Își duc pedeapsa de a fi
Rană de dor, rană de vis,
Iubirea zorilor de zi,
Și poarta către paradis.
Bătrâni, pe albul portativ,
Copaci sub timpi devreme morți,
Un vis cu clipele la schimb,
Bătând zadarnic pe la porți.
Și trec, etrn strălucitori
Și plâng bătrânii noștri iar,
Se sting sub jarul de ninsori
Sub ploi de plâns. Destin amar,
Ei s-au pierdut născând în noi
Vlăstari crescând spre transcendent,
Bătrâni plângând, la tâmple goi,
Cu suflet blând și inocent.
Și trece fiecare zi...
Și infinitul ne-a furat
Bătrânii toți, bătrânii fii.
Mamele triste ne-au plecat.
Mormântul alb, mormântul gol,
Regretul de a fi plecat,
Le vom purta în noi mereu
De-acum, ca orice vinovat.
Și trece fiecare zi...
Și trec etern strălucitori...
Își duc pedeapsa de a fi,
Tăcuți, la tâmple de ninsori.
Sunt ale noastre rădăcini.
Mereu mai triști, proverbiali,
Sub margarete de lumini,
În râu de crini imperiali.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri
Aleargă nebune Prin noapte, prin ploi Prea multe nevoi Și clipele bune.
Rămâne un nor În noaptea tăcută, Când vine o ciută În crâng la izvor.
Pe drum infinit Se-nneacă în mare Fărâme din soare Lucind l-asfințit.
Tăcut-au și vrăbii În noaptea cu stele, Din basme cu iele, Pirați și corăbii.
Se scurge și timpu', Născând generații Și mor alte nații, Ca și anotimpu'.
Privesc iară cum Se-ntunecă zarea, La fel ca și marea În vuiet de tun.
Se- nvolbură ceruri Mereu în răstimpuri, Din antice timpuri Cu cruntele geruri.
Oceanul de gânduri Îmi zboară spre veri Și recile ierni, Spre alte pământuri.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre piraterie sau poezii despre ocean
Cântec de călătorie
demult demult când râul era râu
nu curs de apă putred și molâu
când fânul unduia până la brâu
când cerul era cer și norul nor
când verdele sclipea amețitor
când te-ntâlneai cu Domnul în pridvor
când te trezeai la ziuă cel dintâi
cu soarele zâmbind la căpătâi
cerându-ți să-i vorbești și să-l mângâi
când noaptea ațipind zăreai prin geam
cum cade luna-n ulmi din ram în ram
când te-nveleai în vis ca-ntr-un balsam
demult demult când drumul era drum
nu un infern de șanțuri și de fum
când drumul lin și alb și vălurit
curgea din infinit în infinit
când erau tați și mame și copii
nu simple acuplări ci căsnicii
când munții revărsau păduri și vii
când negura urca din văi tiptil
când te culca săgeata unui tril
demult demult pe când erai copil
poezie de Eugen Dorcescu din Drumul spre Tenerife (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre vorbire, poezii despre tată sau poezii despre religie
Rondelul castanului
Freamătă ușor castanul
Mângâiat de-al palei vânt,
Își ridică, veteranul,
Vesel fruntea din pământ.
Florile-i sporesc elanul,
Păsări se întrec în cânt,
Freamătă ușor castanul
Mângâiat de-al palei vânt.
Dezgolit de-al său veșmânt
Toamna-i cere-n vamă banul,
Vieții-i face legământ,
Adaugă-n tihnă anul,
Freamătă ușor castanul.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vamă, poezii despre păsări sau poezii despre bani
Mirajul visului
Cuprinsă de poveste
În lunga mea visare
Simt că iubirea este
Din ce în ce mai mare.
Te port cu mine-n astă viață
În mirajul visului ce port
Brațele-mi întinse ca o... Torță
Sub... Cupola Cerului... suport.
Pe întinderi lungi de ape
Când noaptea, misterios, se lasă
Te simt tot mai aproape
De nimeni și nimic... nu ne pasă!
Lungi raze de visare
Se-adună-n caldă-mbrățișare
Să-ți spună cu ardoare
Așteptăm, dorul de tine... doare!
poezie de Geta Grigorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor sau poezii despre apă
Vis cu poetesa dragă
Citește-mi doar poeme despre noi
Iubito-n seara ultimei ninsori...
Să numărăm, frumos, până la doi
Că ne-au venit zăpezi de sărbători.
Doar amintiri prin focul multor gânduri,
Doar emigranți prin vifor și ninsoare ;
Cu ochiu-ți roșu, cuvintele din rânduri
Le trece-n vraja rece a clipei viitoare.
Talazuri de ninsori ne ducă-n infinit
Să ne sfințească iarna-n noaptea vieții-
O binecuvântare caldă, la sfârșit
Să mai cerșim și noi, ca unii, ca poeții.
Sub avalanșe stranii ne curgă înserarea-
Vom adormi-n săruturi sub zăpezi...
Ne va cuprinde puțin și-nfrigurarea,
Dorul de Cetate și dorul de livezi...
O să ne pierdem prin neaua sângerie
Cum s-au pierdut destui cu faptul lor divers-
Un ultim, rece, nou poem vom scrie
Sub avalanșa grea, mai mult din mers.
Vor scrie mulți, că undeva, prin Apuseni
Cuprinși doar de-a zăpezilor beție,
O avalanșă ne-a târât pe sub bușteni
Și ne-am sfârșit... scriind o poezie...!
poezie de Eugen-Emil Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre avalanșe sau poezii despre sărbători
Balerina
Stătea ca o nălucă înspre apus de soare,
Pe malul unui lac, în alb, o siluetă
Și-n liniștea sinistră,... doar adia o boare,
Năluca se ridică și face-o piruetă,
Mișcare circulară, pe vârfuri de picioare,
În mantia rotată părea un fulg în zbor,
Purta după ureche un nufăr alb, în floare
Și energii astrale o învârteau ușor...
Cu forță și tandrețe, în salturi grațioase,
Cu brațele întinse a prins în palme-un nor,
Și cu puterea minții ea Ceru-n jos îl trase,
S-asculte-n taina nopții al îngerilor cor...
Și i-a cuprins cu gândul nemărginirea toată,
Lumina siderală s-a stins ușor, în noapte,
Iar mica balerină a mai făcut o roată
Și-a înălțat o rugă vorbind cu Ceru-n șoapte...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre balet, poezii despre urechi, poezii despre picioare sau poezii despre nuferi