Românul nimic nu mai are

ANAFura măsi... de viaţă,
De legi... şi-nstituţii de stat,
Cu mintea îngustă şi creaţă
Ce totul... în ţar-au stricat.

ANAFura măsi... de javre,
De viermi şi slugoi puturoşi
Ce calcă nebuni pe cadavre
Servindu-şi stăpânii... jegoşi.

ANAFura măsi... de vreme
De şmecheri şi hoţi tehnocraţi
Ce-şi caută rostu-n... blesteme
Ca ultimii schizo... frustraţi.

ANAFura măsi... de critici,
De presă vândută pe un leu,
La cei ce se cred... a fi... mitici,
Dar au caracter... derbedeu.

ANAFura măsi... de stare,
De pensii, salarii şi-amar,
Românul nimic nu mai are,
E totul străin şi gregar.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar că i-a împărtăşit iubirea: cât anafura de mică, niciodată pe săturate.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este anafura vieţii pământene, păcat că mulţi oameni o consumă fără să-i înţeleagă cu adevărat Divinitatea.

Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altcineva

Purtam în dosul limbii stea
anafura din narghilea
doi cai din braţe îţi creşteau
întinşi la gât
se scuturau
vorbesc de tine la trecut
aleargă câmpul
nepăscut
fiindcă abia
abia
abia
simţeam în gust pe-altcineva...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşte

Lepădaţi căpestrele
Deschideţi ferestrele
Să intre binecuvântarea
Cât Golgota, cât zarea.

Am fugit de pe cruce
Cu picioarele năuce
Şi-am venit înapoi
Să vă dau anafura vieţii d-apoi.

Să fiţi cuminţi toţi
Miniştri, cerşetori şi idioţi;
Cu roua, cu deşertăciunea
Faceţi-vă zilnic rugăciunea.

Eu am să plec imediat.
Satan e concediat
Aşa că veţi trăi fără frică
Şi om şi măgar şi pisică.

Voi mai veni odată
La Învierea cea adevărată.
Să-mi pregătiţi hlamidă
Fără pălămidă.

poezie celebră de Ion Pena din revista "Oltul", anul I, nr. 9 -10 (aprilie 1944)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gustul anafurei

În lanul cu valuri de grâu
Foamea doboară macii în floare,
Copiii prind peşte în râu
Cu nadă din turtă din soare.

Cerşetorii pun inima-n palmă
Şi primesc solzii, chiar cântă,
Vocea lor se-nalţă din sudalmă
Într-o melodie de sorginte sfântă.

Pâinea se consumă bob cu bob
Sub miros frumos de levănţică,
Un rege se înalţă dintr-un rob
Când e sătul în lumea asta mică.

Oamenii sub crucea de lumină
Îşi învelesc iubirea în credinţă,
Anafura e cer din marea tină –
Când e gustată cu-a inimii dorinţă.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcere

Noi ne-am întors din iadul de durere,
Unde scrâşnesc măselele şi dinţii.
N-am înjunghiat nici coastă de muiere
Şi nimănui nu i-am furat arginţii.

Livizi, sleiţi de vlagă, de putere,
Ne-a lins amarnic bezna nefiinţei,
Am înghiţit oftaturi în tăcere
Şi-am mestecat anafura credinţei.

De inumana noastră sfâşiere,
Plângeau în cer şi îngerii şi sfinţii
Şi ne turnau în suflet mângâiere,
Sub roşul viscol de tortură-a minţii.

Am fiert în mări de smoală şi de fiere,
Încrezători în ziua biruinţei.
Noi ne-am întors din moarte la-nviere
Şi-am pipăit abisul suferinţei.

poezie clasică de Ionel Zeană din Aceşti mari poeţi mici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe aici am fost, pe dincolo poate...

Pe gaura timpului
Am intrat în inima ecuaţiilor
Care sorb din rădăcina cerului
Stoarsă din sânii lumii
În doniţa îngerilor.

Minunea se-ntâmplă
În toamna
Tocită în vârfuri de aripi
De-a lungul orizontului
Încărcat cu neatingerea.

Poştaşul Domnului simte
Şi discret
dresează porumbeii
Să ciugulească din palme
Urmele sărutului meu
Scoase din hamul ceresc
Ce caută rădăcinile necunoscute
Memoriei ierburilor
Călcate de iezii dansând
În dezacorduri şăgalnice.

Rugina răsăritului se răceşte,
Mersul încrederii mele
Înserează pe buza brazdelor
Anafura frunzelor
Zburătăcite peste cocoloaşe de pământ.

Vezi? Îmi spune sinea mea,
Pe aici am fost,
Pe dincolo poate am fost
Sau poate vom trece
Spre clepsidra spartă
Sub ochelarii Domnului!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teo, băiatul lui tata

Patru aprilie e ziua în care mama
m-a făcut pe un pat de flori
o zi
de miercuri
luminată de cireşii ce plesneau de culoare
tata era dus la cârciuma din sat
să-şi mai înece amarul în vodca de 33 de grade
primită pe datorie până la salar
din când în când scăpa printre dinţi
ultima înjurătura învăţată de la bunicul
dus şi el cu o zi înainte de paşti
"futu-i amarul măsi de viaţă" şi
după câteva înghiţituri
de vodcă cu mâinile aşezate peste piept
îşi aştepta moartea de parcă
serviciul de urgenţă ar lucra numai pentru el

tata era un om bun
milostiv şi cumsecade
după ce golea jumătate din sticla cu vodcă
se ridica pe vârful picioarelor şi
"o lua din loc" pe lângă gardul de scândură al vecinului
clătinându-se precum
o barcă pe valuri aflată în derivă
şi să nu-l simtă mama se văicărea
că-l doare un picior
dar în ziua aceea de miercuri
patru aprilie
îmi spunea moaşa
după ce am mai crescut
că tata
avea sentimentul că l-a întâlnit pe Dumnezeu
şi că au stat la "una mică" la bufetul din sat
ca doi tovarăşi de drum
cu degetele aspre şi noduroase
şi-a pipăit obrazul lipit de burta mamei
şi cum parcă ar fi la celălalt capăt al lumii
a strigat "E băiat..."
şi de atunci am rămas "băiatul lui tata"
din când în când pipăi ultimul lucru
rămas de la el –
scrânciobul mucegăit de sub nuc

şi nu ştiu de ce
când mă apropii simt
că cineva se plimbă prin mine
tăcut
în răcoarea de sub cer Dumnezeu
an de an binecuvântează o zi

patru aprilie

poezie de Teodor Dume din carte, atlantida din suflet
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-avem politică

N-avem politică, n-avem curaj,
Azi egoismu-i... singurul bagaj
Lipsit de caracter şi importanţă,
De parc-ar fi, fatidica chitanţă,

Plătită spărgătorilor... de vise,
Ce au lăsat ferestrele deschise
Şi calcă pe cadavre... si pe legi,
E genocid curat... mă înţelegi?

Cuţitul taie şi pătrunde-n os,
Munca-i acum, ceva, fraudulos
Şi ne conduc pigmei, fără altare,
Ajunşi în fruntea ţării prin trădare.

N-avem politică... şi nici mândrie,
Ne vindem pe o şapcă, de hârtie,
La cei ce nu au sânge... românesc
Şi vorba noastră... o schimonosesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care cred că ştiu totul ne calcă pe nervi pe noi, cei care ştim într-adevăr totul.

citat din Harold Coffin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ok, putem porni chiar din acest punct; "mintea percepe totul". 1. Dar cine percepe mintea? Poate perceptorul să fie perceput? 2. Dacă mintea percepe Totul, înseamnă că ea implicit defineşte Totul; ATUNCI DE CE MAI NUMIM PERCEPŢIILE MINŢII, DREPT CREAŢIA LUI DUMNEZEU? 3. Există cu adevărat o stare de Apercepţie pură în care gândul sau mintea să nu participe absolut deloc?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La spovedanie

Când eram copil
mă mai ducea mama
pe la biserică
să mă cerceteze
să scoată demonii din mine
că eram cam slobod
- Tâmpiţel copil am, Maică
zicea
şi-mi dădea brânci
la vreun preot cu har
să-mi citească

Şi într-o zi din asta
mă-ntreabă taica popa
tam-nesam
- Da' tu, bă puţă, ai să mă întrebi ceva?
Aş avea, aşa, o...
Enigmă
de dezlegat, părinţele, zic:
- Ce vasăzică...
pecmez popesc, Sfinţia ta?
Şi încă una,
dar mai mică:
- După ziua aceea în care afli că
trecutul e mort, nu se mai întoarce
viitorul încă nu există
iar prezentul e secunda dintre cele două,
mai urmează ceva?

- Taică, magiunul ca magiunul,
să întrebăm preuteasa,
dar mi-e că ne bate pe amândoi
că şi eu o mai întreb uneori
dacă nu vrea să punem ceaunul pe foc.

Dar în ziua aia,
taică,
de care întrebaşi
e bine să pleci de-acasă
prin târg, să caşti gura
la cele lumeşti.
Ba chiar
pe la vreo ibovnică
ori vreo beţie straşnică
cu prietenii.
Numai acasă nu sta.

Căci după ziua aceea
rămâi cu semn în frunte,
ca un fel de bon de ordine
înţelegi tu
şi mai urmează doar
să-ţi vie rândul.

Ptiu, drace! Păcătosule...
hai mai bine în cuhnie,
că are coana preoteasă
nişte magiun
de degustare
pufos şi dulce ca...
- Ca ce, părinţele?
- Ca... tehismul şi anafura ta de împieliţat!
Las' că vezi tu,
mai încolo!

poezie de Septimiu Pan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salarii, pensii, infrastructuri...

Aştept să vină anul nou
Să văd ş-acesta ce ne-aduce,
Că-mi sună-n cap ca un ecou
Promisiunile caduce.

epigramă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pensii, salarii şi căldură (guvernul)

Un an am tot economist
Puţin câte puţin,
C-avem poporul de plătit,
Dar numa până... la scrutin.

epigramă de Vasile Iuşan (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurii oameni pentru mine sunt cei nebuni, cei care sunt nebuni după viaţă, nebuni după vorbă, nebuni după eliberare, dorind totul în acelaşi timp, cei care nu cască niciodată şi nici nu spun banalităţi, ci ard, ard, ard.

citat din Jack Kerouac
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dictatori

Ăştia sunt un fel de javre
Care calcă pe cadavre,
Statutul lor ne sperie
Că-s criminali în... serie!

epigramă de David Boia (9 noiembrie 2011)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia creaţă

Având multă experienţă-n viaţă,
Deseori am observat:
Cu cât femeia e mai creaţă,
Cu atât creieru-i mai plat.

epigramă de Constantin Ionuţ Gîrjoabă (16 ianuarie 2010)
Adăugat de Constantin Ionuţ Gîrjoabă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că timpul distruge totul. Luaţi un măr frumos, roşu. După o vreme se zbârceşte şi se umple de viermi, la fel cum se întâmplă cu noi toţi.

citat din Monica Bellucci
Adăugat de Corina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Homo Sapiens Futuris

*

Câte dintre sistemele, structurile, hotarele,
câte dintre cutumele, culturile, popoarele
pe cale de dispariţie, vor fi renăscut?
Câte dintre convenţiile, dogmele, credinţele,
câte dintre invenţiile, normele, tendinţele
pe care de apariţie, vor fi dispărut?

**

Peste milioane de ani
după ce toate continentele se vor fi ciocnit
oare cum va arăta acel supercontinent, acea Pangeea Ultima
poate privirea noastră se va înălţa
spre visul dintâi şi cel de pe urmă
de parcă tot ce va conta, va fi că şi atunci
ceea ce ne închipuim că e Raiul, va rămâne
locul preferat.

Peste milioane de ani
după ce toate rasele umane se vor fi diluat
oare cum va arăta acea rasă hibrid, acel Homo Sapiens Futuris
poate trupul nostru va reînvia
din ADN-ul dintâi şi cel de pe urmă
de parcă tot ce va conta, va fi că şi atunci
ceea ce reprezintă anafura, va rămâne
corpul preferat.

Peste milioane de ani
după ce toate limbile se vor fi amestecat
oare cum va suna acea limbă universală, acea Nova Esperanto
poate vocea noastră va răsuna
în limbajul dintâi şi cel de pe urmă
de parcă tot ce va conta, va fi că şi atunci
ceea ce numim iubire, va rămâne
cuvântul preferat.

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Democraţie - surogat

Azi, românul, consternat,
Vede zilnic, cu mirare,
Cum puterile în stat
Se tot calcă în picioare.

După cum s-au,, separat",
Pot să spună foarte multe,
(Că s-au desecretizat),
Protocoalele oculte.

România, -n mod hilar,
E un stat de drept model
Fi-ndcă, perpendicular,
Şade...,, statul paralel"!

DNA e contestat
De acei ce au ciolanul,
Cum că este,, stat în stat"
Ca în Roma, Vaticanul!

Să se facă întrutotul
La putere azi rocada,
Nu mai hotărăşte votul
Ci, doar UE şi cu strada!
(Şi, desigur... Ambasada!)

Membrii UE,-n legea lor,
Au poziţie bizară:
Unii din interior
Ar dori să iasă-afară.

Pleacă-n Vest românii stoluri
Azi, deşi avem de toate:
Droguri, crime şi violuri,
Homosexualitate...

Azi mercurialul nu-i
Iar românul nostru, fleţul,
Simte că-i a nimănui
Când se umflă-n pene... preţul!

Ies în Piaţă, la Palat,
Unii, din motive varii,
Că de ce s-au majorat
Astăzi pensii şi salarii?!

La Parchet, un inculpat
Musai trebuie s-arate,
Chiar de e nevinovat,
Cum că-i vinovat de toate!

Licitaţiile-n plic,
Sau acelea cu strigare,
Merg pe preţul cel mai mic
Dar, de fapt, e cel mai mare!
........................................
Aşadar e-un surogat
Azi democraţia-n ţară,
De-aia e de preferat
Dictatura... proletară!

poezie de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!