Într-o viaţă

inferioară când voi fi melc
codobelc paşii îmi vor fi mult mai mici
un fel de lipici
zaharisit va atrage albine şi viespi
pe urmele mele (?!) tu
nici atunci nu
vei călca decât prea ferit mai ales pe alături
să nu
răstorni borcanul cu miere comună
odată
cu lungul oftat al cărării
de-rulat în cochilia-n spu
mă în cochilia-n spumă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melc, melc, codobelc, nu te du la Dunăre...

Doamne, ocroteşte pământenii!

melc melc codobelc
în săptămâna patimilor e plin
râul lacrimilor plâng neîncetat românii
că i-au blestemat păgânii melc melc codobelc
scoate coarne boureşti şi te du la baltă şi bea apă
caldă nu te du la dunăre că apa-i prea tulbure apele
s-au umflat apele au turbat ia-ţi casa-n spinare şi fugi peste
hotare unde cerul îţi dă ploi şi viaţa-i fără nevoi (!?) că
la noi în ţară vieţile-s ca aţa valurile-s ca gheaţa spală
digurile de te-apucă frigurile pomii sunt în floare
apa-i pe ogoare casele cad la pământ parcă-s
suflate de vânt plâng neîncetat românii că
i-au blestemat păgânii melc melc codobelc
ia-ţi casa-n spinare şi fugi peste hotare...
melc melc codobelc.

poezie de Mihai Cucereavii (18 aprilie 2006)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alături de tine

Alături de tine acolo vreau să fiu
Alături de tine aproape să te ştiu
Alături de tine la bine şi la rău
Alături de tine să fiu sprijinul tău
Alături de tine de când te-am întâlnit
Alături de tine voi fi pân' la sfârşit
Alături de tine atunci când eşti bolnavă
Alături de tine voi fi fără zăbavă
Alături de tine când soarta-ţi va fi grea
Alături de tine nicicând nu voi pleca
Alături de tine când te vei poticni
Alături de tine mereu mă voi găsi
Alături de tine nu voi pleca deloc
Alături de tine acolo-i al meu loc
Alături de tine nicicând n-am să te las
Alături de tine cât timp mi-a mai rămas.

poezie de Kevin Barker, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secunda

dacă nu
ai înţeles de ce
ţi-am tăiat moalele
gâtului
atunci voi sta la aragaz toată viaţa
clătite
întorcând cu o expresie preţioasă (?!) atunci
tu
vei muri iar eu
voi mai exista o secundă
cât
să nu te implici
niciodată
niciunde
de fel

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te intoarce

Mi-a fost frică...
Când singur am rămas.
Te-am implorat rămâi...
Dar n-ai făcut un pas.
Tot cerul...
Asupra mea s-a prăbuşit,
Că tu erai femeia,
Ce prea mult am iubit.

Nu te întoarce...
Nu te voi aştepta.
Chiar dacă lacrimile mele,
Pe obraz se vor usca.
Nu te întoarce...
Aici... nu voi mai fi.
Chiar dacă zilele..
Curând mi s-or sfârşi.

Te-am sărutat...
Pe buzele-ţi fierbinţi,
Eram prea tânăr,
Uşor m-ai scos din minţi.
Nu încetăm in braţe să te strâng.
Iar tu râdeai,
Pe altul aveai in gând.

Nu te întoarce,
Tot va fi pustiu.
Şi pietre vor seca
Pe fundul unui râu.
Nu te întoarce...
Tot singură vei sta.
Şi când ţi-o fi mai greu,
Să ştii... vei regreta.

Şi acuma- ţi aud paşii...
Ce parcă în vânt pluteau,
Şi vocea ce-a de zână,
Cu şoapte mă trezeau,
In inima-mi deschidă,
Un trăznet m-a lovit.
De ce î-mi era frică
Tot nu am fost ferit.

Va veni o zi... sunt sigur ziua ta.
Când lacrimile mele,
Sigur vei regreta.
Albastrul... din ochii tăi,
Încet va dispărea.
Vei căuta iubire,
Dar nu vei mai avea.
Acum... eşti prea departe,
Şi... ce folos... n-ai pace.
Bagajul ţi-e la uşă...
Te rog... nu te intoarce.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când n-ai să te mai găseşti printre cuvintele mele, atunci mă vei iubi, dar voi fi mult prea departe şi mult prea prinsă într-o altă poveste.

aforism de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmele şi urmările

nu pe ea au ales-o dintre atâtea
şi totuşi
ea s-a ales cu îmbrăţişările mai multor bărbaţi în
clipele de pe urmele şi
urmările ei

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, tinere somn

iar mă tragi în derâdere
de urechea nervoasă? – eu
trebuia de mult să observ
că lipidele pământului meu
(acela cu suprafaţa rugoasă...)
nu se aseamănă cu bâlbâiala din vers – sau?! – atunci
rămâne aşa: eu
voi înnopta de-astă dată-n corabia nu în cetate
(voi ţine ochii străjeri peste noapte...)
nu voi vâsli cu auzul
(muzica e prea tare...)
veştii mult prea triste că iubitele mele
se pierd cu firea şi tremură
(dunărea e prea mare...)
ca apele fluviului ascultate
din depărtare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atomii cu lipici

prea multă culoare în jur! nu
s-ar putea mai alb
negru totul? op
eră de pictor bine ridat lumea trist explicită
a lui dumnezeu! of
eră el până la urmă lămuririle de luat
tot aşa-n serios cum şi go
liciunea cu lipici a unor atomi
plici-plici-plici? da
prea multă culoare în jurul
unei singure existenţe! a
unui singur crochiu

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mopul

aşa cum ţi-am spus poate tu
ai umblat
cu alt bărbat cu pectoralii
mai mici
un fel de femeie de
servici
un soi de mascul mânuind
mopul
prin curtea şi prin fruntea
unei şcoli
dintr-o comună din timiş

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu toate obiectele şi

mai ales fiinţele care vor sta
pe masa din tavan la părăsirea distantă
de trup au o utilitate anume (?!) – unele sunt
doar mici agăţări cu design îndoielnic
de o realitate ce nu-şi mai există

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă...

dacă ţipătul păsării îl vei auzi
încă-n inimă şi vei putea simţii săgeta iubirii
iar dacă vei mai vedea oamenii şi printre ei, pe mine
înseamnă că exist

când cerul va coborâ în mine
iar pleopele-mi îmi vor fi numai nori
la apusul serii şi se vor închide
pentru a nu mai fi
atunci nu voi mai putea spune
că mai sunt

când pământul va fi udat de ploi
de vând, de frig şi de nisori
în dimineţi devreme
iar pe undeva pe-o hârtie,
numai gândurile mele vor mai fi
înseamnă că am existat!

poezie de Viorel Muha (aprilie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea iubirii

ascultă-mă!
atunci când norii nu vor mai fi
şi ochii tăi nu vor mai clădi cerul cu mine
iar pădurea va plânge toamne în gândurile tale
voi spune: mai aşteaptă-mă

dacă vei şti că am oprit în nopţi şoapte
şi încă vântul va bate în geamul tău
să ştii că le-am sculptat, pe chipul lunii
cu lacrimi
ca să-ţi vegheze visele nopţii

dacă pădurea va aşterne paşii mei
în iarnă, cu frunze de toamnă
şi-n primăvară mugurii vor răsări-n flori
iar vântul va tremura crengi pustii
să-ncerci să mă uiţi
căci este prea târziu, iar lăstarele ierbii crude
vor sorbi lumina vieţii mele
plângând cu lacrimi de rouă

iar
când îţi vor dispărea şi ultimile gânduri
să nu regreţi, să mă alungi
căci nu voi mai fi, nici măcar
amintire
şi te rog, dacă vrei
pune pentru o zi o ramă-n fereastră cu mine
şi lasă liberă pasărea să plece, pasărea iubirii

poezie de Viorel Muha (februarie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când albele treziri

îţi vor măcina infinitul
şi nici un cântec durerea mea nu va fi
atunci să mă cauţi
acum
numai furie înăuntrul ideii
ce vulcanic erupe
din sămânţa târzie
a rămânerii într-o carne deja cunoscută
atunci când negrele strigăte
vor îngenunchea soldaţii
şi gloanţele vor pătrunde adânc
în cuvinte
atunci sub cenuşa gândurilor
va încolţi povestea de care te-ai lepădat
uitând că nu carnea şi nici sângele
femeii de dincolo te vor împlini
atunci când vei rupe lanţurile imaginare
din jurul inimii
îţi voi scrie povestea
pe ziduri
pe braţe
pe vise
cum obişnuiesc
de când ne cunoaştem
acum
cresc pădurile tăcerii între noi
şi ne vom lipsi
mai mult
şi mai mult
cu fiecare secundă
poezia mea

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai pus

ceasul să sune? şi alte legume
odată
cu noi sigur se vor trezi! încă o zi
odată
începută se duce
cum nu
ar mai fi ar mai fi ar mai fi
apăsată
de grija propriei zile – înceţoşată –
odată
abia începută puţin încordată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito

ia-le în ordine: mai întâi libertatea
apoi îmbrăţişările fastuoase!
mai întâi
măduva şi abia mai la urmă cleiul de oase! –
lipiciul pe care-l începi
cu tubul
filetat cu buze aprinse aici
rămâne, iubito, lipici de lipici: hai
să plecăm
şi unul şi altul de-aici: fiecare
prin părţile noastre!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnişoare procuroare

ştiu tinere tinere femei pe
care de le
privesc într-un anume fel
se emoţionează (?!) - scot
pixul şi notează. privirile mele - ah
dar eu nu
înspre asta lucram
cu elevele mele pe când
erau foarte mici
balerine omologate-n barou
şi la bară

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată ce te-ai focusat pe abundenţă, bogăţie, prosperitate mai mult decât pe sărăcie, lipsă şi limitări, vei atrage mai mulţi bani în viaţa ta.

citat din Sandy Forster
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci

când îmi voi face curaj
voi scrie poezia curajoasă des
pre curaj (?!) -
fructele înteţite ar fi, sau n
ar fi, deocamdată oprite

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi aminteşti

Când voi fi plecată să-ţi aminteşti de mine,
Plecată-n lutul mut unde tăcerea e stăpână,
Când n-o să mă mai poţi ţine de mână,
Să ştii că ceva din tot ce-am fost încă-ţi aparţine.

Să-ţi aminteşti când vocea ta definitiv se va reţine
De-a mai vorbi de viitorul nostru – cândva la îndemână:
Să-ţi aminteşti de mine,-atât. Atunci când voi fi ţărână,
Va fi târziu pentru rugi sau sfaturi – iar tu ştii asta bine.

Totuşi, dacă va fi nevoie să mă uiţi o vreme,
Pentru-a-ţi aminti apoi de mine iar, să nu regreţi:
Atunci vor fi pierdute-n ruinele trecutei mele vieţi

Toate gândurilor rele pe care le-am avut cândva. Insist:
E mult mai bine să uiţi, ferit de regrete şi blesteme,
Şi să zâmbeşti, decât să-ţi aminteşti şi să fii trist.

poezie de Cristina Rossetti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trio (viaţa, omul, sufletul)

Vei fi cu mine,
chiar şi atunci când muzica
nu va intona melodia ta...
Vei fi cu mine,
şi atunci când întunericul unui cer fără stele
va face să tremure a ta respiraţie...
Vei fi cu mine,
chiar şi atunci când florile tale
capul vor înclina, secetei timpului...
Eu, sunt viaţa ta!

Voi fi cu tine,
chiar şi atunci când pămantul pietrificat
nu-mi va permite a culege roadele...
Voi fi cu tine,
şi atunci când imensitatea mării
va înghiţi visele mele...
Voi fi cu tine,
chiar şi atunci când copacul tău
nu-mi va dărui fructul...
Eu, sunt omul!

Voi fi cu tine,
char şi atunci când durerea
va atinge inima ta...
Voi fi cu tine,
şi atunci când, cu tine nu aş vrea să fiu...
Voi fi cu tine,
chiar şi atunci când voi avea aripi
pentru a pleca în zborul fără de-ntoarcere...
Eu sunt sufletul!

"Iubeste-ţi aproapele ca pe tine însuţi..."
De nu ai iubire pentru tine,
cum vei avea pentru aproapele tău?

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!