Cine a scos pe gură prima poezie

La gura Altamirei un imberb iber,
probabil într-o zi... un fel de luni,
suspină versuri de a-mor şi rugăciuni
blesteme-sânge-flori-lumină-nori.

Rosteşte poeziile cu pieptul plin
de vântul a-bătut dinspre gheţar,
şopteşte: toţi ai lui înmărmuresc
cu mâinile înfipte-n măruntaie

de capre, vite ori duşmani de-un car
de ani – pierduţi în calendare
despre care nimeni, niciodată,
n-a auzit bătrânii să vorbească.

Recită mândrul om cu tinereţea-i castă
învăluindu-l ca o blană jupuită
de pe copacul ce îşi lasă frunza în
ochiul primului poet să ruginească.

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aere viciate

n-a mai trecut de ani vreo cometă
în apropierea plămânului
ca să bage
spaima în oasele gravitaţiei (?!) ce se văd
ca spiţele unei roţi în gura de aer
ce-şi trage
partea ei de pulberi stelare în pieptul
de o ciudată prestanţă asmatică

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau

să mă împrietenesc
cu toţi beţivii apoi
să scriu poeziile nimănui
bun curaj pictore
am
auzit uneori
în plus
cum se taie urechile
fără să
fi avut cineva o ruletă
des
făşurată cu alt
cineva

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul

Gânditor şi cu mâinile la spate
Merg pe calea ferată,
Drumul cel mai drept
Cu putinţă.

Din spatele meu, cu viteză,
Vine un tren
Care n-a auzit nimic despre mine.

Acest tren - martor mi-e Zenon bătrânul -
- Nu mă va ajunge niciodată,
Pentru că eu mereu voi avea un avans
Faţă de lucrurile care nu gândesc.

Sau chiar dacă, brutal,
Va trece peste mine,
Întotdeauna se va găsi un om
Care să meargă în faţa lui
Plin de gânduri
Şi cu mâinile la spate.

Ca mine acum
În faţa monstrului negru
Care se apropie cu o viteză înspăimântătoare,
Şi care nu mă va ajunge
Niciodată.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni

nimeni cu mâinile (de)legate voi mai veni
(aromele tale vorbesc despre tine)
cu mâinile bine
legate de-o parte şi de alta a nasului deplasat sincer te
voi iubi eu aşa
cum nimeni nu te-a iubit cu mâinile (de)legate
(aromele tale vorbesc limbi străine)
te voi iubi din
tr-o dată preocupat de cunoaştere şi plăcere
cu mâinile bine
înfipte în tot ce vei fi nu vei fi într-o clipă
a fumului nostru voi veni şi te voi
iubi eu aşa din
mărinimie curată faţă de simţirile mele!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni n-o să poată spune

Nimeni n-o să poată spune
că el n-a putut să vină
că el n-a ştiut Cuvântul
şi el n-a putut să-l ţină
— căci la fel de călduros
ne-a chemat pe toţi Hristos.
Nimeni n-are să se poată
dezvinovăţi pe sine
că el n-a avut prilejul
a iubi şi-a face bine
— căci la fel de luminos
ne-a vorbit la toţi Hristos.

Nimeni n-are să-ndrăznească
a grăi că-n neputinţă
a fost viaţa pământească
a trăi-o prin credinţă
— căci la fel de generos
ne-a dat har la toţi Hristos.

De aceea nemurirea
va da celor drepţi cununa
căci ei au voit sfinţirea
şi-au iubit cărarea bună
— cinste celui credincios
ce dă tot, pentru Hristos.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplitate

Într-o zi se va vorbi despre noi
la fel de simplu ca despre stejari.
Oamenii vor fi spălaţi de noroi,
iar copiii de-acum, oameni mari.

Bătrânii vor spune, scurmând amintiri:
– Erau tineri şi din răni sângerau.
Mâinile nevestelor subţiri
cu fâşii de cămăşi îi legau.

Nimeni nu va plânge pe gropile noastre
cum nu plîngi iarba mieilor în lunci
sau infinitul zărilor albastre,
căci prea vom fi ai tuturor atunci.

Un moşneag îşi va rupe oftatul în piept:
– Au căzut lângă mine, aici!
Şi trupul surpat va sta drept,
cu urme de lanţuri şi bici.

Într-o zi se va vorbi despre noi
la fel de simplu ca despre izvoare
şi oamenii, cu pumnii amândoi,
vor bea, din apa care-am fost, răcoare.

poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul poet vorbeşte foarte mult... în tăcere. El recită mii de versuri fără să deschidă gura şi fără să le scrie. Pentru el, tăcerea e de miere.

Dumitru Delcă (13 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cunosc un poet
un prieten
care ar putea fi un mare poet
dacă n-ar fi atât de poet

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în anul acela

citea poezii din volumaşul
pe care-l ţinea în buzunar
mereu, ca pe o carte de rugăciuni
îşi spunea: într-o zi o să scrii şi tu
un volum de poezii şi alţii
îl vor citi cu sfinţenie
îl vor ţine mereu într-un buzunar
se vor plimba de la munte la mare
de la gura humorului la stele
cu volumaşul de poezii scris de el
în anul acela citea poezii
şi celelalte materii nu mai existau
stătea pe bănci în parcurile goale
se întreba dacă n-ar fi cazul să scrie
primele versuri şi vântul îi alina
suferinţele tânărului viitor poet

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţie despre cub

Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se sfărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de nu ar fi avut un colţ sfărâmat!

poezie celebră de Nichita Stănescu din Opere imperfecte (1979)
Adăugat de Adelina V
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp ce capul

îmi atârnă în poala
ta ocupată de un
smartphone de 10 miare
eu nu
cred că e bine să-ţi spun poeziile din dotare
despre vieţile simple
ale po
eţilor ce au fost
primele maimuţe în urmă cu milioane
de ani – iar apelul
tău la dragoste parcă nu
se loghează

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia despre cub

Se ia o bucată de piatră,
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze,
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toţi, dar absolut toţi zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfârâmat!

poezie celebră de Nichita Stănescu din Operele imperfecte (1979)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi acea

stă zi de duminică
se excită
mai mult cu gura (?!) - între
deschisă
spre ziua de luni

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pantone inc

nu am un serviciu secret
toată lumea ştie cu ce nu mă ocup
vând cumpăr antichităţi
în piaţa greco-romană
până spre seară se adună mai mulţi
trag de timp (?!) ciripesc ciripesc
mult mai sus oamenii
demonstrează
că au coborât în sfârşit din copacul
în care o portavoce senilă
în gura poetului-clorofilă
chemă la unitate în versuri
de un alb spre kaki
impecabil şi trist

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce am putea

spune despre omul
care nu a iubit niciodată şi-acum
trece prin flăcăruia chiuvetei
cam cum
s-ar spăla pe cap de şuviţe
aproape rebele? –
nu el, nu
eu sunt omul acesta:
probabil
te voi iubi!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt turbat

Sunt clipe în viaţă când sufletul
Ca frunza în pom se odihneste
Vânt puternic strânge cu corsetul
Se adună usor dansează pluteşte

O adiere îl trezeste, îl poartă-n vânt
O zi două, trei, îl lasă şi poposeste
Din frunză, din vânt, se aude un cânt
Apoi mai aprig şi frumos se iubeşte

Cântă copacul, tu stai la o rădăcină
O viaţă tu ai dirijat, eşti un bărbat
Se leagănă în vânt frunza ce suspină
Nu eşti bărbat, eşti vântul turbat

Domol te-ai aşezat pe câmpul curat
Frunza singură să se învârtească
Vântule turbat, o vioară te-a alungat
Sufletul să hotărască, el să iubească.

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul poet

Pe o bancă veche,
Stă un bătrân poet.
Cu o carte în mână
Şi cu inima bătându-i tot mai încet.
Fulgi de gheaţă cad
Peste părul lui cărunt,
Ca peste un obiect uitat
Acolo de cineva, de mult.
Cu ochi trişti, dar de o blândeţe rară,
El citeşte cu glas dulce despre o frumoasă ţară.
Şi vocea lui răsună peste iarna grea,
Şi nimeni nu-l înţelege că lui îi este dor de ţara sa.
Toţi trec fără să-l ia în seamă
Dar el citeşte cu glas domol despre a sa mamă.
Despre un dor nemărginit,
Despre Vatra de unde a pornit.
Dar glasul lui să aude tot mai încet
Şi vântul mai tare bate, a obosit bătrânul poet,
Dar nu se încumetă să închidă a sa carte.

poezie de Vladimir Potlog (14 februarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina sudurii vine de la răsărit

"dintre sute de catarge care lasă malurile"
cu gura căscată (?!) trei dintre ele au
şi ales – legate-ntr-o plută subţire –

să coboare pe bega, pe tisza, pe dunăre
în mare. abia în apa cu sare s-au ridicat
în stupidă splendoare – trei verticale

magice, navigând fără pânze în jurul
şoldurilor bătute de vântul schimbării
lemnului de construcţie cu metalul –

venind dinspre răsărit, au intrat prin su-
dură sub tensiune istorică-n docurile uscate
ce-au născut pe-acel om pe ape umblând

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată

da, democraţia nu e de noi
anarhia
ne place aşa cum ne plac manelele floricelele şi salamul
din carne de animale stresate
suntem
o naţie de gabori meseriaşi: nu
obosim
niciodată să nu spui niciodată -
probabil
cum întinzi tabla de cupru
prin ciocănire
îţi iei vorbele înapoi
nemestecate (?!) băgate
în gâtul pe care îl faci musculos cu ori
care ocazie
prost foarte prost pre
lucrată anost
pe deplin. pe
de rost

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele care începe cu p

niciodată nu am ştiut
câţi ani are poetul de lângă noi şi de ce
îşi vopseşte părul dătător de poeme
cu cremă de ghete de alpinism
pe un munte care începe cu p

epigramă de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!