Liberi suntem să compunem din aparenţe figura tuturor realităţilor. Oare noaptea nu se agită pe străzi şi pătrund în locuinţe personagii ciudate, creaţii ale imaginaţiei noastre? Am crezut într-un alb şi îndepărtat teritoriu şi am ascultat, asemenea chemărilor de dincolo de noi, mesagiul unei alte vieţi.

citat celebru din Emil Botta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am crezut într-un alb şi îndepărtat teritoriu şi am ascultat, asemenea chemărilor de dincolo de noi, mesajul unei alte vieţi.

citat celebru din Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul libertăţii umane

Suntem liberi!
Suntem liberi!
Să supunem elementele
doar cu o mantră a iubirii!

Suntem unici!
Suntem unici!
Universul se învârte pe orbita inimii noastre,
n-ar exista nicio stea fără privirea noastră,
n-ar exista niciun zbor fără dorurile noastre.
Stelele zburătoare se nasc din cântecele noastre
şi subjugă
zilele de emfază ale dragonilor de umbre
care cuceresc spaţiul nepus la adăpost.

Celulele spaţiului încă acoperit al lumii
se culcă pe rugăciunile noastre dezgolite,
uitate sau aruncate pe neiertări de gheaţă.
Să ne trezim din adâncirea în pierderea de sine,
din lâncezeala zilei tridimensionale,
să dezgheţăm iertările
să ţinem în căuşul palmei rugăciunile
şi, cu infinită grijă,
să le dăm drumul să zboare libere spre cer.

Suntem liberi
să supunem elementele.
Să lăsăm ziua să-şi ardă lumânările,
să lăsăm apa să-şi lepede izvoarele,
focul să-şi dea ofranda stelelor,
pământul să cuprindă cu dragoste
în sânul lui
obositele manifestări ale existenţei cosmice
şi să desfacă totul în infinitezimale celule,
ca la începutul Creaţiei.
Dar suntem liberi să supunem elementele,
doar cu mantra iubirii,
a unirii celulelor,
identice dincolo de voalul tăcerii lumii.
Unite să fie celulele de iarbă cu cele de apă,
celulele de aer cu celulele de zbor
celulele curcubeului cu celulele inimii,
celulele luminii ce cele ale poeziei.
Să lăsăm elementele
să se întâmpine unul pe celălalt
în timp ce noi,
liberi,
liberi
şi unici,
cântăm mantra iubirii pure...

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea alegerii

Suntem liberi să alegem ceea ce gândim şi în consecinţă suntem liberi să alegem toate celelalte părţi ale vieţii noastre.

Peter Arnold în Cele 28 de Legi Universale ale Succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de aparenţe se află de obicei alte aparenţe.

aforism de Mihail Mataringa (2 noiembrie 2011)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teama ce se naşte "din senin"... Singura, de altfel, şi cea mai întunecată. Ea este echivocă asemenea unei înmuguriri sumbre - şi generează o muzică de flaut trist şi aiurit. În camere tăcute de hotel sau pe străzi înguste ale unui oraş vechi ea creşte şi ne verifică dezrădăcinarea.

Emil Cioran în Cioran şi muzica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi utiliza puterea imaginaţiei pentru a vedea ce se află dincolo de aparenţe, dincolo de situaţia prezentă şi anume cine eşti tu cu adevărat şi ce poţi să devii.

Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În spatele voalului tuturor alegoriilor heraldice şi mistice ale doctrinelor antice, în spatele întunericului şi al încercărilor ciudate ale tuturor iniţierilor, sub auspicile scrierilor sacre, la ruinele Nineveh sau Thebes, la pietrele prăvălite ale vechilor temple şi la faţadele înnegrite ale Asiriei sau ale Sfinxului egiptean, la monstruoasele sau minunatele picturi asupra credinţelor indiene din scrierile vedice, la emblemele criptice ale vechilor cărţi de alchimie, în ceremoniile practicate la acceptarea în toate societăţile secrete, sunt găsite indicaţii ale unei doctrine care sunt de fiecare dată bine ascunse.

Eliphas Levi în Magia Transcedentală - Doctrină şi Ritual (1855)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunetul mării

La miezul nopţii marea s-a trezit din somnul ei profund,
Şi de-a lungul plajelor întinse şi pietroase, până departe,
Am auzit cum vine primul val, valul mareelor înalte,
Şi cum urcă pe uscat răsucindu-se fosforescent, rotund.

O voce s-a înălţat din liniştea adâncurilor fără fund,
Un sunet multiplicat misterios în noapte,
Ca cel al unei cataracte-n munţi, la miazănoapte,
Ca mugetul codrului de brazi când vântoasele-l pătrund.

La fel, spre noi vin uneori din neştiute,
Inaccesibile singurătăţi ale propriei fiinţe
Talazurile răscolitoare-ale unui suflet căutându-şi rostul;
Iluminări pe care le credem ale noastre, din noi născute,

Dar ele-s prefigurări şi prevestiri, şi preştiinţe
Ale unor lucruri dincolo de-înţelegerea şi controlul nostru.

poezie de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem liberi să ne inventăm chinurile; odată inventate, ele nu sunt decât poză şi simulacru; doar acelea contează care ţâşnesc din nou în ciuda voinţei noastre.

Emil Cioran în Căderea în timp, Scepticul și barbarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amarele nelinişti

Cresc neliniştile-n noi ca veninul în guşe de şerpi.
Spre ireale zări ale gândului negru
ne îndeamnă haotice ascunzişuri
ale sufletului nostru bântuit de grele furtuni.
Cine ne va putea da liniştea,
liniştea în care să nu mai simţim că suntem aievea,
după care tânjim cu priviri purulente
ca bolnavii sanatoriilor cu paturi albe,
unde în colţuri apar şi cresc tristeţile,
tristeţile cenuşii, tristeţile mai sumbre dacât moartea?
Cine ne va lecui de neliniştile ce ne rod,
Cum viermii sfartecând un creier într-un sicriu de lemn putred,
atunci când planăm în zbor frânt dincolo de zarea conştiinţei
şi gândurile noastre nu mai au speranţe,
şi sufletele noastre nu mai au vise?
Când suntem pustii ca nesfârşitele, vastele deşerturi
ce nu au nici nisip, nici gheţuri eterne să le acopere?
Când dincolo de noi şi de sufletele noastre nu mai e nimic,
Când vântul negru-al nefiinţei ne bântuie amar,
neînchipuit de amar şi fără sens?...

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Ion Petrache, pentru volumul "Dincolo de aparenţe"

Nu-s pornit pe exigenţe
Dar de te gândeşti un pic,
Dincolo de aparenţe
Cred că nu mai e nimic!

epigramă de Constant Petrescu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi cereţi o definiţie a teatrului. Oare teatrul este o aritmetică, o geometrie? Acestea, da, se pot defini foarte exact. Dar teatrul, pentru mine, nu. Poate pentru că n-am ştiut să definesc teatrul, de aceea mi s-au întâmplat ciudate sau amare lucruri... în această frumoasă, tare frumoasă lume a teatrului.

citat celebru din Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am crezut că suntem liberi, dar suntem prizonieri pe nave inexistente.

aforism de Camelia Opriţa din Între Glorie şi Ruină (2020)
Adăugat de Modica Ragusa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ropes

&

zăpada ca o frânghie care îşi continuă
drumul până în momentul în care
întâlneşte frica noastră la fel de albă.

purtăm în noi elicoptere care survolează oraşul şi câmpurile.
desenăm copii morţi pe pereţi/ pe drumurile oraşului

ca şi cum noi am fost nişte copii morţi cândva
şi acum am înviat.
...................................................................................................
cine ne va mai mângâia,
cine ne va mai vindeca de bolile abstracte ale neştiinţei
noastre,
cine ne va mai hrăni cu lumină şi întuneric pentru perpetuarea speciei noastre.
.....................................................................................................
şi atât rămâne

imaginea noastră în zăpadă la fel ca o hologramă din jurul unei găuri negre.
suntem atât de aproape de ea încât am încremenit
dar
aşa am fost tot timpul - copii morţi - noi şi frica noastră împăturită
într-un sicriu mic, alb
care nici nu se mai observă.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restauraţie

Suntem liberi, e-adevărat,
dar regretăm dictatura,
aplaudăm iar statul în stat
şi-ntrecem, adesea, măsura.
Suntem liberi, e-adevărat,
dar regretăm dictatura...

Suntem liberi, e-adevărat,
dar câtă nostalgie ne-ncearcă,
deşi libertatea enorm ne-a costat,
vai, democraţia noastră e bearcă.
În sânge ne stă partitura,
suntem liberi, e-adevărat,
dar regretăm dictatura...

Suntem liberi, e-adevărat,
dar regretăm dictatura,
de-a pururi, aşa ne-a fost dat,
să iubim, Doamne, nomenklatura,
Suntem liberi, e-adevărat,
dar regretăm dictatura!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb, tot mai alb

Singuri, în somn
tresărim amintindu-ne
de uşi uitate deschise,
din alte vieţi.

Alb, tot mai alb
fragilul meu suflet...

Cum? Doar mereu îl învăţ
să nu crâcnească-n
leagănul de mătase
al pieptului.

Uitarea e balsam întru toate.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atinsă de înger

Noi, neobişnuiţi cu curajul
emanat de bucurie,
trăim ghemuiţi în scoicile însingurării
pâna când iubirea părăseşte înaltele-i temple
şi apare sub ochii noştri,
şi ne eliberează întru viaţă.

Iubirea ajunge
cu trenul ei încărcat de binecuvântări,
de rememorări ale unor vechi desfătări,
de istorii imemoriale ale durerii.

Totuşi, dacă suntem îndrăzneţi,
ea sparge lanţurile fricii
din sufletele noastre,
ne eliberează din timiditate.
În fulgerul ei luminos
ne încumetăm să fim bravi
şi deodată realizăm
că iubirea înseamnă tot ce suntem
şi tot ce vom fi vreodată.
Numai iubirea
ne face liberi.

poezie clasică de Maya Angelou, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Războiul e în noi, dar sigur se va termina,
Nu e un vis al unui om bolnav, ci doar
Un scenariu nereuşit, dintr-un film neregizat.
Uităm cum să pierdem, lacrimile noastre se scurg,
Sau să pătrundem în esenţă vii, într-o lumină fără sfârşit.
Vom izbăvi în orice mod, cu lumina dragostei divine
Şi vom atinge norii într-un alt decor.

Nu ne mai distrugeţi inimile în zadar,
Noi suntem liberi şi nu suntem sinucigaşi,
Vom lumina ca un far în noapte,
Iar aripile vor zbura spre alte orizonturi,
Evoluăm, ne mântuim, dispunem de vis,
De emoţie, de lumină, de paradisul trist.
Vom izbăvi oriunde, oricând,
În orice mod, de orice mijloace dispunem.

Dominaţia rusească ne ascunde lumina
Sub predicţia unui vis uitat al copilăriei sumbre,
Suntem mai atinşi de vină, sau uităm să luminăm,
Ne pierdem în ale lumii măşti,
Suntem ca un pian dezacordat,
Ce nu mai poate schimba inimile oamenilor,
Nici minţile nu le vor mai relaxa.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

X egal z şi tot aşa

Fumatul şi masturbarea nu duc la orbire
cu alte cuvinte
ce poate fi mai frumos de atât până şi y se bucură
că poate deveni z
până şi eu îţi pot oferi
o partidă Cafe creme GRANDE Azure, pe o plajă în care
să ne scuturăm scrumul din sufletele noastre zdrobite
"fuck you with flowers" scrie pe cer
dincolo de amoralitatea pescăruşilor
albatroşilor neîndemânateci suntem noi,
doi amanţi atât de pricepuţi care facem poezie pe rând
dincolo de asta cafe grande azuro
şi o vineri seară fără nicio noimă,
într-un cartier oarecare.

poezie de Irina Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru noi, cari acum învăţăm stelele în poziţiunile în cari se află, schimbările acestea din viitor nu ne interesează. Trebuie însă să ştim ce sunt stelele şi ce mişcări au ele. Şi mai trebuie să ştim apoi că toate stelele ce le vedem cu ochii liberi şi cu lunetele astronomice formează un tot, un imens glob turtit la poli, ecuatorul formându-l Calea Laptelui. Stele-sori din Calea Laptelui par'că îşi au originea dincolo de acest glob imens, în mijlocul căruia se află Soarele şi el ca o simplă stea; vor mai fi şi alte universuri, alte asemenea globuri, dar pe acelea nu le ştim.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!