Cred că postez inutil aici - nu
văd să citească cineva -
atunci plec pe drumul ce m-a ales dintre pietre
să-i fiu întărire-n scaieții ce trag
prezervative de sânge
pe degetul-spin-floare rară
de colț în toată nebunia de conjunctură
ușoară
cum e materia educație
vizuală pe care o pre
dau vers cu vers
cu sfială
atrag și alte injurii
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Înspre
în poezie să nu
treci cu vederea vreun vers mult prea tăios
ce ar tranșa poezia
dinspre interior
înspre interior (?!) înspre
steroizii
de conjunctură
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vers...
un vers ași scrie, suprematic
ca pana corbului de negru
cu rimele sunând flegmatic
cu ritmul răgușit de febră
un vers care să-mi fie pâine
un vers punînd pe pâine sare
un imn poemelor de mâine
zvîcninde-n triste capilare
un vers mai strict decât o simplă
dulcegărie lent rîmată
un glonte rătăcit prin tâmplă
și stors cu lacrima curată
un vers cutremurind și munții
un vers rostolind și mare
un vers cu brazde-n largul frunții
arate-n fugă de tractoare
un vers în care curcubee
să-mi fie punte să pot trece
peste pâraiele lactee
cu ape cristalin de rece
un vers care mereu să doară
un vers care-i mereu "iubește"
un vers care să nu mai moară
chiar dacă nimeni nu-l citește...
poezie de Iurie Osoianu (15 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două fete
două fete frumoase
una blondă una brunetă
la 14 ani una
la 14 ani alta
scriu poezii dar nu se-ntâlnesc
vers cu vers
nici sfiiciune cu sfiiciune
atunci
două fete frumoase frumoase trec una pe lângă alta
ca două
fregate deja scufundate
în mările
ochilor atât de sărate (?!) încât nici pirații din filme
nu calcă valuri pe-aici
nu sabordează
la pradă subțire
iar ele
rămân două fete
frumoase
frumoase
...
nu
mai știm despre ele
nimic
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate că atunci aș fi ales nebunia
aș fi ieșit din carnea mea ca dintr-o pușcărie
și te-aș fi urmat până la capătul vieții
aș fi stat în genunchi la fiecare popas
te-aș fi șoptit încet rugăciune după rugăciune
te-aș fi îndesat în pieptul meu
ca pe singura bucurie a acestei lumi
poate ca atunci aș fi ales nebunia
că îmi erai atât de frumos
atât de ușor de purtat în sânge
și te-aș fi urmat
cu siguranță te-aș fi urmat
pe toate străzile înguste ale vieții
da
da
te-aș fi urmat
ca orice femeie îndrăgostită
ți-aș fi atins tâmplele
cu buzele arse de așteptare
iar tu mi-ai fi tatuat umerii
cu degetele tale subțiri
poate ca atunci aș fi ales nebunia
aș fi făcut poteci prin toate pădurile
aș fi luptat cu întunericul tău
dar vremea aceea s-a dus
nu-i așa că m-ai aruncat într-un cufăr vechi
ca pe cea mai neînsemnată amintire a ta
nu-i așa
poate ca atunci te-aș fi ales
nebunia mea
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Faptele de gând
pe când locuia într-un raft
din librăria din colț
în urmă cu anii pe care acum
pare că nu i-ar avea
alb îi era părul din curtea
exterioară a craniului de consum
(?!) - cineva
în anii aceia trecea
zilnic trecea o femeie lucra
lucruri de mână ea croșeta
cu privirile agățate cu dragoste
de firele albe și cărțile lui
încă nescrise
într-o limbă de circulație
intenționat limitată
(?!) - cineva
îl sfătuise la tinerețe să nu
sară calul de lemn
mai ales dacă lemnul ajunge
să-i fie hârtie velină
când nopțile de lumină
oarecum deranjantă
ajung să-l îndemne la fapte
de gând și de limbă
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cetatea
nu i-au spus chiar atunci
când ar fi trebuit să-i apară
fructe în jurul ideii de libertate extinsă
au
așteptat să se liniștescă in
util apele din jurul cetății o
grupare de pietre învinsă
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubesc, în vers, cuvintele nescrise...
Iubesc, în vers, cuvântul de acasă...
Fără miros de aulă și dex-uri,
Mai simplu și mai plin de ințelesuri,
Și românesc... e limba mea frumoasâ.
Iubesc, în vers, cuvântul fără pată,
Mai plin de cumințenia din gânduri.
Sărac, dar mândru, așezat în rânduri
Și demn de-a fi citit... și de răsplată.
Iubesc, în vers, și rima și măsura
Ca singur sens... prin care poezia
Se leagă, precum floarea și câmpia
Sau opera-n tandem cu uvertura.
Iubesc, în vers, cuvintele nescrise,
Ce rătăcesc adesea printre rânduri.
Iubesc, în vers, tăcerile din gânduri
Și lumea lor... de patimă și vise.
În vers, e harul care ne dezbracă
De tot ce gândul nu mai poate ține,
De tot ce-n suflet, fie rău sau bine,
S-a săturat, de-atâta dor, să tacă.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plec, dar fără rădăcină...
Te las mare fără mine, mi-o fi dor până la sânge,
Sufletul s-a-nchis în toamne, inima în ierni s-o frânge.
O să-mi fie poezia ca o lacrimă amară,
Mă dă viața, înc-o dată, din grădina ei, afară.
Plec cu ploile pe frunte, rămân amintiri pe stradă,
Un suspin pe un perete, va striga ca să mă vadă.
Îmi voi săruta podeaua, fiecare colț din casă.
Ce-aș rămâne-acasă, Doamne, însă viața nu mă lasă!
Ce să iau din toată viața, ce s-arunc, Doamne, din mine?
'S patruzeci de ani în ziduri, rămân multe, iau puține.
Mult voi bântui lăcașul unde am crescut poveste,
Chiar de voi lăsa în urmă tot ce-a fost și nu mai este.
Și mă duc în lumea mare, să-mi pierd urma, să le fie
Lor, dușmanilor, mai bine, fără vers în poezie.
Să bârfească pe la colțuri, și veninul să îl verse,
Să se-nece în minciuna ce le curge în averse.
Casa mea, ca o grădină, să nu mă încarci cu vină,
Că te las pe mâini străine. Plec, dar fără rădăcină.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea t
rece prin stonehenge -
fiecărui menhir
îi corespunde un activat
ofițer kgb... sub a
coperire în englitera (?!) în vers
urile lui chaucer: p
rimul poet cu patima bine-ndoită
și... "pogorâtă
să vă umilească"
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Genul scurt al poeziei e adaptat nu de autorii aforisticii, ci de cei leneși. Poemele într-un vers vor aparține de trecut, atunci când japonezii vor lansa moda "jumătăților de vers".
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Toată căldura
trebuie să plec
într-o tabără de pionieri o să vezi
cum copiii cu burțile mari fac mișto
de adulții cu burțile
cât cuprinsul pământului
trebuie
să înțelegi de ce eu
nu-l iubesc pe domnul iaru florin
care e un vecin de la patru
care parează
toată căldura
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie întreruptă
Va fi cândva un ultim vers,
O poezie întreruptă,
-O viață, ca o creangă frântă-
Într-un sfâșietor demers.
O amintire de neșters,
Șoaptă pe buza mea răsfrântă,
Va fi cândva un ultim vers,
O poezie întreruptă.
La ani lumină-n Univers
De toată dragostea înfrântă
Voi fi numai un nume șters
Din Sfânta Carte-a Vieții strâmtă.
Va fi cândva un ultim vers.
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am să mă-nchid în vers
Am să mă-nchid în vers să-mi fie bine
Să nu mai știu nimic - nicicând de nimeni,
Să mă acopăr toată cu o strofă
Să stau ascunsă-n trista-mi poezie.
Să nu trimiteți critici după mine
Caci mă găseasc în versul alb sau rimă,
Și mă ucid așa cum știu ei: bine,
Atunci când scrisul meu nu le convine.
Sau o să mă mut în rândurile unui necrolog
Și acolo o să stau fără de teama
Că m-or găsi;
Să dau lor socoteală
Cum și de ce sau care e mesajul?
Atunci când doar încerc să-mi pun
Fărâmele de suflet în simplă poezie.
poezie de Angelina Nădejde (17 iulie 2012)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.
România
Am un stil inconfundabil in a scrie poezie
Se perindă-n față oameni si o tonă de hârtie
In final țes o poveste despre ieri si despre azi
Despre norii prinși de cerul in albastru de topaz.
Pasul meu coboară munții si străbate lunca verde
Pasul meu trece pârâul, călcând pietre după pietre
Pasul meu nu-i șovăielnic nici când frigul mă cuprinde
Mă-ncălzesc cu vers fierbinte din o mie de cuvinte.
Port cu mine scris in sânge, gânduri care imi sunt dragi
România e Ardealul cu pădurile de fagi
România e Danubiu, delta si Moldova toată
România este marea, România mi-este vatră.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea ninge
prea ninge
psihiatrul a spus:
dacă vezi insecte sau fulgi sau ciudate
forme geometrice
să
te prezinți de urgență la dez
alcoolizare (?!)
pe
strada văcărescu
colț
cu colț alb alb alb
cu colț gri gri gri
pe
ne
răsuflate
cu
colț fo
arte ne
gru
gru
gru
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua mea
De ziua mea citesc o poezie
În timp ce fulgii reci mai cad din cer,
Izvoare de-ntrebări bufnesc în minte
Dându-mi crez și forță și mister.
Sublimă oglindire mi-e viața
Grădini de flori sub curcubeu curbat,
Prin ochi îmi trec nemăsurate clipe
La care aripi pun în zbor și-n salt.
M-așteaptă zăngănitul de forme regulate:
Triunghiuri și pătrate și cercuri mai ales,
Și sfere de lumină la care îngeri cântă
Povara limbii mele scrisă vers cu vers.
Am foc în nebunia femeilor iubite
Sub streașină de raze și de flori,
La ele-n sentimente îmi topesc trecutul
Și din amintire îmi fac sărbători.
De ziua mea torn în pocale mirtul
Și îl servesc la masa-nmiresmată
A vieții, așteptând ca să-mi răsară
Din nou în inimă o stea îngemănată!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Din ultimul vers, nu putem să lipsim
În delir voluptos,
îți cad stele în sânge,
suferi de pasiunea absolutului
și aprinzi întunericul cu trupu-ți de sirenă...
Te legi de spațiu cu albastru
și îți extragi verdele pasiunii din vers...
încotro ți-aleargă mintea și pașii,
cui dăruiești virtuțile subterane ale rafinamentului tău?
Apropie-te, privește-mă, vezi bine
că sunt muritor,
chipul meu din oglinzi sfărâmate
recompune-l duios
și încuibă-l la sânul tău luminos...
De oameni, ne separă toți oamenii, Simm,
din ultimul vers, nu putem să lipsim!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râm
ele au fost invitate
la o spânzurare în masă
trebuiau
să asigure legătura duiosă duioasă
dintre gâtul sopranei
și alte
măsuri de alcool (?!) r
âmele
în societatea aia a lor
au decis
să nu părăsească pământul
pentru
alte păsări din spațiu
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Idealul
de frumusețe al unei fețe...
să vedem
cum iubește ea mai
mult și mai mult
femeile de peste doi metri
(?!)
de minimum șapte
zeci de kilograme de
maximum o viață trăită
pe post de miss uni
vers foarte alb
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri de topaz
minunea dintre ani o încrustez în strofă
beau vinul bucuriei să ating un eztaz
ies la lumină din noaptea limitrofă
risipesc norii cu gânduri de topaz.
vreau să mă scald în valuri de soare
întunericul din mine să-l aprind
melancolia neagră să prindă culoare
vântul să mă împrăștie ca pe-un colind.
vreau să descifrez taine din univers
să ajung înțeleaptă precum un tezeu
îi dau iertarea îngerului pervers
credința mea e liniștea lui Dumnezeu.
las în urmă mea vers după vers
cu chipul sculptat în colț de muzeu.
sonet de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!