Ateu
ateu convins îți spui în sine
un Dumnezeu este în mine
un altul eu nu recunosc
și nu va fi, nu e, n-a fost
agheasma ce-i? apă sfințită?
la muritori e dată mită....
cu busuioc și ioni de-argint
din apă s-a născut un mit
dar când îți vine ultim ceas
și-abia se-aude al tău glas
te-ntrebi în gândul cel din urmă
-ce-i adevăr? ce-o fi minciună?
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Hibernală
Se-așază pe case zăpezile reci,
iar vântul se-aude prin horn de afară,
lipită de mine îmi spui c-o să pleci
cu trenul ce încă așteaptă în gară.
Dar dorul de mine te ține pe loc,
îti sorb de pe buze licori de bacantă,
tăciunii, cu flăcări urcate din foc,
pictează-n tavan o hartă șocantă.
Văd râuri albastre prin văi de oțel
ajunse din hăuri de timp nevăzute,
niciunul ca altul nu curge la fel,
dar toate prin noi cu miraje pierdute.
Ajunge din gară un ultim semnal,
e trenul fantastic plecat fără tine
ne lasă în urmă un vis hibernal
cu sfântă lumină curgând prin destine.
Rămâne doar gândul în trenul bizar,
te simt lângă mine acum împăcată,
cuvintele spuse îmi par în zadar,
mai strânge-mă-n brațe încă o dată!
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, ediția din 17.02.2018
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fariseilor
La sfânta slujbă când vă închinați,
Cum stați lipiți, ateu lângă ateu,
Nu pot răzbi cei drepți și luminați
Și-abia de mai încape Dumnezeu!...
epigramă de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clowni
Credința mea este cuvântul meu
Și ruga ce-o inalt spre Dumnezeu
Nu-s patimasa, nici aroganta nu-s
De ce-aș minti, ma vede Cel de Sus
Aș vrea sa spun... cred ar mai fi ceva,
Nu vreau a critica sau a blama
Dar uneori observ cum se trag sfori
Și-n cor se-aude rasetul de clowni.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încremenire
un ultim pas spre tine
mă-ndeamnă la tăcere
decizia finală
o iau atât de greu
încorsetată-n dogme
și clevetiri banale
imi trec zilele triste
și toate sunt la fel
un ultim pas spre tine
m-aprinde ca scânteie
o lacrimă mă ceartă
în visul cel pierdut
și tot în jurul nostru
e-nvăluit în ceață
iar clipa despărțirii
se află în trecut....
eu stau încremenită
răspuns nu am la mine
din ceruri mă privește
doar bunul Dumnezeu
sub crucea cea de piatră
adorm in veci cu tine
toți pomii din grădină
și gândul meu stingher.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
întrebări fără răspuns
Un crin galben, altul alb, or fi frați sau intâmplare
Răsăriți intr-o grădină inundată cu mult soare?
Un om alb si altul negru despărțiți printr-o culoare
Semn divin pune amprenta.... de ce oare?
Suflet bun si suflet rău, nici nu sti in care zace
Gând malefic se imbracă si-n petale si in ace?
După noapte vine zi.... după ploaie vine soare,
După viață ce-o mai fi.... si rămân cu o-ntrebare?
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea
aș vrea să-ți spun
că te inșeli...
că nu-i nimic adevărat
din ce ai zis
dar tac..
privesc in gol
nu am mințit nicicând
e prea târziu acum
să recunosc
că și tăcerea
e o minciună.
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contrast
dacă gândul meu te-apasă
dacă liniștea ți-o ia
urcă munți, te-ndepărtează
prinde-n palma ta o stea
și acolo la-nălțime
norii albi în jur cunună
îți vor da un nimb aparte
cer ținându-te de mână
eu rămân jos într-o vale
fluturi mii în jurul meu
scutur când și când petale
și-apoi ce-o vrea Dumnezeu.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Darul
Nu te cunosc...
Și nici n-am să te cunosc vreodată,
Dar m-am simțit înviorată,
De versul lin ca un suspin,
Pe care-adeseori anin
Din ziua mea, o clipă doar,
Ca o petală în altar,
Sfințită fiind...
De gândul tău trimis în dar!
poezie de Doina Bonescu din Autoportret
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt cât se poate de ateu. Mi-a luat mult timp s-o spun. Sunt ateu de ani și ani, dar, oarecum, am considerat că ar fi fost lipsit de respect intelectual să spui că ești ateu, pentru că presupunea cunoștințe pe care nu le aveai. Oarecum era mai bine să spui că ești umanist sau agnostic. În final, am decis că sunt și o ființă emoțională, pe lângă una rațională. Emoțional, sunt ateu. Nu am probe care să demonstreze că Dumnezeu nu există, dar bănuiesc atât de puternic că nu există încât nu vreau să-mi pierd vremea.
citat clasic din Isaac Asimov (1982)
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "The End of Eternity Paperback" de Isaac Asimov este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Poem de dor
M-am risipit în versuri, m-am risipit în carte.
M-am risipit în vise și în iubiri deșarte...
Deșertăciune-i tot... nu vreau să recunosc.
Viața-i un miracol și toate au un rost.
Dar când apusul zilei se-apropie de mine,
Simt cum se frânge-o rază și sus din înălțime,
Cu ochii ei cei roșii imi spune-n glas șoptit:
-Sä nu te-nfrângă noaptea, așteaptă-n răsărit.
Voi fi din nou cu tine și bucurie-n glas...
Te-ajut în zorii zilei să-ncerci încă un pas
Spre altă risipire de gânduri din fuior,
Și te adun spre seară într-un poem de dor!
poezie de Doina Bonescu din Versuri risipite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durerea noastră
Pe un mal pustiu de mare,
Simt cum inima mă doare.
Valuri reci mi-ating piciorul,
Gândul meu prinde izvorul,
Cel din munți venit în vale
Aducând doine de jale...
Lungi perdele de păduri,
Așezate-n munții suri
Nu mai sunt... au dispărut.
Corbi au aripi de-mprumut.
Nu e jir pentru mistreți.
Sus pe pajiști... doar scaieți.
Și aici la marea mare,
Unde-s margini de hotare,
Dunărea când se revarsă
Pune-n glas durerea noastră.
Peste tot este minciună...
Unde-i gloria străbună?
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără ceas
Zori de ziuă, crapă cerul,
Deschid ochii, altă zi,
Vine iar cu tot misterul
Noțiunii de a fi
Nu am ceas, am timp, atâta
Țin la el ca un nebun,
Mi-l tot fură viața... sluta,
Îl tot ia, însă îi spun:
Tu ai clipe, existența,
Tu le numeri, eu trăiesc,
Tu tic-tac, eu cu dorința
Să exist și să iubesc
Între noi, mereu o luptă
Cu secundele ce trec,
Însă cine le ascultă,
Când cu timpul mă întrec?
Sunt convins că obosește,
Când va fi, o să-l ajut,
E doar timp, nu-ntinerește,
Deși poate ar fi vrut
Zori de zi... nu sună ceasul,
Mă trezesc zâmbind mereu,
Nu ține cu mine pasul,
Nici ce-i trist și nici ce-i greu
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Accept
Un ultim drum
Când te mai am in gand
Și te pastrez
În ceas de seara
O ultima speranta
Ca poate vei veni
Cu ochii visatori
Si tristi
Ducand o grea povara
Aceea de a-mi spune
Cu glasul tremurat
-Eu uit....
Și vreau sa cred
Ca te-am uitat
-Accept
Tu nu esti ultimul proscris
Multe povesti în timp
S-au scris.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sine alambicat
Motto:
Te reclădesc dintre priviri,
Te văd cum stai și cum te miri...
Aceea pe care o pierzi,
Este aceeași ce-o visezi.
Potecile goale pe unde tălpile-au umblat,
Mă strigă înspre ele printr-un sunet plat
Trezindu-mă din prag de vise, ajunsă
În gerul unei realități pătrunsă.
Viitor de stele, de trecut prezent,
Într-a mea viață, fost mult timp absent...
Ce n-aș căuta să fiu în al meu rost...!
De unde n-am plecat, dar nici nu am fost.
Ajung acasă și mă ascund în gând,
Versul se fărâmă în rând după rând...
Atât mă strânge focul care îmi dă lacrimi,
Încât nu recunosc decât dureri și patimi.
Ce știi tu străine ce-i în pieptul meu?...
Mă vezi ori habotnic, ori mă crezi ateu!
Astăzi pe sfârșite... o eră la final,
Mult ne pustiește în suflet și carnal.
Blestemate timpuri! Ne încolțesc rânjind...
Ne alintăm cu vorbe de adevăr mințind;
Mă privesc pe mine și văd o lume-ntreagă,
Ca și mine luptă, confuză să aleagă.
Curge peste mine culoare și lumină,
Peste care vine o muzică divină...
Dintr-al meu suflu țipă lung vocale
Într-o simetrie cu-a trupului petale.
Oare știi cum este? Te-ai simțit cum mori?...
Ai reînviat asemeni unei flori?
Doar lumina curge prin corpurile noastre
Ținându-ne în viața trăirilor albastre.
Nu știi ce e viața și nici nu-ți bate capul...
Oricum n-o vei pricepe, chiar de-ai semnat contractul;
Doar o misiune cu toții o avem:
Să aparținem Vieții, nu unui blestem!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Întrebare
Mă caut mereu
în ziua de mâine,
dar marți nu sunt eu.
Și luni când mai vine?
De-ași fi arhiereu,
chiar miercuri ar fi bine
să declar că sunt eu.
Și luni când mai vine?
Mâine aș fi din nou eu,
dar joi nu-i de mine,
eu nu visez la empireu.
Și luni când mai vine?
Pentru vineri sunt un deșeu
aruncat departe de sine.
Deci tot nu sunt eu.
Și luni când mai vine?
Sâmbătă mi-e greu,
cu dorul de mine
topind tot ce-i al meu.
Și luni când mai vine?
Odihnitoare mereu
cred duminică-n tine,
zi lăsată de dumnezeu.
Și luni când mai vine?
Azi mă simt ca un zeu,
stăpân peste mine,
încrezător că-n careu
ziua de luni tot revine.
Oră de oră trec și eu
spre zorii zilei de mâine,
dar fi-voi oare mereu
și-n lunea care vine?
E
Calvarul zilei de luni
sau
Vremelnicia devenirii mele
?
poezie de Silviu Crăciunaș (2010)
Adăugat de Silviu Crăciunaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Lazaret, suflete ratacite" de Silviu Crăciunaș este disponibilă pentru comandă online la numai 20.00 lei.Fantezie hibernală
Se-așază pe casă zăpezile reci,
iar vântul pătrunde prin horn de afară,
lipită de mine îmi spui că-o să pleci
cu trenul ce încă așteaptă în gară.
Dar timpul uitării te ține pe loc
îți sorb de pe buze licori de bacantă,
tăciunii, cu flăcări urcate din foc,
pictează tavanul cu-o hartă șocantă.
Văd râuri albastre prin văi de oțel,
ajunse din hăuri de timp nevăzute,
niciunul ca altul nu curge la fel,
dar toate venind cu licori neștiute.
Din gară ajunge un ultim semnal,
e trenul fantastic plecat fără tine
ne lasă în urmă un vis hibernal...,
cu sfântă lumină curgând prin destine.
Se duce doar gândul cu trenul bizar
te simt lângă mine de-acum împăcată,
cuvinte nespuse se zbat în zadar...,
mai strânge-mă-n brațele tale o dată!
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublishers, București, 2018
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri
Soarele timid răsare pe un orizont tăcut
Frigul mă cuprinde-n brațe tremurând cu un sărut
Strada este cam pustie rar vezi trecători pe drum
Iarna si-a intrat in drepturi, casele au coș cu fum
Pomi cu ramuri dezbrăcate, negri par bine bronzați
Părăsiți fiind de frunze stau de vorbă ca-ntre frați
Mâine este Boboteaza, fiecare-și face loc
Așteptând apa sfințită cu un fir de busuioc
Sfântul Ioan Botezătorul cu smerenie si har
Sărbătorile de iarnă le inchide in sertar
Zile trec si zile vin cu tristeți și bucurii
Anii se adună-n palmă și vor fi doar amintiri
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Preoții mai mult sunt niște simpli apărători de interese religioase și dogme, decât de a afla Adevărul lor lăuntric. Cât privește preotul de la tine din sat, schimbă-l, mergi la un alt preot. Și, cel mai bine, regăsește Preotul din inima ta, acesta este "Eu-Sunt", este ce mai pură și mai sacră călăuză! Nu toți preoții sunt la fel, sunt unii a căror omenie și smerenie sfințește prin viu grai viața creștină. Tu trebuie să vezi cum de ai uitat că ești Dumnezeu și te iei din greșeală ca fiind corpul-minte, asta trebuie să afli. Cum de această minciună a devenit călăuza vieții tale? Iată de ce tu întrebi de "accesul la Adevăr". Oare Adevărul vrea acces la Adevăr? Sau doar o minciună vrea acces la Adevăr în speranța că nu va mai fi o minciună? Această minciună care speră să aibă acces la Adevăr este doar un cameleon cu miliarde de fețe; întreabă-te cum de tu, Adevărul, ai ajuns să-i dai crezare? Tu mai spui: "Sau nu avem voie la Adevăr?" Adevărul nu este un act de voință, voința ta doar îl va înăbuși, fiindcă pleacă de la premisa greșită că ești om și alte bălării învățate de minte. Dacă ești Supremul sau Dumnezeu Tatăl care trăiește o experiență umană, ce nevoie mai ai de toate aceste invenții ale minții, pentru nemurire? Religia nu este făcută pentru Adevăr, ci pentru a-l lua în posesie. Dar Adevărul este imposedabil.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasăre rănită
Șterge ura din privire
Uită-ndată tot ce-i rău
Ia si pune dintr-o floare
Alb curat in gândul tău
Lasă vântul să alerge
Peste chipul tău umbrit
Lasă-mi mâna să se joace
In păr negru despletit
Si nu fii atât de tristă
Pasu-ndreaptă către mine
Știu, ți-e frântă o aripă
Dar mai e si zi de mâine.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasul destinului
Să-mi spună-un ultim bun rămas,
Când triste zorile se duc,
Cânta o mierlă, într-un nuc,
Cernită, c-un angelic glas.
Cu tact, rozându-mi un papuc,
M-așteaptă-un câine de pripas,
Să-mi spună-un ultim bun rămas,
Când triste zorile se duc,
Cu glasul grav, de contrabas,
Destinul îmi mai joacă-un truc,
Fiindcă-n ultimul meu ceas,
Mă aștepta un pui de cuc....
Să-mi spună-un ultim bun rămas!
rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!