N-am să migrez

N-am să migrez
Am puterea de-a rămâne
Lângă vulcanul nins
De cuvinte şoptite
Lupii au fugit
Indecent de rapid
Spre o lume care
Nu va fi niciodată a lor
N-am să migrez
Am tăria de-a înfrunta
Destinul şi stupizenia
Trădărilor programate
Eu sunt veşnicia
Acestor locuri de poveste
Respiraţie şi fior autentic
Românesc

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ego

Eu sunt aici, mereu aproape,
Sunt liniştea plutind pe ape,
Curajul de-a vorbi deschis,
Puterea cald-a unui vis
Şi patima care nu minte,
Găsiţi-mă... printre cuvinte.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu port cu mine o lume în imagini

Eu port cu mine o lume în imagini
Ca o arhivă mare şi bogată
Regretul mă cuprinde câteodată
Că n-am să pot să le şi scriu în pagini.

N-am să mă folosesc de aceleaşi imagini
Doar nu e nici-o faptă repetată,
Voi încerca în vremea ce mi-i dată
Să nu rămână vreunele-n paragini.

Sunt faptele cu a lor experienţă
Din toată lumea adunate în mine
Mi-e gândul frământat de-a lor prezenţă,

Din vremile ce fost-au înainte
Care cu-ndelungata existenţă
Au adunat eterne învăţăminte.

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ego

Eu sunt, aici, mereu aproape,
Sunt liniştea plutind pe ape,
Curajul de-a vorbi deschis,
Puterea cald-a unui vis
Şi urma dorului fierbinte,
Găsiţi-mă... printre cuvinte.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce vrei a fi

Ce vrei a fi
Depinde de ratingul de ţară
De culoarea politicii
Ce-o porţi în suflet
Şi de ce nu
De banca naţională
Şansele vin uneori rapid
Şi nechemate
În funcţie de trup
De buze şi de ochi
Restul se scurge
În picioare odată cu
Examenele de aptitudini
Şi abilităţi
Ce vrei a fi
Este şansa ta
De-a înţelege prezentul

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine îmi garantează că dacă o să migrez n-o să am migrene?

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni care sunt de plâns

N-au nici puterea de-a iubi
Şi nici pe cea de-a dărui,
N-au nici puterea de-a ierta
Şi nici pe cea de-a se-ndrepta.

pamflet de George Budoi din Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (20 martie 2024)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul gând al tinerilor legionari, în cadrul şedinţelor, a acestor slujbe concelebrate de ei toţi, am putea spune, se îndrepta spre Dumnezeu, Creatorul ce le luminase sufletele şi le-a marcat drumurile drepte în viaţă. Se gândeau deasemeni la morţii lor, la aceia care i-au precedat pe drumul acestui misionarism naţional care era legionarismul, şi de la care aşteptau inspiraţie şi ajutor. Această fază a şedintelor era de-a dreptul mişcătoare. Ea aprindea în sufletul fraţilor de cruce un fior mistic care-i despuiau de tot ceea ce aduceau lumesc cu ei şi le îndreptau gândurile şi înţelegerile spre sfere superioare de trăire. În particular emoţionantă era pomenirea camarazilor căzuţi, tineri ca şi ei, entuziaşti ai vieţii ca şi ei, mânaţi de acelaşi dor naţional ca şi ei, dar topiţi de acuma în veşnicia neamului lor, pe care l-au iubit până la jertfa supremă.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu n-am spre cine

Tu vei veni sau vei pleca
Eu n-am la cine să mă duc,
Vei coborî sau vei urca
Eu n-am spre cine să mai urc.

El se va trece sau va sta
Eu n-am spre cine să mă trec,
Va blestema sau va ierta
Eu n-am pe cine să petrec.

Tu, el, această lume poate
Schimba-se-va pe rând în toate,
Puţin, puţin mai mult sau toată
Eu – nicăieri şi niciodată.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm IV

E dreptul meu să mă înalţ pe-o vorbă,
Vulcanul să presimt dacă absorbă,
Acolo-n gura lui, pe lavă, dacă sper
Înseamnă că iubirea eu încă o mai cer
Şi Doamne, nu mi-o da, poţi să întorci destinul,
În ceaşca mea să oţetească vinul,
Curajul de-a înfrunta privirea ta mă tem,
Că poate să înflorească în blestem
Şi-atunci, tu ai să râzi, cum râde luna nouă,
Ascunsă după norul care plouă!

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu n-am iubit pe nimeni... niciodată!

Eu n-am iubit pe nimeni... niciodată!
Părere-a fost întreaga suferinţă,
Chiar de-a vărsat vreo lacrimă o fată.
Nicicând iubirea nu mi-a fost credinţă.

Acestei taine moartea îi e rege,
Nu poţi ieşi cu trupul viu din ea,
Şi dacă azi trăiesc se înţelege
Că n-am urcat cu nimeni pe o stea.

Agonizez fără să-mi aflu drumul
Purtând în suflet floarea încuiată,
Din focul ce-l visam a rămas scrumul,
Căci n-am iubit pe nimeni... niciodată!

poezie de Nicuşor Dărăbană din Rătăcit în lumină (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dovleacul uriaş

N-am să te mai dau de-a dura,
Dinţii n-or să-ţi mai rânjească,
Ai cam întrecut măsura,
Minune dumnezeiască!

Încântată-i bătătura,
Toţi doresc să te privească,
N-am să te mai dau de-a dura,
Dinţii n-or să-ţi mai rânjească.

Lumea vreau să te cunoască,
Tu n-aduci sperietura,
Plăcinta-i bună, domnească,
Nu mi se opreşte gura,
Acum ce mai tura-vura
N-am să te mai dau de-a dura.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea civilă se exercită în două feluri: unul legitim, prin autoritate; altul abuziv, prin bogăţie. Pretutindeni unde bogăţia domină, puterea şi autoritatea sunt de obicei despărţite... Atunci puterea aparentă este în mâna magistraţilor, iar puterea reală în mâna celor bogaţi. Se întâmplă atunci ca obiectul acestor dorinţe să se dividă: unii aspiră la autoritate ca să vândă folosinţa ei celor bogaţi şi să se îmbogăţeascăşi ei la rândul lor pe această cale; ceilalţi, cei mai mulţi, se îndreaptă de-a dreptul spre bogăţii, graţie cărora sunt siguri că vor avea într-o zi puterea, cumpărând fie autoritatea, fie pe cei care o deţin.

Jean-Jacques Rousseau în Despre contractul social (1762)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea speranţei

Aş citi, dar n-am lumină.
Aş sorbi, dar n-am chenzină.

Aş dansa, dar n-am cu cine.
Aş cânta, dar doar cu tine.

Aş striga, dar n-am durere.
Aş visa, dar n-am himere.

Aş pleca, dar n-am cărare.
Aş muri... n-am lumânare.

poezie de Liviu Reti (2 februarie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instinctul nu se poate însă opri aici, instinctul nu poate să adoarmă, atunci când a trezit sufletul!
Şi sufletul românesc, răscolit de amintirile istorice, răscolit de destinul lui măreţ, pe care de-a pururea l-a întrevăzut în zare răscolit de puterea momentului prin care trece, sufletul românesc, mai treaz şi mai sus azi ca oricând, ordonă ca acţiunea să nu întârzie!

Nicolae Titulescu în Inima României – discurs din 1915
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru păcatul de-a ne fi iubit

Cum despărţirea-i de neconceput,

Iar drumul vieţii-a devenit îngust,

Noi, două umbre,-o să-l urmăm pe Proust,

În căutarea timpului pierdut...

Vom pribegi-n Sahara însetaţi,

De-acesta-i preţul ce-avem de plătit.

Pe Everest vrem să fim deportaţi,

Pentru păcatul de-a ne fi iubit.

În Atlantida sau Cercul Polar

Şi-n câte aspre locuri pot să-nşir,

De-i luna lui cuptor, sau e gerar,

Vom ocoli pământul spre nadir.

Pe brânci ne vom târî la Polul Sud

Şi în al vieţii noastre asfinţit,

Vom înfrunta destinul trist şi crud,

Bând cupa-n doi pe timpul regăsit.

poezie de Mihaela Banu (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste despre o poveste

A fost odată o poveste

Se isprăvea
Înainte de-a începe
Şi-ncepea
După ce se isprăvea

Eroii ei intrau în ea
După moarte
Şi ieşeau din ea
Înainte de-a se naşte

Eroii ei vorbeau
Despre o ţară despre un cer
Vorbeau de toate

De-un singur lucru nu vorbeau
Un lucru pe care nici măcar ei nu-l ştiau
Acela că nu sunt decât eroi de poveste

Dintr-o poveste care se isprăvea
Înainte de-a începe
Şi-ncepea
După ce se isprăvea.

poezie clasică de Vasko Popa
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magia cuvintelor

MAGIA CUVINTELOR

O magie de cuvinte
cu alai vine în minte
şi-mi lasă gând încâlcit,
pe rânduri de-a fi-mpletit.

Eu mă rog cu-nţelepciune
Domnului, pentru minune,
să-mi descâlcească gândul,
de-a veşnicii cuvântul.

Dar cu ploaia lacrimilor
n-am stins focul cuvintelor,
ce fumegă-n urma lor
sentimente care dor.

În razele versurilor
pun jarul perseidelor,
de-a fi cititorilor,
poeme cu al meu dor.

În stihuri las dragostea
şi vis din inima mea,
ca să-mi cânte menirea,
când voi fi spuză de stea.

Maria Filipoiu / Spiritul Poeziei

poezie de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e a ta putere

Profită de puterea ta
de-a alege ce vrei să faci,
şi fă bine acel lucru.
Profită de puterea ta
de-a iubi ceea ce-ţi place în viaţă
şi iubeşte cinstit.
Profită de puterea ta
de-a te plimba în pădure
şi de-a fi parte din natură.
Profită de puterea ta
de-a-ţi controla bine
şi cu grijă propria viaţă.
Nimeni altcineva nu poate
să facă asta pentru tine.
Profită de puterea ta
de-a-ţi face viaţa asta fericită.

poezie de Eugenia Calancea (16 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impalpabil lumii-întregi

Am tipărit cuvinte pe retină,
Sunt cărţi întregi, sub pleoapele ridate,
Ce n-or vedea nicicând acea lumină
Pe care cititoru'-o va răzbate.

Sunt mii şi mii de vorbe neuscate,
Şi-atâtea vârfuri de peniţe-întoarse
Sunt munţi de ape-n tuşuri despicate,
Printre metafore cu căi întoarse.

Doar tu vei ştii că, pe de-a lungul vremii,
În ce n-am spus trăieşte o poveste
Că n-am vânat vreodată lauri, premii,
Şi lumii-ntregi, eu, nu te-am dat de veste.

De ce te-aş fi-împărţit cu oarecine,
Când mâna ta pe mine mă închină
Când gura ta un: Te iubesc! devine
Ce-n inima-mi îşi află rădăcină?

Să nu mă cauţi în bibliotecă
Eu te-am trăit furiş, îndrăgostită,
C-am fost femeia ce te desferecă
Tăcută, caldă, vie, nerostită.

25. o2.2022

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegia bucuriei

De tristeţe iar mă bucur
n-am cuvinte cum să spun
că tăcerea a dat muguri
taman pe gura de tun

N-am cuvinte ce să spun
eu poetul Dumneavoastră
zice-se c-aş fi nebun
cresc fantome la fereastră

Eu poetul Dumneavoastră
când tăcerea dă în muguri
cântece de inimă albastră
de tristeţe iar mă bucur

Dar cuvinte n-am să spun
că destinul mi-e ne-bun

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 noiembrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!