Daodejing (fragment)

Marele Drum se pierde:
Acum avem umanitate şi justiţie,
Au apărut prudenţa şi cunoaşterea;
Există cultivarea comportamentului.

Drumul despre care se poate vorbi
Nu este drumul permanent;
Numele care poate fi rostit
Nu este numele permanent.
Lipsite de nume au fost începuturile cerului şi ale pământului;
Atribuirea numelor a fost mama miriadelor de creaturi.

Eu numesc mare ceea ce este indefinibil.
Indefinibilul îl numesc departe.
Departe numesc întoarcere.

Cel care este pururi fără dorinţă
Percepe partea spirituală a acesteia.
Cel care trăieşte permanent în dorinţă
Percepe doar limita acesteia.

De aceea păstrează lucrurile care sunt consistente.
Caută simplicitatea; îmbrăţişează limpezimea;
Diminuează ego-ul, diminuează dorinţa.

Necultivarea celebrităţii înseamna că oamenii nu invidiază;
Nepreţuirea averilor înseamnă că oamenii nu fură;
Refuzul de a privi la ceea ce naşte dorinţă face inima liniştită.

Taie în pereţi uşi şi ferestre pentru a face o cameră.
Adaptează nimicul a toate stăpânitor nevoilor tale – şi camera va deveni locuinţă.
Astfel Ceva şi Nimic se creează reciproc;
Dificilul şi lesniciosul sunt complementare;
Ce este lung şi ce este scurt se echilibrează oră de oră.
Ce este elevat şi ce este scund se înclină unul către celălalt.

Cerul şi pământul sunt nemiloşi, tratează miriadele de creaturi precum porcii pleava;
Filozofia este neiertătoare, tratează oamenii ca pe câini.
Cel care merge în vârful degetelor nu este stabil; cel care sare nu poate merge.
Cel care se preamăreşte nu este evident;
Cel care se consideră fără greşeală nu este ilustru;
Cel care iese în faţă nu are merit;
Cel care se laudă nu dăinuie.
Cinci culori orbesc ochii omului;
Cinci note muzicale fac urechile surde;
Cinci gusturi rănesc cerul gurii;
Vânătoarea şi echitaţia sălbăticesc mintea.
Învăţătura creşte prin acumulare zilnică, dar practica Tao simplifică.
Simplifică, simplifică până când contaminarea cu gândirea relativistă şi conflictuală este eliminată.

Cineva poate cunoaşte lumea fără a ieşi pe uşă afară.
Cineva poate vedea Drumul Cerului fără a privi pe fereastră.
Cu cât cineva merge mai departe, cu atât cunoaşte mai puţin.
Înţeleptul aderă la faptele care nu presupun acţiune şi practică învăţătura care nu necesită cuvinte.
El nu poate fi prins şi folosit;
El nu poate fi prins şi rănit;
El nu poate fi prins şi onorat;
El nu poate fi prins şi umilit;
De aceea este stimat de toată lumea.
El produce, dar nu deţine,
El creează, dar nu pretinde,
El ajunge la valoare, dar nu şi-o însuşeşte.
Faptul că nu şi-o însuşeşte
Îl face să locuiască în bună vecinătate cu aceasta.
......................................
Când marile ziduri cad în paragină
Apare compasiunea şi decenţa;
Când inteligenţa intervine,
Apare ipocrizia cea mare;
Când cele şase legături de sânge nu sunt consistente
Apar copii ascultători.
Când în stat morala decade până la limita de jos
Apar miniştri loiali.

Albia spiritului nu seacă:
Ea se numeşte femeia misterioasă.
Poarta femeii misterioase
Se numeşte rădăcina Universului.

poezie de Lao Tse
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dao de jing – Dumul şi puterea lui ( fragment)

Marele Drum se pierde:
Acum avem umanitate şi justiţie,
Au apărut prudenţa şi cunoaşterea;
Există cultivarea comportamentului.

Drumul despre care se poate vorbi
Nu este drumul permanent;
Numele care poate fi rostit
Nu este numele permanent.
Lipsite de nume au fost începuturile cerului şi ale pământului;
Atribuirea numelor a fost mama miriadelor de creaturi.

Eu numesc mare ceea ce este indefinibil.
Indefinibilul îl numesc departe.
Departe numesc întoarcere.

Cel care este pururi fără dorinţă
Percepe partea spirituală a acesteia.
Cel care trăieşte permanent în dorinţă
Percepe doar limita acesteia.

De aceea păstrează lucrurile care sunt consistente.
Caută simplicitatea; îmbraţişează limpezimea;
Diminuează ego-ul, diminuează dorinţa.

Necultivarea celebrităţii înseamnă că oamenii nu invidiază;
Nepreţuirea averilor înseamnă că oamenii nu fură;
Refuzul de a privi la ceea ce naşte dorinţă face inima liniştită.

Taie în pereţi uşi şi ferestre pentru a face o cameră.
Adaptează nimicul a toate săpânitor nevoilor tale – şi camera va deveni locuinţă.
Astfel Ceva şi Nimic se crează reciproc;
Dificilul şi lesniciosul sunt complementare;
Ce este lung şi ce este scurt se echilibrează oră de oră.
Ce este elevat şi ce este scund se înclină unul către celălalt.

Cerul şi pământul sunt nemiloşi, tratează miridele de creaturi precum porcii pleava;
Filozofia este neiertătoare, tratează oamenii ca pe câini.
Cel care merge în vârful degetelor nu este stabil; cel care sare nu poate merge.
Cel care se premăreşte nu este evident;
Cel care se consideră fără greşeală nu este ilustru;
Cel care iese în faţă nu are merit;
Cel care se laudă nu dăinuie.
Cinci culori orbesc ochii omului;
Cinci note muzicale fac urechile surde;
Cinci gusturi rănesc cerul gurii;
Vânătoarea şi echitaţia sălbătăcesc mintea.
Invăţătura creşte prin acumulare zilnică, dar practica Tao simplifică.
Simplifică, simplifică până când contaminarea cu gândirea relativistă şi conflictuală este eliminată.

Cineva poate cunoaşte lumea fără a ieşi pe uşă afară.
Cineva poate vedea Drumul Cerului fără a privi pe fereastră.
Cu cât cineva merge mai departe, cu atât cunoaşte mai puţin.
Inţeleptul aderă la faptele care nu presupun acţiune şi practică învăţătura care nu necesită cuvinte.
El nu poate fi prins şi folosit;
El nu poate fi prins şi rănit;
El nu poate fi prins şi onorat;
El nu poate fi prins şi umilit;
De aceea este stimat de toată lumea.
El produce, dar nu deţine,
El crează, dar nu pretinde,
El ajunge la valoare, dar nu şi-o însuşeşte.
Faptul că nu şi-o însuşeşte
Il face să locuiască în bună vecinătate cu aceasta.
......................................

Când marile ziduri cad în paragină
Apare compasiunea şi decenţa;
Când inteligenţa intervine,
Apare ipocrizia cea mare;
Când cele şase legături de sânge nu sunt consistente
Apar copii ascultători.
Când în stat morala decade până la limita de jos
Apar miniştri loiali.

Albia spiritului nu seacă:
Ea se numeşte femeia misterioasă.
Poarta femeii misterioase
Se numeşte rădăcina Universului.

poezie de Lao Tse, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara este aici dar nu lucrurile nu sunt cu nimic mai bune

primăvara este aici
dar nu lucrurile nu sunt cu nimic mai bune

omul pentru care nu există tratament nu poate schimba
faptul că va muri
femeia lipsită de frumuseţe
este cu un an mai bătrână
asta-i ceea ce eu aş numi " insultă peste rană"

cineva care a aşteptat şi-a tot aşteptat
a sfârşit prin a deveni nebun
incapabil să înfrunte curgerea timpului
cineva care a trăit o viaţă trepidantă
va sfârşi bolnav fără leac
toate se întâmplă din cauza zbuciumului neîndurător

pentru cineva prăbuşit adânc în depresie
glumele sunt o completă pierdere de timp
iar pentru un idiot
cel mai sincer sfat este o completă pierdere de timp

când cineva deja departe pe drumul către dezastru
ajunge în vârful stâncii
se va arunca în hău
fără cea mai mică ezitare

poezie de Sheng Xing, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tao care ar fi numai cale nu este veşnicul Tao. Numele ce i l-am dat nu este Numele Veşnic. Fără nume este principiul Cerului şi al Pământului. Când îl putem numi, este puterea infinită care creează nenumăratele fiinţe, lucruri şi energii. Iată pentru ce în veşnica lipsă de dorinţe i se poate vedea esenţa. În fiinţarea înfăţişării dorinţelor i se văd înfăptuirile sale. Cele două înfăţişări au aceeaşi obârşie, deşi au nume deosebite. Această identitate este un abis de adâncime şi mister, ea este adâncul adâncimilor şi poarta tuturor esenţelor.

Lao Tse în Tao Te King, 1
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tao, care poate fi spus nu este eternul. Tao, numele care poate fi numit nu este etern. Nemurirea este originea cerului şi pământului. Ceea ce este numit este mama tuturor lucrurilor.

citat din Lao Tse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnalismul este imposibil fără o poziţie morală. Fiecare jurnalist este un moralist. Asta este inevitabil, în mod absolut. Jurnalistul este cineva care priveşte lumea şi modul în care funcţionează, cineva care analizează de aproape lucrurile în fiecare zi şi ne spune ce vede, este cineva care reprezintă lumea. Jurnalistul nu poate să-şi facă munca fără a judeca ceea ce vede.

citat din Marguerite Duras
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Dacă accept ceea ce spui tu, precum că sunt nenăscut şi aceasta este unica Realitate fără formă, deci liberă de o astfel de limitare. Apoi tu spui că Dumnezeu nu a creat "Lumea" pentru că Realul nu poate da naştere irealului, falsului. Căci creaţia ca şi "Biblia" sunt doar gânduri care ne separă de Dumnezeu. Dacă accept toate astea atunci cum apare întreaga lume, cum apare mintea, dacă vei spune că ea "creează lumea definind-o", cum rămâne cu Iisus care are o formă, el cum a apărut? A. M: Dragul meu, dă-mi voie să-ţi alung toate frământările tale, pentru că e foarte, foarte simplu. Toate acestea, toate formele, întreaga "creaţie" implicit Iisus apar prin visare. Iudeii au visat la un Mesia şi aşa a apărut visul numit Iisus pe care apoi tot ei l-au negat. Iar dacă un creştin îl visează pe "Iisus" că îi spune nu ştiu ce baliverne creştine fii sigur că el va crede asta. Tot ceea ce egoul numeşte "eu, lumea şi "Dumnezeu" e doar visare în vânt, nimic altceva. Toată lumea visează în noapte şi creează o lume de care nimeni nu se îndoieşte şi nimeni nu regretă Disoluţia, colapsul ei la trezirea din zi. Exact aşa pare că apare lumea care de fapt e doar simplu onirism. NIMIC NU A FOST NĂSCUT VREODATĂ ŞI NIMENI NU POATE MURI!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eliberarea de gânduri

Mintea rămâne indecisă în marele Vid.
Aici cea mai înaltă cunoaştere este neţărmurită.
Cel care face ca lucrurile să fie aşa cum sunt nu poate fi izolat de lucruri.
Astfel, atunci când vorbim de ‘limite', rămânem închişi în lucruri limitate.
Limita nelimitatului se numeşte ‘plenitudine.'
Nemărginirea a ceea ce este limitat se numeşte ‘vacuum.'
Tao este sursa amândurora.
Dar el însuşi nu este nici plenitudine şi nici vacuum.

poezie de Chuang Tzu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva poate cunoaşte întreaga lume fără să se zbată să ajungă peste hotare. Cineva poate vedea calea cerului fără să se uite pe fereastră. Cu cât cineva merge mai departe, cu atât ştie mai puţin.

citat din Lao Tse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă atenţia este ancorată în Linişte, sunetul nu este neglijat. Dimpotrivă. Orice sunet devine mai clar când este ascultat din Linişte; orice sunet este onorat când este ascultat din Linişte; orice sunet este celebrat când este ascultat din Linişte. Şi toate formele sunt sunete, pentru că, în lumea formelor, primul nivel de existenţă este chiar unda-sunetul-vibraţia. Aşadar, cel ce cunoaşte Liniştea cunoaşte şi sunetul, însă această cunoaştere nu este mentală - pentru că mintea relativă nu poate descărca informaţii absolute. Cunoaşterea Liniştii nu este analitică, deoarece Liniştea nu poate fi nici explicată, nici înţeleasă, întrucât Liniştea nu este un concept. Tocmai de aceea, dacă vorbeşti despre Linişte ca fiind un concept, înseamnă că te-ai îndepărtat de la Linişte. Liniştea nu poate fi vorbită, dar se poate vorbi despre Linişte. Cuvintele pot arăta către Ea, dar nu o pot cuprinde. Şi tu citeşti acum despre Linişte, însă nu cuvintele te conectează la Linişte, ci spaţiile dintre cuvinte, spaţiile dintre rânduri, spaţiile dintre litere. Tocmai de aceea, cel care aleargă după informaţii despre Linişte nu va găsi Liniştea în direcţia aceasta.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misiunea fiecărui om pe pământ este să facă lumea mai bună şi fiecare are propriul fel de a face asta în funcţie de combinaţia de trăsături de personalitate pe care o are şi care îi permite să aibă anumite talente pe care le poate transforma în abilităţi. Mulţi oameni confundă incompetenţa cu spiritualitatea. Faptul că nu poţi să faci destui bani nu te face o persoană mai spirituală ci dimpotrivă. Dacă ţi-ai urma misiunea spirituală, de a face lumea mai bună prin talentele tale, ai face şi destui bani ca să nu mai munceşti niciodată. Uită-te la toţi oamenii de succes şi vei vedea acelaşi tipar: Au găsit o cale de a oferi valoare lumii, de a face lumea mai bună, în o infinitate de domenii de activitate. Am un set de legi spirituale care au aplicabilitate foarte practică.. Aceste legi sunt: 1. Fii puternic TU prima oară. 2. Culegi ceea ce semeni. Karma. 3. Vocaţia. 4. Rătăcirea spirituală. 5. Evoluţia. 6. Totul este unul. 7. Oamenii din jur ne sunt oglinzi. 8. Totul este o lecţie.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când, în cele din urmă, descoperiţi că nimeni altcineva nu vă poate trăda, relaţia voastră cu semenul vostru se schimbă profund. El nu mai este cel care vă poate face rău sau care vă poate trata în mod incorect. Nici nu este o persoană care să vă poată salva sau să vă facă să vă simţiţi mai bine. Semnificaţia sa în viaţa voastră se diminuează foarte tare, deoarece nu-1 mai adulaţi şi nici nu-1 mai faceţi ţap ispăşitor. El este doar un tovarăş de drum, un vecin.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul dintre motivele pentru care cred cu tărie în oameni este pentru că ştiu că ceea ce se vede în afară este aproape irelevant pentru orice fiinţă. Da, este adevărat că atragem ceea ce suntem. Că banii pe care îi avem, oamenii cu care ne înconjurăm şi rezultatele noastre în viaţa exterioară sunt o reflectare a abilităţilor noastre şi a lumii noastre interioare. Însă eu nu mai judec oamenii după ce sunt şi după ce au, ci după ce AR PUTEA FI. Fiecare om este o ghindă care poate deveni un stejar dacă această ghindă este plantată pe un teren fertil şi este îngrijită suficient de mult ca să poată prinde rădăcini. Eu am ales să cred în potenţial, să pun preţ, mai mult decât pe ceea ce este, pe ceea ce poate fi.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre realităţi, există şi materie există şi suflet, şi acestea sunt într-un singur loc, căci nu există un loc separat al materiei şi unul separat al sufletului(cum ar fi unul pe pământ pentru materie şi unul în aer pentru suflet), ci locul sufletului este separat, în sensul că nu se află în materie. Aceasta înseamnă faptul că sufletul nu este unit cu materia, iar acelaşi lucru nu se poate naşte şi din suflet şi din materie, adică nu se poate naşte din materia ca substrat (pentru că ea nu este formă)şi anume este separat. Materia aşezându-se pe sine însăşi sub suflet este luminată de el şi nu poate să pună stăpânire pe cel de la care primeşte lumină;sufletul nu poate suporta materia fiindcă din cauza acestei materii rele este incapabil să vadă. Aceasta este căderea sufletului: faptul de a veni astfel în materie şi de a deveni slab, fiindcă nu toate puterile sale sunt active, fiindcă materia le împiedică să îşi ocupe locul pe care sufletul îl deţine şi oarecum se opune şi face să devină rău ceea ce a luat ca pintr-un fel de furt, până când sufletul reuşeşte să se întoarcă la starea lui superioară. Aşadar materia este şi cauza slăbiciunii din suflet şi cauza viciului. Căci este ea însăşi rea mai înainte ca sufletul să devină rău, este de fapt răul iniţial.

citat clasic din Plotin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptul că cei mulţi se tem de moarte ne atrage luarea-aminte asupra dorinţei sufletului de a învăţa: acesta fuge de ceea ce nu cunoaşte, de ceea ce este întunecat şi neclar; în schimb, prin natura sa, el urmăreşte ceea ce este manifest şi poate fi cunoscut. Din acest motiv, ar trebui să-i onorăm în chip deosebit pe cei care ne-au făcut să vedem soarele şi lumina şi să ne arătăm pietatea faţă de tatăl şi mama noastră, căci datorită lor avem parte de cele mai mari bunuri: acestea sunt, se pare, putinţa de a gândi şi aceea de a vedea. Din acelaşi motiv, ne bucură lucrurile familiare şi oamenii cu care suntem obişnuiţi – iar pe cei cunoscuţi îi numim prieteni ai noştri. Toate acestea demonstrează cu claritate faptul că tot ceea ce poate fi cunoscut, tot ceea ce este manifest şi clar este ceva ce trebuie să fie iubit. Or, dacă acest ceva cognoscibil şi clar trebuie să fie iubit, atunci şi cunoaşterea şi gândirea trebuie să fie, în acelaşi fel, iubite.

Aristotel în Protrepticul, fragmentul 102 (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tao

Tao este drumul şi drumeţul. Drumul fără început şi fără sfârşit pe care îl bătătoresc toţi muritorii, dar pe care nimeni nu l-a creat, căci drumul acesta este viaţa însăşi. El este totul şi nimic. Din el purced toate, toţi trec pe aici, îndreptându-se spre acelaşi infinit, se adaptează lui, ca să se întoarcă tot acolo de unde au plecat. Este un pătrat fără colţuri, un sunet pe care auzul nu-l poate percepe, o imagine cu forme neînchegate. Este o plasă imensă ale cărei ochiuri sunt largi ca nesfârşitul mărilor, şi totuşi nimic nu se poate strecura printre el. Este sanctuarul unde îşi găsesc cu toţii refugiu. Nu este nicăieri, dar nu e nevoie să te uiţi pe fereastră, ca să-l vezi lângă tine. De la el înveţi taina să nu mai doreşti dorinţe, ci să laşi lucrurile să-şi urmeze cursul lor. Este cel care se umileşte pentru a se mântui, căci cel ce se umileşte se va înălţa şi trufaşul se va umili. Decăderea este însăşi esenţa succesului, iar succesul nu este el însuşi decât o intermitenţă a decăderii, căci cine ţi-ar putea spune dinainte clipa când înfăţişarea unui lucru va întoarce cealaltă faţă. Cel care tânjeşte după dragoste, o va găsi în liniştea şi inocenţa începutului. Blândeţea asigură izbânda celui care atacă şi mântuire celui care se apară. Ca să fii puternic, va trebui să-ţi înfrângi înainte de toate, propriile tale porniri.

definiţie de W. Somerset Maugham în Fumul amăgirilor, XLVIII
Adăugat de Oana Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăgostirea este despre sex. Relaţii de cuplu sunt despre iubire şi dăruire. În sex, am o nevoie uriaşă pe care o vreau satisfăcută. În iubire, am de dat timp, energie, resurse şi tot ce am, pentru a-l ajuta pe celălalt să elimine suferinţa din viaţa lui, şi să pot să contribui măcar un pic la starea lui de bine şi fericire. Iubirea nu există când este pretinsă şi cerută. Nu avem control asupra iubirii pe care o primim, avem doar control asupra iubirii pe care o dăruim. De aceea, îndrăgostirea este egoism, pentru că urmăreşte interesul individului. Mulţi se vor revolta şi vor spune "dar eu când sunt îndrăgostit fac orice pentru cel de care m-am îndrăgostit". Ok, şi când celălalt îţi întoarce spatele şi nu apreciază ce faci şi nu îţi răspunde cu aceeaşi monedă, cum te simţi? Cum te simţi când eşti îndrăgostit de cineva care nu este îndrăgostit înapoi de tine, ci de altcineva? UPS! Iubirea nu este pentru oricine pentru că nu oricine poate să dăruiască fără să spere la răsplată. Însă oricine îşi poate descoperi şi dezvolta capacitatea de a iubi.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când facem o alegere – indiferent care – noi ne putem pune două întrebări: mai întâi: "Care sunt consecinţele alegerii pe care sunt pe punctul de a o face?" În inima noastră noi vom cunoaşte imediat răspunsul la această întrebare. În al doilea rând: "Ne va face mai fericiţi, pe mine şi pe cei din jur, această alegere a mea?" Dacă răspunsul este afirmativ, putem merge mai departe cu alegerea noastră. Dacă el este însă negativ, dacă opţiunea noastră ne poate face nefericiţi, pe noi sau pe cei din jur, cel mai bine este să nu o luăm. Nimic mai simplu!

Deepak Chopra în Cele şapte legi spirituale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cineva studiază un material şi tânjeşte să-l înţeleagă, această dorinţă arzătoare este numită "rugăciune". Pentru că o rugăciune este o lipsă, însemnând că cineva imploră pentru lipsurile sale, aşa încât Creatorul îi va satisface dorinţa. Stăruinţa în rugăciune este măsurată prin dorinţă, atâta timp cât există un lucru de care cineva are neaparat nevoie, dorinţa pentru acel lucru este mai mare. În concordanţă cu măsura nevoii, aşa este şi măsura dorinţei arzătoare. Există o regulă ca, în lucrurile pentru care cineva depune cel mai mare efort, străduinţa creşte dorinţa şi persoana vrea să primească împlinire pentru deficienţa sa. Astfel, o dorinţă este numită "rugăciune", "muncă din inimă".

Baal HaSulam în Shamati
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino acum să-ţi spun singurele căi posibile de investigare pe care le putem gândi. Prima cea care spune că este şi că nu poate fi decât să fie, este Calea Convingerii (căci ea conduce către Adevăr). Cealalată, cea care spune că nu este şi că trebuie în mod necesar să nu fie, afirm că este cea întru totul de nedesluşit. Fiindcă nici nu se poate cunoaşte ce nu este - aceasta este imposibil - nici nu se poate afirma ce nu este, pentru că este acelaşi lucru a gândi şi a fi.

citat din Parmenide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patru uşi ( extras din ‘Numele vântului' )

Poate că cea mai mare însuşire a minţii noastre
este abilitatea de a face faţă durerii.
Gândirea clasică ne arată care sunt cele patru uşi ale minţii
prin care fiecare trecem în funcţie de propriile necesităţi.

Prima este uşa somnului.
Somnul ne oferă un refugiu
unde putem să ne ascundem de lume şi de toate durerile ei.
Somnul marchează trecerea timpului,
distanţându-ne de lucrurile care ne-au rănit.
Când o persoană este rănită, de multe ori îşi pierde conştienţa.
Similar, cineva care primeşte veşti traumatizante
devine adesea letargic sau leşină.
Acesta este felul în care mintea se protejează de suferinţă,
trecând pragul primei uşi.

A doua este uşa uitării.
Unele răni sunt prea adânci pentru a putea fi vindecate
sau prea adânci pentru a fi vindecate repede.
Mai mult, unele amintiri sunt pur şi simplu chinuitoare
şi pentru ele nu există leacuri.
Dictonul "timpul vindecă toate rănile" nu exprimă adevărul.
Timpul vindecă cele mai multe răni,
celelalte se ascund după această uşă.

A treia este uşa nebuniei.
Sunt momente când mintea primeşte-o lovitură atât de cumplită
încât se afundă în nebunie.
Deşi aşa ceva nu pare un beneficiu, de fapt este.
Sunt momente când realitatea nu-i decât o perpetuă suferinţă,
iar pentru a se elibera, mintea trebuie să evite realitatea.

Ultima este uşa morţii.
Opţiunea finală.
Nimic nu ne mai poate vătăma după ce am murit.
Cel puţin aşa ni s-a tot spus.

poezie de Patrick Rothfuss, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!