Hai, să ne iubim sub stele!
Hai, să ne iubim sub stele!
Să-mi alini dorul cel mare,
Ce-mi aduce numai rele
Și mă-ngroapă-n suspinare.
Să ne-atingă mândra lună
A trupurilor goliciune,
De dezlănțuim furtună
Dintr-un zvăpăiat tăciune.
Și cu suflul greu pe pieptu-mi
Să te-oprești cu zâmbet trist,
Căci în zori ne-nstrăinăm:
Tu regină, eu... artist!"
poezie de Daniela Chițu (2018)
Adăugat de jojonick12
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Dor
De-aș fi eu cumpănă-n răscruce,
I-aș iscodi pe trecători,
De unde vin și-unde s-or duce,
De au văzut dorul în zori;
De-aș fi troiță în cărare,
Pe babe, pân s-or închina,
Le-aș pune-aceeași întrebare:
Văzut-ați dorul pe-undeva?
De-aș fi eu pod, pe râu, în vale,
I-aș strânge apele ce-i curg,
Să-mi spună albiile-i goale,
Unde e dorul, în amurg,
Iar pe-noptat, ca și o fată,
Aș întreba Luna mereu,
Sub care boltă înstelată
Visează-acuma dorul meu (?);
De-aș fi clopotnița bătrână,
Aș întreba întregul sat,
Din deal, de sus, până la stână,
Cu dorul, ce s-a întâmplat?
Căci
parcă s-a înstrăinat,
În uliță, când rar apare,
E-atât de trist, și-nlăcrimat,
Pe-o filă numai de scrisoare.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Familie de suflete despărțită de plecarea trupurilor
Mamă, tată, voi nu știți,
Că mi-e greu, că vă iubesc.
Mă gândesc: voi mă iubiți?
N-am cu cine să vorbesc!
Când apare o problemă,
Stau și mă gândesc: ce fac?
De-ar fi mama lângă mine
N-aș mai sta aici să zac.
Voi sunteți plecați departe
Știu că pentru noi v-ați dus,
Știu că vă e greu acolo
Despărțirea asta lungă
Multe rele ne-a adus.
De tine-am nevoie, mamă,
Să m-alinți, să te iubesc.
Tată, și ție-ți duc dorul!
Să-mi dai sfaturi când greșesc.
Banii voștri nu-i mai vreau!
Vreau să fiți aici, cu mine,
Singură să nu mai stau
Să ne fie la toți bine!
Și noi îți ducem dorul,
Însă viața-n țară-i grea.
Ție-ți facem viitorul,
Altfel noi nu am pleca.
Pe căldura asta mare,
Să stăm aici, să muncim,
Nu-i ușor, tu știi prea bine!
Însă și noi te iubim!
Vrem să îți continui școala,
Să îți faci un viitor,
Să nu pleci și tu din țară,
Să nu fii biet muncitor!
Îți vrem binele din lume,
Că ești fiica noastră dragă,
Nu-ți putem da sfaturi bune,
Însă viața nu te-ntreabă!
poezie de Bianca Marc
Adăugat de Bianca Marc
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mormântul unui artist
Aici se odihnește un artist,
Modest, cuminte, vesel, dar și trist,
La care, în cimitir, adeseori,
Îi vom aduce lumânări și flori.
epitaf epigramatic de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cheia cetății
Am cheia cetății dorite!
De vrajă, deja, sunt cuprins,
căci dorul rămâne aprins
în clipe ce-mi par adormite.
Mi-e dragă cetatea semeață,
Cu ziduri prea greu de trecut
Ce-i stau împrejur ca un scut
La orice-ncercare-ndrăzneață.
Aștept doar un semn de la Lună,
Un sunet, un licăr de stea,
Sau, poate, chiar noaptea să-mi spună:
-Încearc-o, e cheia cea bună!
Iar ușa așteaptă și ea
Tristețea cetății s-apună.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Praf de stele
De sus, de pe un mănunchi de stele,
Ce strălucesc în miez de noapte,
Zăresc o lucitoare stea,
Cu raza ei, ce îmi zâmbea...
Să fie oare mama mea?!
Mă întrebam în gândul meu,
Cu inima zdrobită de durere,
Să fie oare ochii mamei mele,
Ce mă privesc duios și cu căldură,
Ferindu-mă de lumea rea, dușmani și ură?
Și stând îngândurată pe prispa casei,
Priveam îndurerată către cer...
Sunt multe stele care pier
Și oameni dragi, ce ne privesc de sus,
Ca vremea bună ce-a apus...
De ne privesc cu drag, din cer, de sus.
Atunci steaua lumina mai tare
Și umbra ei mă urmărea tăcut;
Îngenunchind în fața ei, să-mi cer iertare,
Dar dispăru în depărtare,
S-a dus pe boltă, lângă Carul Mare.
În fiecare noapte luminează neîncetat
Și parcă ar vrea ceva să-mi spună...
Că viața-i praf de stele, sufletul furtună;
Pe acest Pământ suntem precum o lună,
Iar zilele noastre, toate un mister,
Ce-n zori, la fel ca steaua... pier!
poezie de Livia Mătușa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să iubim pământul
Să iubim pământul care ne mai ține
Că este sfânt
Și bucățica cea de pâine,
Lucrată cu trudă de către țărani pe câmp.
Să iubim valul de mare
Și soarele care ne încălzește,
Să iubim și firul de iarbă
Care sub picioare crește.
Să iubim ființa dragă de lângă noi,
S-o iubim cu adevărat,
Căci atunci când ești în doi,
Durerea sau necazul este mai ușor de suportat.
Să iubim binele ce ne înconjoară
Și să nu iubim răul, care să naște în noi,
Să ascultăm cum cântă o vioară,
Ca să uităm de greutăți și nevoi.
Să iubim, oameni buni, pământul
Și viața care o trăim,
Căci este cu adevărat frumoasă
Numai atunci când o prețuim.
poezie de Vladimir Potlog (28 ianuarie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anii care au fost care sunt și vor fi
azi fac 59 mâine voi face 60
de ani cățărați pe un soclu
copilul meu 35 - și el dintr-o daltă -
mama avea 82
și câteva zile când s-a
retras cu blândeți patinate din viața de bust (?!)
ce nu-i ajungea uite nici
până la îmbrățișarea cu dragoste a
fiului - pe aici
trist artist trist artist trist artist
risipitor câteodată
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
De nu îmi ești
Să vii în gând
Cu dorul strâns în tine
Să-mi spui povești
Cu iz de sfânt
Să te oprești la mine.
De nu îți sunt
Să-ți vin în vers
Cu dorul strâns de mână
Destinul crunt
Din Univers
Să îl preschimb în Lună.
De nu ne suntem
Să ne fim
Acum și pe vecie
Cântul dorului suprem
Iubim
Cine să știe?
Ne suntem
Să ne fim
Pe veci rimă ascunsă
Suntem
Și ne dorim
Atingere confuză.
Să fiu
Să-mi fii
În viață versul
Eu scriu
Tu scrii
Rescriem
Necuprinsul.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E trist
E trist: din gândurile noastre
Și din durerile intime,
Noi facem opere de artă,
Ne punem inima pe rime...
Și închizând-o-ntre coperte,
Cu lumea ei de armonii,
Ne-nstrăinăm de ea și-o ducem
Spre-a fi vândută-n librării.
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- ipocrizie
- Privind, aseară, mândra lună,
Am conceput acest dicton:
Ipocrizia-i o minciună
Ce-a studiat... la pension.
Ipocrizia (definiție)
definiție epigramatică de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpada rătăcită
A nins pe frunza de alun,
Pe cea de măr, cea de cais,
A nins pe gândul meu cel bun,
Pe fericirea dintr-un vis.
A nins cu fulgi de bucurie
Pe-o poză din copilărie,
Cu puf de păpădie a nins
Pe dorul tău străin și trist.
A nins o clipă rătăcită
Pe dragostea mea pribegită
Pe o iubire ce s-a stins
Cu fulgi de mătase a nins.
Rup din zăpadă o fâșie
Să învelesc o nebunie
Am s-o ascund după o coastă
După a sânului fereastră
Cu sufletul s-o încălzesc
Să mă ajute să iubesc.
Daniela Vîlceanu
poezie de Daniela Vîlceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce trist!
Ce trist să-l vezi în lumea ta,
Să-ți zâmbească,
Să te primească așa cum ești,
Să-ți fie alături la bine și la rău,
Să te înțeleagă,
Să te ajute,
Să-ți arate lumea lui,
Să te primească în ea ca pe o regină,
Apoi să plece.
Ce trist când viața ta are lumină,
Când lumea ta și a lui se contopesc,
Totul este zâmbet și căldură,
Toate frumos se împletesc
Și dintr-o dată totul se destramă,
Lumea din basm devine coșmar
Și sufletul plin de iubire
Se îneacă în amar
Căci într-o zi el pleacă.
Ce trist că tu rămâi tăcută,
Plângi cu amar în urma lui
Și nimeni nu te mai ajută,
Nu are cine să ți-l dea înapoi.
Ce trist când lumea visului se pierde
Și realitatea este amară!
Ce trist când pleacă fără urmă
Și îl privești ultima oară!
poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteaptă-mă-n ziua ... ce nu mai urmează!
Mă cheamă pământul, cu lacrimi de dor,
Și-mi calc neputința-n picioare...
" Țărână, ce-mi torci amintirea-n fuior?!
Mai lasă-mi un timp... chiar de doare! "
Mă țipă un vultur, prin văzduhul înalt,
Îmi plânge privirea, mereu în albastru,
Iar timpul îmi moare-ntr-un colț de păcat,
Și sufletu-mi tânguie un cânt de sihastru!
Mă cerne-ntr-un bob de cleștar, înc-un val,
Nisipu-mi așterne, doar zgură pe glezne,
Iar pieptu-mi zvâcnește, revărsând înc-un ral,
Și-mploră-n în van, cu speranțe celeste!
Mă cheam-un ecou, printr-un gest refuzat...
Pe piept, să-mi așezi o maramă de stele,
M-or plânge, pe-ascuns, doi nori pe-nserat,
Că-n zori n-am să vin la cules curcubeie...!
Strecoară-mi și-un zâmbet de cer, în infern,
Mi-l pune discret, între palmele-nchise,
Când bezna se-așterne-n cutia de lemn...
Să-l am felinar, pentru vise ucise...
Deplânge-mi uitarea, peste-un rupt calendar,
Căința-n netimp, prin tăceri și dureri, torturează,
Să-mi dai o culoare... c-un negru de var,
Și-așteaptă-mă-n ziua... ce nu mai urmează!
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Debusolat
E marea un tăciune și se-agită
Să dea în clocot, vrea să se răscoale,
Nu știu de ce, s-a hotărât în pripă
De parcă Lucifer îi dă târcoale
Și-aprinde în adânc smoala fierbinte.
Mă lupt cu ea, dar vântu-mi urlă-n vele
Să mă strivesc de stânci, Te rog Părinte,
Trimite-n calea rătăcirii mele
Un serafim din ceruri să-mi arate
O rută ocolită de furtună
Și lasă porțile neferecate
Să-mi ancorez durerea în lagună,
Să mă căiesc de tot și toate cele
Chiar dacă le-am făcut din dor de bine
Nu ispitit de Rău și gânduri rele -
Te rog întoarce fața către mine.
poezie de Ioan Grigoraș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În numele lui Dumnezeu
Mi-am dorit să mor aseară
Pe lumina unei mute
Pe un dar divin și calm
Ce-a venit să mă sărute.
Ah, dar nu am putut să mor
Dorul m-apăsa în coaste
Iar un câine bătea poarta
Să nu ațipesc plângând.
M-am apropiat de ușă
Mi-am dorit să ies afară
Să-mi arunc dorul spre stele
Și-amintirile cu tine.
Ah, te-am pus viu cu gândul meu
Nemiloasă-am fost cu tine
Te-am urcat pe crucea Toamnei
Și te-am răstignit străine.
Te-am dorit ca pe-un Isus
Dureros și plin de sânge
Un nevinovat ce plânge
În fața destinului.
Te-am dorit iertat de Domnul
Plin cu-al meu păcat și vină
Să mă ierte și pe mine
Că te-am aruncat in stele.
Să mă ierte Dumnezeu,
Că te răstignesc în versuri
Cu tot dorul și o pană
Ruptă din a mea durere.
Ah, cum mă poartă Duhuri rele
Cum mă scormonesc în vene
Să mă otrăvesc cu ele
Chinuindu-mă în răni.
Mi-am dorit să mor aseară
Sus pe crucea Cerului
Să-mi sting dorul și păcatul
Luat din mamă și iubit.
Să mă sting pe chipul Lunii
Arsă-n tălpi de stele mii
Să-mi pierd viața pământeană
Și-o iubire de nebun.
Măcar de-aș putea să tac
Să mă fac stâncă și frunză
Ori un Soare ce răsare
Fără gând de-a scrie versuri.
Măcar de-aș putea s-adorm
Pe lumina de la Lună
Ghemuită-n sânul Ei
Făr' de dor și-o limbă vie.
În numele lui Dumnezeu... doresc uitare!
... dar cu dorul.. ce mă fac?
poezie de Adelina Cojocaru (20 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regăsire în Zodia Iubirii
REGĂSIRE ÎN ZODIA IUBIRII
Te regăsesc, iubite, pe aripi de dor,
În zborul ce duce către fericire,
Din amurg și până în geana zorilor;
Când la stele din priviri înalț zidire.
Te regăsesc în parfumul de petale,
Prin dimineți culese dintr-un câmp de maci.
Te închid în suflet, ca să-mi alungi jale
Și dorul nestăvilit de momente dragi.
Te-aud în șipot de ape curgătoare
Ce parcă îmi șoptesc un basm de iubire,
Și duc ecouri pe-ale vieții hotare,
Cu tristețe ce se scurge din privire.
Te regăsesc în răsăritul de Soare,
Când strecoară raze prin nori de furtună,
Flacără de dor să-mi aducă din zare,
S-aprind focul iubirii prin nopți cu lună.
Dar făclia iubirii cu tine s-a stins,
Când florile se ofileau în cunună.
Doar dorul mă-nsoțește în al nopții vis,
Pe aripile lui să fim împreună.
Te aud cum mă strigai din trenul vieții,
Ce-a traversat cândva, zodia iubirii.
Dar frânt mi-e visul în zorii dimineții
Fără să cobori în gara fericirii.
Maria Filipoiu
Iunie. 2014
poezie de Maria Filipoiu din De dragoste și dor / carte "În Zodia Iubirii" (iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carul Mare...
Ultima noapte de vară,
ultima noapte, pe care
pârtie lasă stelară
roțile Carului Mare...
Iar am rămas fără suflet,
fuge când dorm și gata,
fuge tiptil, cu răsuflet
parc-alungat cu lopata.
Și mă cuprinde o jale,
jalea de toți și de toate
curge ca apa la vale,
dusă de moară în spate....
Curg ca o piatră zmuncită
din-tr-un vârtej atmosferic
și peste zare zburlită
plată ca râsul isteric.
Curg ca o stea căzătoare
în infinituri de ciață
cu prospețimi de fecioare
și cu Scimbarea la Față...
Curg ca un vin în pahare,
curg ca un sânge în vine,
ca dintr-o lacrimă-sare,
ca dintr-un zâmbet -suspine.
Scurgerea asta amară,
( ape și aer și foc și pământ )
picură lin ca din ceară
peste tăciune mocnind...
Câinele urlă la lună
zgărîe ușa la tindă
vine-o fantomă să-mi pună
tristul prosob pe oglindă....
Plâng în poiată cocoșii
ultima noastră cântare
intră pe geam infraroșii
razele Carului Mare...
poezie de Iurie Osoianu (14 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O inimă cu soț
Te-aștept de-atâte ori să vii,
Să vii la mine iară
Să ne iubim ca doi copii
Din zori și până-n seară,
Să te ating, să mă atingi,
Să ne plimbăm pe cale,
Focul inimii să-l stingi
Cu lacrima emoției tale,
Să-mi spui cu vocea ta duioasă
C-ai vrea să ne iubim,
Și-n lumea aceasta, frumoasă
Doar noi doi să fim;
Să-mi spui că mă iubești mereu,
Nimeni să nu ne despartă
Și atunci când dăm de greu
Să rămâi aceeași fată.
Cu-n gând nebun am să te iau
Cu gândul... ca un hoț,
Să construim împreună, vreau:
O inimă cu soț.
poezie de Claudiu Românu (24 iulie 2017)
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne-am deprins ca la noi să vedem numai rele și peste hotar să ni se pară toate bune și frumoase. Iluzia depărtării. Câte greutăți întâmpină și pe acolo un artist cinstit și mândru, cum trebuie să fie un adevărat artist!
citat clasic din Nicolae Grigorescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipă în zori
E clipa-n zori, lumina ne începe
Iar Dumnezeu seninul plouă-n slavă
Un zâmbet porți în trist de stea suavă
Femeie-aceeași ce-mi ești munte-n stepe.
La gând de rost am țintuit potcoavă,
Sub pas de cuget chinul se concepe...
Ascult la muzica visării de pe
Ecoul de eternitate, Avă...
Părinte, Coasta-n năluciri mă-neacă,
Feroce e mirării rezumat,
Puțin de întrebare-nfiptă-n teacă.
Dimensiuni eresuri la pătrat
Trandafiriu înțeapă, vremea treacă
Un duh din sânge leneș deshumat.
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!