Să-mi scrii...

Să-mi scrii un poem, mai profund dintre toate,
Infinit să-i dezghioc sâmburi plini, fără moarte,
Dar, te rog, să-l respiri cu, de buze, fierbinte,
Să-mi amâne ninsori de pe tâmplă, cuvinte,

Cu o rouă plăpnâdă, ce cu palme de mamă,
Se mângâie pe frunza, răstignită de toamnă,
Să îmbraci cu mov lin, plinul din călimară,
Ca nici ploaia de lacrimi, să nu-i muşte din vară...

Te mai rog, dacă vrei, să-l scrii lung, cât un dor,
Să-mi hrănesc însomnii cu speranţele-n cor,
Îl voi trece prin minte, să-l răsfire prin os,
Să mi-l ungă pe suflet cu balsam luminos...

Scrie-mi versul cu chinul din clipe deşarte,
Ce-au croit aşteptări să ne treacă prin moarte,
Poate-astfel măguleşti dulce-amarul blestem
sângelui, ce-ţi visează etern mângâiere-poem.

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi scrii cu dor

să-mi scrii
câte-un sonet
-arar-
când ţipă aripa în zbor
să-mi scrii cu dor
pe la chindie
când uită să mai zboare
vertical
argint de ciocârlie
să-mi scrii:,, iubire''
petalele de lotuşi galbeni
îmi invadează cerul
să-mi mângâi soarele
şi să-l trimiţi la mine
respir nemărginire.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept să-mi scrii

Să-mi scrii, să-mi spui că in grădină
La noi acasă caisele s-au copt
Că seara la fereastră e lumină
Si toate sunt aşa cum ştiu c-au fost

Aştept să-mi spui dacă la crucea veche
In iarbă-s maci sau fire de mohor
Dacă e gardul rupt si prin el vede
Ochiul tăcut al unui trecător

Aştept să-mi scrii dacă a fost aseară
O ploaie in torent nestăvilit
Si dacă tigla a rămas pe casă
Aş vrea să-mi spui că incă n-am murit.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă de jar

Fi-ţi-ar dragostea să-mi fie
templu-n trup prin poezie,
să-mi răsfiri cuvinte două
până litere-o să-mi plouă.

Fi-ţi-aş tălpi însângerate
de aici şi pân'la moarte,
soartă răsturnată-n soartă
până bolta ne-o fi poartă.

Fi-ţi-aş şi parfum şi rouă
picuri despicaţi în două,
să fiu dor, să fiu şi chin,
sufletul când mi-l închin.

Fi-ţi-aş toamnă, primăvară,
vară şi-apoi iarnă iară,
inimă să-ţi fiu... de jar,
când iubeşti... ce n-ai habar.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi s-a-ntomnat şi versul...

Hlamidă purpurie m-aşteaptă întomnată
De după ploi albastre ce au mai plâns odată,
Când aşteptam o vară să plece după tine;
Aveam atâtea vise ascunse pe retine!
Şi am trimisă misivă, miresmele tăcerii
Aveau parfumu-n versuri şi-n lacrima durerii;
Nu ştiu de ai primit-o, citeşte-o printre rânduri,
Să afli, că mi-e zborul spre tine-n mii de gânduri!
Acum, când moare frunza, răpusă de furtună,
În mine cântă lira, melancolii adună
Şi le aşază-n rafturi de suflet, să-mi ajungă
Pentru poemul vieţii din toamna cea mai lungă.
Şi de-l găseşti în vara, ce poate-o să mai vină,
Să-l duci la malul mării, să-l umpli de lumină
Şi să-l trimiţi pe valul cel mai albastru! Luna
Să-mi înflorească versul, prin tine,-ntotdeauna!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă din timpul tău

Pe-un trup, o toamnă pune frunze
tu, pământule, primeşte-le la sânul tău
aşa mai trece un an, printr-o amintire
zarea se întunecă, într-un asfinţit cu-n nor

Pe cer?
Strigă păsările prin zilele trecute
şi cât îmi este, Doamne, atât de tare dor!
Rugineşte timpul în mine, toamnele prin ani, cobor
Iar Tu să ştii!
Că umbra vântului ce trece îmi spune
nu cobori tu, stea, ci străluceşte
nu cerşi chiar nimănui, măcar un petec
de toamnă, din inimă de frunză rătăcită
nu fi nicicănd aripă frântă-n zbor

aşeazăte-n straturi de toamne, pagini-ruginite
litere să scrii, în vine sângerii
iar trupul ei să-l vrei mereu
fraga timpului să-o simţi de vrei!

Toamna trece alb-albastru, sus pe cer
jos în rochie imensă, ruginiu înobilată
mă agăţ de ea şi-a trupului pământ sărut
şi-i cer ca sângele să-mi fie numai viaţă

Nu-mi vreau secunde, scurse-n gheaţă de cristale
ascuţite în vene, care să mă înţepe
de aceea-ţi cer, tu, Vânt
tu, Umbră de trecut
tu, Toamnă
să-mi dăruieşti, din focul ruginiu al tău
frunze de inimă, din flăcări
să-mi pot topi din suflet, ce-mi rătăcesc până târziu
ochii tăi, cristale care-n noapte mă îngheaţă
Şi-ţi cer!
lasă-mă să simt buzele pe trupul tău

poezie de Viorel Muha (septembrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul este înţelepciunea de a şti să-ţi alegi unealta cu ajutorul căreia vrei să-l scrii sau pagina pe care vrei să-l scrii!

Viorel Muha (mai 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezbracă-mă de moarte

Îmbracă-mă cu tine,
îmbracă-mă frumos
în pielea ce-ţi miroase
a îngerii tăvăliţi în rouă
şi clipele de jar
ce trec prin timpul amorţit
să-mi lase-n ochi o urmă,
aceea care învie
prin tâmpla cerului din sânge,
o înfiorare,
un ţipăt de cuţit...
Îmbracă-mă în viaţă,
în zale de lumină
ce râd pe miriştea din suflet
când Dumnezeu sădeşte
sămânţa de poem.

Dezbracă-mă de moarte:
mai bine fluture presat
în cartea ce scânceşte!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul prin iarna eternităţii

Suferinţa mă apasă
pe firea-mi neputincioasă,
iar doru-n suflet fremătând
se-ncheagă pe lacrimi de gând.

Cu singurătatea-n noapte,
se scurg lacrimile-n şoapte,
la sfinţi ducând rugăminte,
când pun sufletu-n cuvinte.

Năzuind la vremuri bune,
de la Domnul cer minune
în speraţe ruinate,
de-a fi binecuvântate.

Iarna vieţii greu mă ninge
şi lumina în ochi stinge,
din ramuri să rămână scrum
pe al vremelniciei drum.

Din foc recuperez scântei
şi-n razele ochilor mei
le pun cu viaţa stinsă-n glas,
pe ele, rod de gând să-mi las.

Dar vânt rece îmi îngheaţă
viaţa-n ultima speranţă,
spulberând cenuşa sorţii
prin eternitatea morţii.

Suflet pe cărări albite
se-nalţă la cete sfinte,
ducând făclie de ceară
pe a veşniciei scară.

Visul de odinioară
îl închid într-o cămară
din sufletu-mi neliniştit,
să-l scot în alt destin menit.

Din flori de soartă umbrite
strâng petale ofilite
în covoraş multicolor,
să-l duc pe Drumul Robilor.

Cu lacrimi de gând le stropesc
şi-n suflet le adăpostesc,
prin a veşniciei ceaţă
să-mi amintească de viaţă.

Din speranţe ne-mplinite
zugrăvesc muză-n cuvinte
pentru poeţii Cetăţii,
la Poarta Divinităţii.

Pe covor va îngenunchea
sufletul meu, Domnul să-i dea
viaţă şi destin pe Pământ,
să-mi leg menirea de cuvânt.

2 Februarie, 2022
© Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu (2 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebarea toamnei sângelui de foc

E un loc pe care anii ce-au trecut
L-au lăsat să fie cum era atunci
Când acela care astăzi ţi-e pierdut
Te-ntreba: "Vrei, timpul, chiar aici, s-arunci?"

Ar fi vrut ca râul să-l primească-n unde
Şi să-l ducă-n lumea veşnicei câmpii
Care, nesfârşită, l-ar putea ascunde
Printre ierburi moarte sau păduri pustii.

L-ai privit mirată: "Cum s-arunc un timp
Când în zi de toamnă îmi aduce soare
Şi înflăcărarea altui anotimp?
Vreau să-mi fie-acelaşi data viitoare!"

Nu a fost. El, timpul, pe neaşteptate,
A-ncetat doar pentru ce-l ce nu-l voia
Şi, cuprins cu totul de eternitate,
Ţi-a lăsat, în gânduri, întrebarea sa.

Ce-ai răspunde astăzi, în acelaşi loc
Năpădit de toamna care-ţi înverzeşte
Amintiri din vremea sângelui de foc
Şi, prin timp, o umbră care te iubeşte?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă cu aromă de cuvinte

Toamnă cu aromă de cuvinte,
Îmbracă-mi gândurile aurii
Cu savoare din livezi şi din vii!
Şi pune-mi agate în veşminte!

Lasă-mi din podgorie mănoasă,
Balsamul în ciorchinii gândului!
Iar din livezi, aroma de gutui,
Adu-mi în a sufletului casă!

De vrei să îmi nutreşti gândirea,
Cu miez răscopt de nuci şi alune,
Te înveşmântez în al meu nume;
De belşugul tău să-mi leg menirea.

Dulceaţă din prunele brumate
Îţi voi savura cu prisosinţă,
Să-mi revigoreze conştiinţă
Ce îmi face gândurile coapte.

Aromele de mere şi gutui
Ţi le voi păstra în sân la mine,
Să dau şi prin anul care vine,
Savoare şi balsam, sufletului.

Gândul cu aromă de cuvinte
Îmi voi duce pe Calea Lactee,
Să-i dau a eterniţăţii cheie,
Din suflet în a toamnei veşminte.

poezie de Maria Filipoiu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând pentru eternitate

O clipă să mai stai aş vrea
Din Cerul preaînalt
În gând să-mi dăruieşti o stea
Din tine, înger cald.

Să-mi fii în noapte Prometeu
În braţe să mă strângi
Să zbor cu tine-n Cer mereu
Tristeţea s-o alungi.

Poemul ochilor ce plâng
Să-l scrii pe pielea mea
Sărutu-n palme să îl strâng
Să simt suflarea ta.

Când dorul va striga în noapte
Cu sărutări să-l frângi
Să simt pe trup acele şoapte
În orele prea lungi.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi mamă povaţa ta

Pentru ce-am greşit în viaţă
te chem mamă lângă mine.
Te chem ca să-mi dai povaţă,
orice lucru să-l fac bine.
Să mă-înveţi cum să vorbesc,
cum să pun osul la muncă.
Cum pe oameni să-i iubesc,
fără să aştept poruncă.
În lume cum să mă port,
cum respectul să-mi câştig.
Cum să am în viaţă rost,
greutăţi cum să înving.
Tot de-acolo, de departe,
să-mi trimiţi mamă, te rog,
Din inima ta doar o parte
de iubire. Atâta tot.
Pe raza stelelor din noapte
sfatul tău vreau să-l primesc,
Să le fac bine pe toate,
şi fericit vreau să trăiesc.
Eu, de-aici, de pe pământ
cu drag cerul îl privesc.
Mă-închin sufletului tău sfânt,
cu mult respect îţi mulţumesc!

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi iau...

Să-mi iau cu tine nuntă şi munţi de-ngrijorare,
Că nu ne vin mesenii ca vinul să-l înceapă
Şi nu ne joacă-n horă, cămaşa, soacra mare,
Când sfinţi-n calendare o să-l prefacă-n apă.
Să-mi iau cu tine-o sută de vieţi la întâmplare
Să le-aruncăm la zaruri până-n a suta groapă,
În locuri cu verdeaţă, ca bonus fostul papă
Ce va cânta prohodul, în cor cu bocitoare.
Să-mi iau cu tine lună şi să o-ngrop în miere
Şi roi cu roi, albine s-o-nghită pentru noi.
Să vină şerpi pe limbă cu merii plini cu mere,
Eu urc în beci cenuşa şi paiele-ntr-o joi.
Să nu fie nici suta ci ultima-nviere.
Să-mi iau... Nu iau nimica! Doar vorbele-napoi.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metodă critică

"Să-mi spui cum să-l înfrunt pe prost
Mai cu temei şi mai cu spor."
"Să-l iei la palme n-are rost
Când poţi să-l iei peste picior"!

epigramă de D.F. Ionescu Ghindeni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin sărbătorile, iubite!

Ţi-aş cânta un colind de iubire,
Să-ţi dezgheţ geamurile prin care nu mă vezi,
Să topesc gheaţa ce-o pui între noi uneori,
Să-ţi deschizi poarta către mine:
Îmi dai, ori nu-mi dai?
Mâna, să te simt al meu,
Ochii, să-mi luminezi viaţa,
Inima, să-ţi vindec!
Căci tu mi-eşti cel mai falnic brad,
Ce-a rupt securile ce-au încercat să-l taie,
A-ntors furtunile ce-au vrut să-l smulgă,
A-ntins braţele, zâmbind, iernii ce-a vrut să-l doboare!
Şi ţi-aş ura, cât voi trăi,
Semeţ, tu să priveşti de sus,
Ca orice griji să-ţi pară mici,
Problemele, să nu la vezi!
Tu să-mi străluceştii în ogradă,
Eu să te scutur de zăpadă,
Să te scap de orice povară,
Să fii mereu vesel şi bun,
Fie-ne zilele de vară
Şi serile, ca de Crăciun!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă

Aştept demult să-mi treacă Dumnezeu la poartă,
Să-i spun c-am fost cuminte rău, o viaţă
Ce-am înşirat, necazuri, perlele pe-o aţă
Şi să-l întreb câte ceva despre a mea soartă.

Mi s-a înceţoşat privirea în lungul aşteptării,
Mă obosind de atâtea treceri, numărate
Până s-au scurs şi numere şi-au fost uitate,
Se răspândind pe rând în glodul aşternut cărării.

Am auzit, că s-a oprit dintr-o întâmplare
La cineva şi aş fi vrut să pot să ştiu
Cum să-l ademenesc, să-l am, cât nu-i târziu
Şi cui să mă adresez... să-mi dea vreo aprobare.

Stau neclintit, cu pesimist crez în speranţă
Că-mi va trimite un sol măcar, de ascultare
Şi-l caut, când şi când, prin case cu altare,
Să îl invit... să nu mă uite, ca pe-o zdreanţă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

Să-mi iau la revedere n-am să pot.
Sunt lacrimi multe între noi... şi dor,
De-aş colinda în gând pământul tot,
Cu lacrima nu am să-l mai măsor.

Pe pleoapa grea am scris cu nouri gri
Şi lacrimi ruginii de frunze-au curs,
Căci a trecut o zi şi înc-o zi,
În suflet, toamnă aspră, mi-ai pătruns.

Pe foi mototolite-ar fi-n zadar
Să-mi iau adio, ştiu că ar fi greu,
În toamnă m-aş ascunde iar şi iar,
Căci este toamnă şi-n sufletul meu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, steluţă, soră bună...

Tu, steluţă, soră bună,
Dă-mi o rază din cunună,
Cât un fir de borangic
Să-mi aflu de-un ibovnic.
Vezi cum clipa trece iute,
Iară vremea rea asmute
Baba-iarnă să-mi îngheţe
Doruri, vrere, frumuseţe.
Dar eu vreau încă o noapte
Să-i ofer tainice şoapte,
Mângâiere interzisă,
Dragoste pe buze scrisă.
Dă-mi o clipă de-ncântare,
Să port focuri în suflare,
Pe-al meu braţ, puiul să-l culc
Şi să-i cânt versuri cu tâlc.
În visare să-i pătrund
Al meu dor să îl ascund,
Să-l simt cald şi înrobit
Să mă satur de iubit.
Iar când zorii ori să vină
Tu să-mi dai iubirea-n mână,
Pe cămaşă să i-o pun
Să mă vrea ca un nebun.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei naţiuni de bulevard

Cine-i Eminescu
Bardul meu iubit?!
Unii spun - un geniu
Alţii - un tâmpit
Nu există proză
nu şanţ scrise versuri
Care să-i cuprindă
Plinul infinit!!!
Cum să nu existe-
Uite naţiunea
Scrie - Eminescu
Pământiu la faţă
Plin de gubăvie
Îşi plimbă prin teatre
Dulcea maladie

Eu credeam - La steaua-i
Scrisă pentru stele
După naţiunea
Pentru vicii rele
Eu credeam - Luceafărul
Este despre Micle
Nici prin cap să-mi treacă
Despre sifilitici...

Îmbibat de lues
De mercur şi pietre
Chiar şi după moarte
Eşti ucis, Poete!!!
Toarnă adevăruri
Zvonuri şi minciună
O foiţă galbenă
Zisă "naţiunea"...

Prin perdeaua vremii
Tu priveşte-i rece
Totul ce e spumă
Ca o spumă trece
Numai tu, Poete
Şi cu tine, Micle
Mai sunteţi nobleţe
Mai veniţi în vise
Lunecând pe raze
De frumoşi Luceferi
Veşnic plini de vrajă
Şi voioşi, şi teferi...

poezie de Iurie Osoianu (10 ianuarie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă cu parfum de cafea

De ce crezi că, dacă-i toamnă,
Este totuşi prea târziu,
Iar natura te condamnă,
Cu un gângurit pustiu,

C-ai plecat nepăsător,
Într-o sumbră primăvară.
Nu ştiai că-mi va fi dor
Să fim ca odinioară,

Când croiam din lut cuvinte,
Prefăcându-le în stele?
Crezi că-s toate prăbuşite
În cutia cu surcele?

Îmi tot spui, prin triste rânduri,
Că şi patima e stinsă,
Prăvălită printre scânduri.
Dar... de ce nu sunt convinsă?

Declari că îţi sunt iubită
Apoi zici că-s cabotină?
Da, nu sunt neprihănită,
Însă tu n-ai nicio vină?

Nu te-apasă uneori
Lungi tristeţi bacoviene,
N-ai dori, scăldaţi de nori,
Să ne pierdem prin poiene,

Să m-alinţi, cu vocea-ţi sobră,
În hohote dacă plâng,
Fără a scoate vreo vorbă,
Privind frunzele din Crâng,

Să-mi scrii iarăşi un poem,
Zâmbind, să-mi reciţi Tagore,
Sfidând Karmă şi blestem,
Zilele să-ţi pară ore?

Nu-ţi pretind să-mi spui acum
Pentru ce ai alungat,
Brusc, al crinilor parfum
Sau cu ce te-am supărat.

Nu vreau socluri de regină
Iar din slove să-mi zideşti,
Dar, cu vechea-ţi pelerină,
Doar un pic de mă iubeşti,

Urcă-n trenul ce te poartă
Înapoi, în timpul meu,
Fascinaţi de-a noastră soartă,
Să plutim spre Elizeu.

Fă-ţi valiza ponosită,
Învelită-n catifea,
Chiar de gara-i prăbuşită,
Eu te-aştept... la o cafea!

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!