Poetului
Vezi, Adriane, lumea însetată
de lacrimile poeziei tale?
Te-ai depărtat, lăsând-o întristată,
când îngeri te-au chemat pe a lor cale.
Ai plâns, ai râs, ai ars în vers măiastru,
Izvor de slove-n patimă de geniu!
Zburai și ne-aduceai din ceru-albastru
vorbe dumnezeiești, pentr-un mileniu.
Când ai simțit că Moartea vine-ntinsă,
Chemându-ți pe-un pat de spital pieirea,
Ai recitat, cu voce-aproape stinsă,
Versuri în care-agoniza IUBIREA.
Liber să suferi, gustai chin în viață
și, ca noi toți, ai dus și tu o cruce.
Icoana poeziei tale-nalță...
Dormi, Adriane! Fie-ți somnul dulce!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre versuri
- poezii despre somn
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre râs
- poezii despre plâns
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Eu am înțeles
Eu fără tine Adriane
Am văzut...
Că poezia e un carusel
Cu poeți legați cu lanțuri intre ei!
Ce se învârtesc în gol ca niște asini
Să-și fure sau soarbă din seva poeziei
Între ei...
Și înconjurat pe piept cu sârmă ghimpată de ascet, Nichita...
Unde ești să vezi...
Cum e lumea poeziei acum...
Plină de nerușinare și mârlănie
Și interese corupte de arginți de o uniune de lingăi a scriitorilor
Ce ridică pe interese și corupție în slăvi
Niște iudei și profitori...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre corupție, poezii despre scriitori, poezii despre nerușinare, poezii despre Nichita Stănescu sau poezii despre Israel
De iubirea Poeziei (sonet iubirii poetice)
DE IUBIREA POEZIEI
(sonet iubirii poetice)
Se scurge roua gândurilor mele
În condei, cu a inimii cerneală
Și nefericirea clipei mi-o spală,
Când mă inundă o ploaie de stele.
Dar mă înalț pe-a versului spirală,
Cu pana gândului s-ating astrele,
De dor împletit pe șirag de perle;
Năzuind o iubire ideală.
Din lacrimi stelare, scurse în cuvânt,
Transpare a poeziei lumină
Și magia ce dăinuie în descânt.
De iubirea poezie suspină
Tristeți în umbra destinului înfrânt,
Când moartea pe chip coboară cortină.
Maria Filipoiu / Spiritul Poeziei
poezie de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre gânduri, poezii despre înfrângere, poezii despre stele căzătoare, poezii despre rouă sau poezii despre ploaie
Zestrea Poeziei (sonet omagial)
ZESTREA POEZIEI
(sonet omagial)
Comoară de grai ne-au lăsat străbunii
În lira versului cu incantații,
Să-i crească moștenirea în creații
Și faima să-i sporească-n ochii lumii.
Au dus ecouri în graiul românesc,
Poeziei spre a-i fi sărbătoare
Ce reverberează-n albastră zare
Spre moștenitorii de neam strămoșesc.
Au însuflețit glasul poeziei
Să răsune în armonii duioase,
Pe mapamond, din plaiul României.
Din roadele în versuri generoase
Vor savura zeii pe Calea Lirei,
De la pământeni cu gânduri mănoase.
*21 Martie - Ziua Mondială a Poeziei
Maria Filipoiu / Spiritul Poeziei
sonet de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moștenire, poezii despre România, poezii despre sărbători, poezii despre ochi, poezii despre generozitate sau poezii despre creștere
O veșnicie Te-aș sluji...
O viață-ntreagă Te-aș sluji pe Tine
O viață-aș sta și încă-o veșnicie
Să-Ți adâncesc cuvintele în mine
Să mă-ncălzesc cu flacăra lor vie.
Atâta mi-am dorit să-mi ieși în cale -
Erai un vis, erai o-nchipuire
Dar când m-ai plâns cu lacrimile Tale
O ușa mi-ai deschis spre mântuire.
Și când pe dealul Golgotei la cruce
Te-au pironit și Te-au străpuns cu ura
Când am văzut lumina cum se duce
Și cum Îți mor cuvintele din gură.
M-am prăbușit plângând cutremurată
Nimic n-a mai rămas să mă aline
Și m-am rugat: de-ai mai veni odată
O veșnicie voi sluji la Tine...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre visare, poezii despre mântuire, poezii despre gură, poezii despre foc, poezii despre dorințe sau poezii despre cuvinte
Nesăbuire
Ți-am stins fericirea, cu vorbe ciudate,
Și zâmbetul tău a-nghețat, întristând
Comoara, păstrată-n simțiri parfumate,
Din flori de lumină, sădite în gând.
Tu, lacrima mea de noroc și visare,
Cuminte, 'nțeleaptă, discretă și dulce,
Mai dă-mi o speranță, mai crește-mi o floare!
Promit: nebuniei, îi pun acum, cruce!
Am fost otrăvită de neagra ispită
Ce-mplântă pumnale cu-a ei gelozie!
Ajută-mă, Înger! Eram adormită!
Pe cer am pus lacăt, cu-a mea nerozie!
Am ars bucuria, am plâns, fără rost,
Amar, inventat de monștri-n venin!
Hai, crede-mă, Înger, povară mi-am fost!
Dă-mi zâmbetul tău! Mă scapă de chin!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre zâmbet, poezii despre promisiuni, poezii despre noroc sau poezii despre negru
Om de geniu
Om de geniu, Om de geniu
Esti mai mult decit un sfint.
Om de geniu, Om de geniu
Sansa noastra pe pamint.
Nici nu putea sfirsi acest mileniu
Ca toate celelalte cite-au fost,
Era nevoie de un Om de geniu
Sa ne invete sa avem un rost.
Nici nu putea incepe un alt mileniu
Reeditind istorii fara sens,
Era nevoie de un Om de geniu
Sa ne reintegreze-n Univers.
Nici nu puteam, mileniu dupa mileniu,
Trai, mintindu-ne-ntre patru ochi.
Era nevoie de un Om de geniu
Sa ne descinte de acest deochi.
Nici nu putem concepe vreun mileniu
In care sa ne vindem iarasi intre noi,
Da-ne, Doamne, Oameni de geniu
In locul multilor eroi.
poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre genialitate sau poezii despre eroism
Menirea Poeziei
Cu ce să-și scrie versul azi poetul,
Când Dumnezeul poeziei e-ntristat,
Când Muza, de-un război, s-a speriat
Și-atât de lunecos e a păși cu dreptul?
Poetul caută cuvântul ce-omenește,
Scrutând înalturi, ce veghează aștrii,
De grai cioplește lacrimile-așchii,
Să nu-ngreleze ochiul ce citește,
Poetul are frică de acel potop,
Ce-ncătușează visele dospite,
De parcă i-ar fi palmele-mpietrite
Și sufletul nu ar rodi vreun strop...
Poetul n-are dreptul la mâhnire,
Ca Muza lui să nu se plictisească,
De-aceea scrie "cu" și "din" iubire,
Ca fiecare vers să îndumnezeiască!
Și chiar de lacrimile dau în rod,
A sufletului pace să umbrească,
Poetul le adună într-un nod,
Menirea Poeziei e: să-nsuflețească!
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre sperieturi, poezii despre război, poezii despre prezent sau poezii despre pace
Nu mai e timp
Nu mai e timp... pentru nimic,
Din ce ar fi putut să fie!
Cafeau-așteaptă în ibric,
Dar eu simt că nu mai sunt vie.
Din clipa-n care ai uitat
Să mă mai cauți, am murit.
Toată IUBIREA ce ți-am dat
Ar fi ajuns de-un Infinit...
Te-am speriat? Iubeai prea mult?!
De ce mi te-ai ascuns de mine,
Când numai eu știam s-ascult
A Inimii tale simțire?!
Acum, degeaba te-ai întors,
Că nu te mai doresc, vezi bine!
Tot ce aveam noi mai frumos,
Ai risipit, fugind... de tine!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre inimă, poezii despre infinit sau poezii despre frumusețe
Răspuns la poemul "Eu voi muri definitiv odată"
Tu ai murit definitiv odată
Și ai lăsat în urmă rugi și plâns...
Au plâns de tine neamuri, lumea toată,
Dar în tăcerea morții te-ai ascuns.
Ți-e trupul, azi, ca o lumină-n noapte...
Turnat în bronz, mereu să strălucești,
Căci ne veghezi și ne rămâi aproape
Din orice colț de lume ne privești.
Strivit de-acum între coloși de ere,
Ca un opaiț, cu trupul sfărâmat,
Ești stea de dor ascunsă printre stele...
Prin tine alte ere-au evadat!
E locul tău de veci o amintire...
Memoria celor ce te-au iubit
Și te-au numit pe veci nemărginire,
De-acum prin tine, a înmugurit.
Frate de sânge cu strămoșii, astăzi,
Azi în cenușa lor te-ai îngropat...
Ai devenit și tu trecut, Vadime!
Dar neamul românesc nu te-a uitat...
Ți-ai luat adio de la noi, știu bine...
La moarte trupul tău e condamnat,
Trec îngeri azi, căci cetele divine
Să te-ntrupezi în înger, te-au chemat.
De azi ai să măsori nemărginirea
Cu timpul clipei împărțit în ere...
Te plânge, oh, Vaidme, poezia.
Tu te înalți o flamură spre stele.
Vei fii pământ... Suntem nedumerire...
De ce, din lumea noastră ai plecat?!
Ești și vei fii petala de iubire
Ce lacrimă în versuri ne-a lăsat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime sau poezii despre tăcere
Respir aidoma poeziei
m-am cocoțat pe un cuvânt
am urcat mai departe pe un vers
m-am agățat de o rimă
și mi-am făcut curaj către o poezie
am cules-o
am potrivit-o în suflet
am așezat-o bine în minte
și-am alunecat împreună
pe-un tobogan de speranțe
până s-ajung jos
am amețit
rotocoale de stihuri mi-au bântuit mintea
m-am răsucit de pe o strofă pe alta
și m-am trezit pe un pat de cuvinte
pansată cu rime
am aflat că nu mă lovisem eu
ci poezia din mine
îmi alunecase din minte
sfărâmându-se în mii și mii de poezii
acum mă cocoț pe mii de cuvinte
urc mai departe pe mii de versuri
mă agăț de mii de rime
și simt că respir
aidoma poeziei din mine
poezie de Codrina Verdes
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre curaj
Sonet gravat pe inimi
De ceva timp, ne locuim pe noi,
Plătind chirie-n versuri poeziei,
Livrăm poeme calde ciocârliei
Și răsădim trifoi cu patru foi...
Noi tragem în eter cu verbe-roi,
Cedând frâu liber minții, fanteziei,
Ce dulce-i, Miss, mireama poeziei,
Pe care-o fredonăm noi amândoi!
Ne punem între Cer și Absolut
Și, de puținul lumii, ne salvăm,
Știu: poezia-i veșnic un strănut
Al Cerului din care, prelevăm
Esențele cu care ne-am născut,
Pe care, Miss, pe inimi le gravăm!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre grafică, poezii despre arte plastice, poezii despre salvare sau poezii despre naștere
Lui Eminescu
Și nu mai ești!... O groapă sub rînjetele-i crunte
Cuprinse necuprinsul din geniala-ți frunte!
Și după cum în viață a fost eternul dor:
Tu dormi, tu dormi acuma sub teiul plîngător!
Iar vîntul cînd va bate, în gîrbovita iarnă,
Puzderii de zăpadă desupră-ți o s-aștearnă;
Și vara o să-ți cânte cu freamătul său trist,
Cum l-ai cântat tu, dulce al poeziei Crist!
Când moartea-ți mă cuprinse de plângeri fără margini,
Erai cu mine-alături: în veșnicile-ți pagini!
Te-am înțeles atuncea mai mult... apoi mi-am zis
Că poarta nemuririi chiar moartea ți-a deschis!
Dormi!... Țeasta ta o-ncape un biet coșciug de scânduri,
Ea, ce-a-ncăput în viață un univers de gînduri!...
O! Dormi, sub dulcea pace din al veciei cort,
Etern poet! căci numai pentru cei morți ești mort!
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre zăpadă sau poezii despre tei
Rondelul plecării
Te-ai dus în lumea mare pentr-un fleac
Și m-ai lăsat să plâng îndurerată...
De ce n-ai spus atunci, de prima dată,
Dacă pân' la urmă nu ți-am fost pe plac?
Suspin în noaptea grea, înlacrimată,
Căci n-am curaj de-ați spune de ce zac.
Te-ai dus în lumea mare pentr-un fleac
Și m-ai lăsat să plâng îndurerată...
Nici nu mai știu ce-aș mai putea să fac
Să-ntorc acele vremi de altă dată.
Cred că deja mai bine-ar fi să tac
Și să te las să pleci în lumea toată.
Te-ai dus în lumea mare pentr-un fleac...
rondel de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte sau poezii despre durerea sufletească
Poeții nu mor niciodată - In memoriam Adrian Păunescu (mentorul generației în blugi)
Cât ai fost printre noi, prea mulți pigmei grăbiți,
Te-au umilit profund și ți-au sărit în spate,
Îți aminteau prea des de vechile păcate,
Dar noi știam prea bine că mulți erau mânjiți.
În loc s-aleagă-atent doar grâul de neghină
Și pulberea de stele cu cinste s-o păstreze,
S-o pună-n fața noastră și să ne lumineze,
Au scormonit adânc și ți-au găsit doar vină.
Puteau să-ți stea alături și chiar să te urmeze
Pe drumul de rubine clădit în poezie,
Nu să urzească planuri cu-atâta fantezie
Ș-oricare pas al tău doreau să-l anuleze.
Ba că vorbeai cam mult ș-ades plictisitor,
Ba c-ai scris kilograme și e maculatură,
Ba că tupeul tău a fost făr' de măsură
Când te-ai vrut și tribun... ai fost un profitor.
Ș-acum și înainte ai dat cu barda-n lună,
Toți caii nărăvași ți-ai alergat cu spor,
Jucând un rol perfect''plângând'' pentru popor,
Când, în realitate, tu semănai furtună.
Dar cu rebelu-ți geniu la mulți le-ai dat răspuns
În fluviul tău de versuri ce greu l-au inghițit
Și sufletu-ți sensibil ades ți-au ciopârțit,
Te-au așteptat la colțuri, cu sete te-au împuns.
La căpatâiul tău acum e-nghesuială,
Vin chiar și-acei " prieteni" ce crunt te-au sfârtecat
Cu-aceeași limbă aspră cu care te-au spurcat
Se ploconesc, maestre, și cu mult zel te spală.
Tu pentru noi ai ars, o flacără ai fost,
Ai vrut să ne vezi liberi și pentru pace-ai plâns,
Oștirile de tineri în jurul tău ai strâns
Ș-atâtea generații găseau în tine-un rost.
Istoria și timpul te-or cântări mai bine,
Vor înclina balanța spre adevăr și-atunci
Cu toți vom respecta mai dreptele porunci
Și limpede vom ști povestea despre tine.
Chiar dacă n-or vrea unii de tin' să se mai știe,
Să nu fi mânios, nu te-om uita în veci,
În fruntea poeziei tu mândru o să treci
Și în literatură vei fi prezență vie.
poezie de Mariana Dobrin (6 noiembrie 2010)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre tinerețe, poezii despre realitate, poezii despre prietenie sau poezii despre perfecțiune
Să nu ne uiți
La ceasuri de însingurare,
Când timpul vrea să mi te fure
Și te trimite-n depărtare,
Uitarea să nu te îndure!
Chiar de e noapte sau de-i zi,
IUBIREA ne e credincioasă
Și chiar de somnul te-o răpi,
Visează-te la noi, acasă!
Neliniștea de-ți va șopti
Că draga ta te-a părăsit,
În suflet de se va propti,
Tu nu uita ce ai simțit!
Și ochii de-ți vor fi izvor
De lacrimi, ce șterg amintiri,
Adu-ți aminte că-s de dor,
De dor flămând de împliniri!
Sticluța noastră de argint,
Plină cu dragoste divină,
Deschide-o, bea din ea alint
Și mângâiere de Lumină!
Și chiar de-s răi și chiar de-s mulți,
Cei ce-otrăvesc cu vorba lor,
Să nu ne uiți, să nu-i asculți!
C-abia atunci muri-ne-vor!...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie sau poezii despre dor
Viață curgătoare
Când m-ai purtat pe valurile tale,
Tu, apa mea din depărtat izvor,
Mi-ai rătăcit și puncte cardinale
Și reguli cu același numitor.
Tu ai crescut, crescându-mă pe mine,
Cu ape noi din vechile lumini
Sau ploi născute-n zone celestine,
Cu străluciri prin gânduri fără vini.
Ai tot urcat în curgerea spre-o vale
În care toți ajungem și-așteptăm
Privind în urmă căile banale
Sau culmile ce, încă, le visăm.
Nu mai e mult, o, apă de izvor
Ce mi te-ai scurs atâta drum cu mine:
Ne-așteaptă apa marelui decor
De după ne-nțelesele cortine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă sau poezii despre văi
Din ambrozia cuvintelor tale
Din ambrozia cuvintelor tale,
Savurez vraja extazului divin.
Culegând ale strofelor petale,
Eminescului-Luceafăr... mă închin!
Inimi iubindu-se pe strune de vers
Se întrețes prin sentimente pure,
Mănunchiuri de raze înspre Univers,
Se stabilesc în piscurile sure!
Prin graiul tău divin... dulce, românesc,
(Ambasador al poeziei noastre!),
Inimile prin iubire se întrețes,
Cu mii de îngeri, printre flori albastre!
poezie de Toth Arpad
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre relații internaționale sau poezii despre albastru
Extazul poeziei
Prezența mea
este aerul tău
pe care-l transformi
în vers...
ai început să numeri
spre zero...
extazul poeziei noatre...
fără mine
poezia ta se oprește
undeva la jumătate
și aștepți în tăcere
întregirea poeziei.
Mi-am așezat fața
în palmele tale
iar chipul meu
s-a imprimat în ele
pentru totdeauna,
de-acum mă privești în ele
ca pe-o icoană,
de departe gîndul tău
mă mângâie și tremur
ca o petală care se desface.
poezie de Camelia Clenci din revista Luceafărul de la Botoșsani (noiembrie 2018)
Adăugat de Camelia Clenci
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre icoane sau poezii despre aer
Azi, de ziua poeziei
Azi, de ziua poeziei
Vreau să scriu acest vers.
Nu ca lumea să mă știe,
Nu am niciun interes.
Căci scriind o poezie
Nu devii bogat sau cu mulți bani.
O poezie bună
Dăinuiește peste ani.
Vă îndemn pe toți cu bucurie,
Să fim mai înțelepți.
Hai azi să recităm câte o poezie
Și să-i slăvim pe poeți.
poezie de Vladimir Potlog (21 martie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre devenire, poezii despre bucurie, poezii despre bogăție sau poezii despre bani
Cele mai frumoase mâini
Cele mai frumoase mâini
Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au mângâiat
si care te-au legănat când te-ai născut.
Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au susținut
când ai făcut primii pași în viață.
Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au îmbăiat, care
te-au îmbrăcat și care te-au hrănit,
în timpul copilăriei.
Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au îmbrățișat
și care ți-au șters lacrimile pe tot
parcursul vieții tale
Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care au trudit
toata viața pentru ține....
Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile... mamei tale...
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre superlative, poezii despre mamă, poezii despre existență sau poezii despre copilărie