* * *

mereu am o îndoială
aşa
ca o urmă de zâmbet
pe faţă de clovn
când
vântul urlă prin crânguri
scrijelind piatra
eu strig
să vină cineva
să despartă stihia de om
omul de câinele vânt
să vină oarecine
gura de lup
stihia în sine
să îi despartă pe cei născuţi
pentru a fi
lumini sau umbre

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

primăvara asta
e o altă minune
în care mor ghiocei
şi cerul meu
solitară fereastră
înspre lumini
păreri
poveşti nespuse
umbre

e cerul meu

vântul îmi lasă pe tâmplă
flori negre
ce tremură de spaimă

e tâmpla mea cu care sprijin
facerea lumii
umile flori albastre
şi ochi abia născuţi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

iubirea în sine
şi-a depăşit prerogativele
de noapte a minţii
stau la o masă rotundă
cu lupul flămând
avid de lumină
pe scaunul rămas
imperfect
pe două picioare
cu dintele cariat
ce molfăie ultima cină
fără să ştie când
unde
de ce
lupii urlă spre lună
rămân
iubire ce-ţi port îmbrăcată
în strai de pământ
şi tânguire de bot
atins de zăpadă
un suflet de lup
iubirea în sine
este o altă poveste
nu despre noi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urlă câinele

lup în cuşca jandarmilor
reţinut ilegal peste noapte
de noapte stă până spre dimineaţă
cheamă soarele să încălzească
oraşul chircit de somn urlă
alături de fraţii lui din pădure
deranjează colecţia de purici toamnă -
iarnă parazito hematofagă
de talie prea mică pentru ochii
care nu poartă ochelari
urlă câinele şi caută luna
din priviri să fie în trend

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare Moldova

Mă doare Moldova în suflet şi oase,
Mă dor ale neamului triste ponoase,
Mă doare hotarul ciuntit de stihia,
Ce bântuie slobodă prin România...

Noi n-am oropsit niciodată vecinii,
Din trandafiri am cules numai spinii,
Căci soarta a vrut să ne-aşeze în locul,
De unde-a fugi, de când lumea, norocul...

Am stat pitulaţi între naţii hapsâne,
Ce-au vrut să ne ia jumătate din pâine,
Şi ape şi munţi şi câmpii şi fecioare,
Tânjind să ne calce mereu în picioare...

Mereu am clădit doar jumate de casă,
Şi-n cuget mereu am rostit vorba "lasă",
De-aceea de-o vreme ciuntit ni-i hotarul,
E timpul dreptatea s-o facem cu parul...

Mă doare Moldova în suflet şi oase,
Mă dor ale neamului triste ponoase,
Mă doare hotarul ciuntit de stihia,
Ce bântuie slobodă prin România...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici un doctor nu are curajul să despartă corpurile celor născuţi uniţi, căci le-ar ucide pe amândouă.

Camil Petrescu în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930)
Adăugat de Cezara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târfa

îşi vopsise părul cu henna
ca să-şi ascundă vârsta
ea
celesta crescută în mahalaua
unde hoţii de cai furau
din luna adormită raze
făceau din ele harapnice
pentru cei ce-şi lăsau la poarta visării
tabloul de nuntă
sufletul
pruncii născuţi din iarba trădării
piatra albă
doar ea ştia durerea culorii nedefinite
ea
cea lovită de timp

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne

cum ai lăsat
să se întâmple
aşa o alianţă
între foame de lup
haită şi piatră

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca şi când Marea-ar trebui să se despartă

Ca şi când Marea-ar trebui să se despartă
Şi să se ivească-o altă Mare,
Iar din aceea – încă una – care
Ar face din toate trei doar o părere,-o fluturare –

O succesiune de mări –
De ţărm nevizitate –
Ele însele hotar de mări –
Eternitate – toate –

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când toamna o să vină cu frunze ruginite...

Când toamna o să vină cu frunze ruginite,
Ce-n stoluri au să cadă pe-al morii eleşteu,
Când vântul o să bată prin porţile-nvechite
Şi-acolo unde roata se-nvârtea mereu,

Am să m-aşez aproape de zidul cel batrân
Cu iederă, sub care se spulberă nisipul,
Şi-acolo cu privirea pierdută-o să rămân,
Când soarelui şi mie ni se va stinge chipul.

poezie clasică de Jean Moreas din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ioan I. Ciorănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monica: Trebuie să merg la Peter să-i ud florile. Ştiţi ceva? Dacă o să se despartă de mine, poate nu o să-i mai ud florile.
Chandler: Dacă o să se despartă de tine, poate Joey şi eu ar trebui să-i udăm florile, dacă înţelegi ce vreau să spun.
Joey: Sau am putea să mergem acolo şi să ne uşurăm pe ele.

replici din filmul serial Prietenii tăi
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul sălbatic şi eu

rămas-am singuri
în primăvara tulbure
trezită greu
din ceasul lăcrimând
eternizate stele

el
îşi pune zăbala pe suflet
să nu plângă

eu hoinăresc
fără o ţintă precisă
prin rouă de drum

habar nu am
când ne ajunge dorul

el zburdă prin crânguri

eu simt fuiorul îndoielii

arunc şeaua
întorc o filă din povestea
neprigonitelor uitări

rămas-am singuri pe pământ
două idei
câteva pulberi
cântate de vânt

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ne putem aştepta de la poeţi să-şi despartă operele de pasiuni; cum cele din urmă constituie substanţa celor dintâi, se pune o singură întrebare; scriu poeţii pentru a-şi exprima pasiunile sau caută pasiuni pentru a scrie poeme?

Julien Benda în Trădarea cărturarilor (1927)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este o călătorie de cincizeci, şaizeci sau o sută de ani. Cei ce se întâlnesc la începutul acestei călătorii să nu se mai despartă, pentru că drumul în doi e mai uşor şi pentru că întotdeauna vor avea nevoie unul de altul.

citat din G.M. Vlădescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andy: Ce zici de tipul ăsta? Adică, de unde or să vină boxerii adevăraţi, profesioniştii? Ce avem noi în zilele noastre sunt doar nişte clovni canadieni.
Rocky: Clovn?
Andy: Exact, clovn.
Rocky: Îl faci pe Apollo Creed clovn?
Andy: Păi, ce altceva? Uită-te la el.
Rocky: Hei, Andy, eşti nebun? Omul ăsta e campion mondial. A riscat pentru şansa lui şi a devenit campion. Nu? Tu ai riscat vreodată?
Andy: Rocky, dacă nu eşti mulţumit cu viaţa ta, asta e. Dar eu, eu conduc o afacere, nu trebuie să îmi asum niciun risc.

replici din filmul artistic Rocky, scenariu de Sylvester Stallone
Adăugat de Nicoleta Mitrofan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stihia albă

Cu sufletu-ngheţat stihia vine
Din recile abise planetare,
Loveşte totul cu încrâncenare
Şi albă zboară către zări străine.

În urma ei lucioase trotuare,
Nu trece om, ţipenie de jivine,
Căci nu poţi merge fără a te ţine
Şi grei ţi-s paşii, pietre funerare.

E totul alb şi totul e urgie,
Un ger flămând îţi roade chiar şi osul
Şi vântu-ţi scoate dinţii din gingie,
Iar de vorbeşti se congelează glasul.

E vuiet alb pe tot cuprinsul ţării
Din creştetul de munte-n largul mării.

sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perpetuum de speţa a treia

totul se schimbă
nimic nu rămâne ca ieri

intr-un alt secol
unul îşi pune pe chip
masca de lup
şi urlă-n zăpadă
ca nimeni să-l vadă
să-l stie tăgadă
emoţii de fiară
altul scutură norii
peste ape din munti
şi plânge cu tot universul
ce naşte o zi
când cel cu faţă de lup
îşi dă jos masca
şi zâmbeşte aproape uman
unicului cer ştiut

o lacrimă de om

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când omul se gândeşte să se despartă de lucruri cunoscute şi să plece către locuri străine, trebuie să trăiască simţăminte cu totul deosebite.

Richard Llewellyn în Ce verde era valea mea
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi în vânt

Te strig, te chem şi rog, în lacrimi, vântul,
să-mi fie, pentru tine, mesager
să-ţi amintească tot ce jurământul
a însemnat: iubire pân' la cer.

Tu ai trecut de el? Eşti printre stele?
Cum poate-atunci o lacrimă în vânt
să îţi arate patimile mele
sau să te-ntoarcă, iarăşi, pe Pământ?

Întoarce-te şi-nseninează cerul,
alungă norii, limpezeşte ape,
renunţă la lumina şi misterul
din stelele ce vin să te adape!

Revino la-nceputuri! Din ruine,
alungă amintirile ce dor,
pluteşte pe acelaşi val, cu mine,
şi-mi iartă orice vină! Te implor!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mă uit la un film sf aşa
ca să îmi duc timpul rămas
într-un cadran ce bate nemilos
şi-mi pare că viaţa asta a mea
a fost gândită de aştri
sau zei cu chipuri întoarse cumva
spre ochiul din frunza mereu verde

când cineva ucide pe altcineva
în numele unei legi fără substanţă

rămâne un liber arbirtru
telecomanda îmi este aproape

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea nu poate fi un lucru aşa rău dacă mama a trecut prin ea. Pentru copil e mai uşor să vină din urmă.

citat din Danny Aiello
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!