Dacă într-o zi...
Dacă într-o zi nu mă mai vezi
niciodată că trec ușa casei tale
așa cum obișnuiam să fac,
să-ți ridici ochii spre cerul turcoaz
al unei noi zile și să mă găsești
printre stelele care luminează
ca în vremurile cerești cu fantezii,
printre planete galbene parfumate.
Asta e ceva înscenat.
Găsește-mă apoi în ochii
celor pe care-i iubești.
poezie de Eugenia Calancea (3 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre planete
- poezii despre ochi
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre galben
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Spre alte zări frumoase
Mă întreb dacă stelele sunt aprinse
pentru fiecare din noi,
pentru a fi lumină
și să ne găsească într-o zi
cei de pe alte planete.
Apoi să zburăm deasupra tuturor
pe-un nor ce lin ne va purta,
spre alte zări frumoase,
iar cerul ar fi mai albastru,
mai pur și plin de culoare.
poezie de Eugenia Calancea (9 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre frumusețe sau poezii despre albastru
O să-ți spun cum să te ridici
Când viața îți dă
o mie de motive să cazi,
te ridici,
Când zilele par întunecate
și nu ai nici o cale de ieșire,
speri,
Când dezamăgirile
țipă mai tare decât visele,
tu construiești.
Când ridurile
se încrucișează cu fața ta,
zâmbești,
Când ești singur,
vino să mă găsești.
O să-ți spun cum să te ridici,
dar îmi spui și mie la fel.
poezie de Eugenia Calancea (22 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre întuneric, poezii despre zâmbet, poezii despre visare sau poezii despre viață
Să-ți amintești asta
Găsește-mă când n-o să mă auzi.
Găsește-mă când ești trist.
Împărtășește fericirea,
aprecieză gesturile mele mici,
dar întotdeauna să-ți amintești asta,
în fiecare zi, în fiecare moment.
Atâta timp cât nu va fi zâmbetul meu...
dar eu cu gândul voi fi acolo...
Timpul se va gândi la tine,
dar mai frumos e să trăiești iubire,
în fiecare zi ca în prima zi.
poezie de Eugenia Calancea (15 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre gânduri sau poezii despre fericire
Mai scrie-mi și tu ceva...
Mai scrie-mi și tu ceva,
că eu stau și mă uit la stele
și uneori îmi vin gânduri rele.
Mai scrie-mi și tu ceva,
că eu văd zăpada cum curge de pe brazi
și cerul înnorat în zorii dimineții.
Mai scrie-mi și tu ceva,
care să mă încânte ușor
și să-mi liniștească sufletul amar.
Mai scrie-mi si tu ceva,
că te gândești la mine
noaptea, când cerul e plin de stele.
Mai scrie-mi și tu ceva,
că cerul cu stele ne privește
și în noapte zăpada sclipește,
noi privim uimiți amândoi
cum razele stelelor vin spre noi,
ne dau încredere și speranță,
în viața ce urmează...
poezie de Eugenia Calancea (27 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre încredere, poezii despre zăpadă, poezii despre suflet, poezii despre nori sau poezii despre dimineață
Ușoară, cât de ușoară...
Atunci când ridici cerul cu mâinile,
că te-ai blocat și vrei o gură de aer.
Ca atunci când erai copil
și visele aveau panglici de argint.
Ca atunci când tragi hârtia portocalie
și care zboară ca un zmeu,
sau ca o rachetă fără greutate
și apoi cade ca cenușa albă.
Cum ar fi și cântecul unei fete
care s-a născut să ne încânte
și tu ești acolo fermecat,
uitându-te la ochii ei.
Ca iarba de sub picioarele tale,
care e udă de la roua,
dintr-o noapte de vară târzie.
Ușoară, cât de ușor
e un dans sub apă.
Ușoară, cât de ușoară
este o pânză de lenjerie.
Ca în ziua în care ți-a zâmbit
prima dată și ai sperat
că ai fost primul dintr-un milion.
Ca atunci când fiul tău adoarme
și tu îl vezi ca pe cel mai scump din lume.
Oare cât de ușoară e viața!
poezie de Eugenia Calancea (7 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre somn, poezii despre rouă sau poezii despre picioare
Cât mai este natura vie
Vânt cald, ce tot bate-n crengi
Printre picături de ploaie să culegi
Caise galbene să-ți umple sufletul
De înălțime tremur și eu și pământul.
Furtuna vine odată cu roua dimineții
Ziua-i lungă și te alungă-n drumeții
Brațele grele vântul sus mi le ridică
Zgomote de păsări liniștea mi-o strică.
Păsări grăbite zboară printre nori
Fug unde-i cald și multe culori
Aeru-i toxic, înțeapă, ucide natura vie
Câte zile mai sunt, toți ar vrea să știe.
poezie de Eugenia Calancea (15 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre drumeție, poezii despre înălțime sau poezii despre păsări
Dragostea invinge
Te pui în genunchi în fața mea,
Îmi ridici ochii scăldați de zâmbetul ploii
Tot mai sus...
În inima plină de dragoste a cerului!
Veghezi la poarta lor de suspine,
Esti sfeștnicul stelelor,
Te îngâni cu luna
Care-mi umple stele trandafirii
În părul cârlionțat și bălai.
Strigi către oceanul amintirilor noastre!
Pline de frig, ele au înghețat...
În inima noastră totul e pustiu!
Dar tu,
Tu, te ridici!
Te ridici și mă chemi!
Mă iubești,
Iubești marea, cerul,
Iubești ochii mei!...
Dragostea învinge!
poezie de Amalia Simona Pantea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre victorie, poezii despre trandafiri, poezii despre păr blond sau poezii despre ploaie
Iubește-mă acum
Tu iubește-mă acum,
deși nu mai este cazul.
Nu mai am așteptari de la tine,
nu mai vreau nimic
și chiar dacă tu ești dispus să oferi,
eu nu mai vreau să accept
pentru că am hotărât
să merg mai departe,
îndemnată de sufletul meu.
Tu iubește-mă acum,
doar ca să mă vezi altfel
așa cum e să-ți ceară sufletul ceva
și tu nu-i vei putea oferi niciodată.
Tu iubește-mă acum,
doar ca să simți acea suferință,
cum am simțit-o eu ieri.
poezie de Eugenia Calancea (25 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut sau poezii despre suferință
Cântecul femeii
Tu femeie
ce ești cântec
în bătaia vântului
cu ochii verzi turcoaz
ca marea
în golful muntelui
veseli ca cerul senin
triști ca tăcerea,
ești ca o picătură
de rouă prelinsă
la ivirea zorilor
în văpaia vântului
ce arzi
renaști
și te stingi
ca o floare
în timpul ei de zi,
mâinile tale
sunt ca un leagăn
pentru copii
și rugăciune
pentru bucurii
sau tristeți
ce-ți mângâie
corpul și fața
ca un minunat
izvor de viață.
poezie de Eugenia Calancea (14 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre femei, poezii despre verde sau poezii despre tăcere
Agățată de cuvinte
Eu rămân ca o mare de iarnă
Am mâini de apă pline de voci...
Îmi respiră tăcerea cuvintelor.
Dacă mă uit și mă schimb în ochii tăi
Îmi dau seama că te văd...
Dacă privesc din ochii tăi
Văd omul care nu vorbește
Dar care spune ceva:
Linia orizontului, aspectul tău peste zile
Sau nemulțumirea secretă
Sau chiar dezbrăcată.
Dacă privesc din ochii tăi
Văd cerul în perspectivă...
Norii ce judecă alb,
Văd mainile care deschid ninsoarea
Pe fruntea gândurilor.
Dacă te uiți la ochii tăi, în ochii tăi,
Vezi dragostea pe care
Nu o înțelegi niciodată,
Restul rămâne în tine și ningi.
Am fost un zâmbet în vocea ta
Și-o privire într-un strigăt
Agățat de cuvinte.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre cuvinte, poezii despre vorbire sau poezii despre schimbare
Tu vrei să-mi dăruiești
Mă plimb prin roua florilor din zori,
Alung durerea dintre noi doi,
Tu vii lângă mine și mă cuprinzi cu drag,
Și-mi spui să vin din nou la tine-n prag.
Ne plimbăm apoi ținându-ne de mână,
Printre florile ce parfum emană,
Acum mi-ai dărui și cerul dacă ai putea,
Ș-ai face covor de flori-n calea mea
Și tot din flori mi-ai împleti cunună,
Iar luna ai prinde-o într-o mână.
Nu știi ce să-mi mai dăruiești,
Eu vreau liniște și sper că și tu asta îți dorești.
Sper că toate se vor înfăptui,
Când noi împreună vom fi.
poezie de Eugenia Calancea (2 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre plimbare, poezii despre cadouri, poezii despre durere sau poezii despre dorințe
Dacă știi cum să mă găsești...
Chiar dacă nu mă vezi,
trăiesc alături de tine,
îți mângâi zâmbetele
și când suferi,
acea lacrimă care cade
pe mâna ta este a mea.
Încearcă să mă găsești
în cazul în care lumina
devine confuză în umbră,
și poate voi fi prinsă.
Dar dacă nu mă vezi,
nu dispera,
îngerii sunt utilizați
pentru a iubi în tăcere
și mulți oameni
sunt care iubesc,
deși nu au aripi,
stau lângă tine.
Rupe lanțurile
care-ți limitează mintea,
și vei fi liber,
mereu și oricum.
poezie de Eugenia Calancea (23 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre mâini, poezii despre limite sau poezii despre libertate
Cerul
Nu vezi că cerul este cu tine?
îți spune "atinge-mă", dar nu mă pângări!
Este mersul cerului printre planete,
printre ființele omenești și extraterestre,
cerul te mângâie și tu nu îl vezi?
Cerul și timpul petrec împreună drumul
care duce spre infinit
și către Lumina care-l pătrunde,
cerul este pavat cu respirația ta,
cerul se joacă în zbor cu plămânii tăi,
dezmierdându-te cu un suflu terestru
și cu o energie eternă,
care se plimbă prin Universurile cerului
și printre stelele destinului, cerul se lasă pătruns de zânele Soarelui
și se mângâie unul pe altul,
spunând "ce soartă grea avem"
cu pământenii acestui Pământ destin,
ce își duc destinul sortit
de atâta trudă și viață-n derivă...
Este cerul pe care tu nu-l vezi,
dar îl vezi în inima ta, cum te roagă să-l ierți
când nu mai poate a te ajuta
cu răsuflarea sa Divină
și te invită-n călătoria sa printre astre,
ca să culegeți împreună florile cerului
care au mai rămas curate.
Printre Stele Lumină pipăie și îl alintă
cu o floare vie de viață
ruptă din sufletul tău,
ca o recompensă pentru darul ce-l porți.
Pune-i în piept floarea de mire
și dăruiește-i mireasa purității,
ca să poată a petrece la nunta terestră,
cuvânt de iubire și dragoste celestă, iubește cerul ce te învăluie în mantie albastră,
și cu o privire te roagă să-l ierți,
că nu a putut fi mai aspru cu tine, om,
ca tu să nu te speli pe mâini cu el.
Aleargă prin cer cu smerenie
și strânge-l la pieptul tău,
ca pe o iconă ce poartă pe îngeri,
chiar de nu poți a-l vedea,
prin straturi de mir și dezmierdare.
Cultivă cerul cu flacăra ruptă din inimă
și așeaz-o pe-o rază din Soare,
ca să se simtă ca o floare
ce poartă curcubeul în zare.
Privește cerul cu dragoste și pipăie-l dacă ești în stare,
ca apoi să-l așezi în palmă
și să dormiți în patul cu puf din nori!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre inimă sau poezii despre Soare
Cântec de zână
În timp ce oamenii dorm,
fii cu ochii pe ei.
Stele fără număr
soarele din cer strălucește,
cum ar fi un rege.
Primăvara s-a terminat:
Și în pădurile sălbatice,
nenumărate viețuitoare
urează bun venit verii.
E o bucurie să vezi
atât de multe ramuri,
verde în vânt
și o mulțime de flori,
unde lumina lor se extinde
într-o armonie albă.
Lumea este în mâinile
celor care au curajul
de a visa și nu se tem de nimic.
poezie de Eugenia Calancea (31 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară sau poezii despre urări
În seara asta
În seara asta, luna și stelele par a fi uimite,
Din cauza zâmbetului tău
Și pentru ochii tăi frumoși,
Un pic de fard pe obraji și luna luminează,
În timp ce stelele timide se ascund
În spatele norilor pufoși,
Unde veți vedea chiar și lacul calm și adânc.
Dintr-odată se va schimba timpul,
O briză ușoară se va ridica,
Pentru că vântul curios va vedea,
Chipul pe care-l cunosc stelele....
Chiar și natura, recunoaște farmecul acestei creaturi,
Dar farmecul real nu este în aspectul exterior,
Ci în ceea ce este la pieptul lui, lângă el,
Unde ea continuă dansul ei,
Cu blândețe și eleganță....
Suntem înconjurați de o frumusețe atât de liberă,
Farmecul de basm pe care doar ea îl știe.
poezie de Eugenia Calancea (8 ianuarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară
Printre frâiele uzate
Roibul meu mănâncă jarul
Stelelor ce cad în hău,
Ovăzul ce dă în lapte
Fierbe sub ele din greu.
Îl încalec, el nechează,
Se-ndreaptă spre Carul Mare,
Unde cerul ți-a pus zestrea
Pentru nuntă, la păstrare.
Timpul curge peste spații,
Se văd coastele la cal,
Simt cum își închide ochii
Și devine ireal.
Să cobor încerc de-ndată,
Mă agăț de oiște,
Strigu-te, tu nu m-auzi,
Stelele sunt vraiște.
Nu te văd, dar parcă simt
Coaste noi, alt cal e mort,
Vom împinge Carul Mare
Printre stelele resort.
Noi suntem acuma umbre
Ce se-nvârt în Galaxii,
Două umbre. Moartea spune
Că suntem printre cei vii.
Ne mai mângâiem odată,
Carul Mare scârție,
Punem undelemn de soare
Unde este pârtie.
Două umbre însetate
Își caută frunzele
Printre frâiele uzate
Acum dorm iubirile!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre cai, poezii despre pârtie sau poezii despre prăpăstii
Ochii
Ochii mei azi sunt senini
Au în ei privire blândă.
Cred și văd iar în minuni
Și sunt plini de voie bună.
Ochii mei au plâns destul
Lacrimi multe au vărsat.
Din iubire neîmplinită
Și de dor ei au oftat.
Ochii au crezut unul în altul
Și am ales să fim noi doi.
Să ne unim inimile noastre
Să bată pentru amândoi.
poezie de Eugenia Calancea (12 februarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre plâns sau poezii despre dor
În zori
o colibă de o palmă
pe o stâncă cioplită în munte
clipire
un chip, un trup, o privire
doi sâni, fragezi și goi
mă așez în culcușul de paie
lângă noi, amândoi
am scuturat noaptea de pe umeri
deschizând ochii apoi
priveam sânii tăi albi
nu am văzut clipa
privirea luneca ușor-ușor peste buze flămânde
sărutam ceasul zilei
tu pășeai printre noi
te iubesc, am strigat într-o noapte
te-ai înfășurat cu părul tău
în soarele alb al unei zile de mai
încolțise sămânța în pântec
în zori, ne-am aplecat peste un copil
i-am dat un nume, apoi
se ridica de buze cuvântul în vazduh
acolo, unde cerul și-a deschis privirea
să cadă peste noi ploaia fecundă
iubita mea, lumina din zori
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre alb sau poezii despre stânci
Ce drum!
Ce drum sub zări de peruzele!
Ce vis de ne'nțeles pribeag!
să mergi cu ochii catre stele,
privind cum una dintre ele
ti-arata calea spre Cel Drag!...
sa simti ca zbori printre planete
deasupra vailor pustii,
deasupra lumilor deserte
spre ingerestile concerte,
spre vesnicele simfonii!
sa vezi o stea sub bolti senine
venita din nemarginiri
ca sa te cheme chiar pe tine
din lumea asta de suspine
in tara vesnicei iubiri!
si-apoi sa te-nfiori deodata,
privind c-un simtamant suprem
cum steaua s-a oprit si, iata,
acum lumina ei ti-arata
un Prunc divin din Betleem!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie sau poezii despre bebeluși
Ochii mei flămânzi
ochii mei flămânzi visau
o făptură idilică,
o speranță,
ceva care să-i bucure,
imaginile însă developau altceva,
dulcele privilegiu al unei absențe
care lua chipul unei naiade,
născută din spuma imaginației ;
în toiul acestei veri,
intra în râu
și-și îndoia trupul,
printre sălcii,
lăsându-și cămașa în iarbă,
înotând printre nuferi,
apa se juca cu sânii ei
și prin părul ei blond
curgea timpul...
din bucuria trupului ei
imaginatia mea se înfrupta
cu plenitudinea unei bucolice veri.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre râuri sau poezii despre nuferi