Lumina dorită
Lumina vieții-o porți
Unde privesc bărbații,
În adâncimi de nopți
Și-n ceruri cât Carpații.
Lumina ta, femeie,
E rodul unui pom
Din care o scânteie
S-aprinde într-un om.
Și-așa lumina vieții
Pe care ți-o cuprind
Din pragul tinereții
Se coace în zenit.
Tu ai surâs de floare,
Eclipse uneori,
În mine cu ardoare
Apui fără să mori.
Lumina ta ne ține
Pe aripă de vis
Hrănind doar cu rubine
Raza ce ne-a cuprins.
Acum tu ești lumină
Luminii ce se naște
În inima de tină
Ce cu dor ne paște.
Și trecem iar prin fapte
Zâmbind când te privesc
Unde bărbații-n șoapte
Lumina ți-o doresc!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lumina din nord
unde ne sunt zeii puternici de
pin și stejar din care morții
noștri ciopleau porți cerului
tu duh al pământului lasă-i să
mă găsească să mă ridice din praf
și iar șarpe tânăr să fiu căutând
printre crengi cuibul luminii
din nord lumina ce lasă pământul
transparent o dată la o mie de
ani mai fă-mă cântecul lor sălbatic
să-l cânt prin focuri să sar și
ieșind din mine curat ca un prunc
să privesc cu dispreț la cel care
am fost când mergând în genunchi
credeam că am aripi
poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ciudată și patetică senzația de lumină în lumina pe care ți-o dă gândul că ai trecut prin mintea unui orb. E mai mult decât un tunel. E ca un vis scurt al morții, din care ochii se deșteaptă cu o mirare înduioșată, regăsindu-și lumina.
Ionel Teodoreanu în Secretul Anei Florentin (1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina mea
Ești aici pentru că ești o parte din mine.
Ești în sufletul meu.
Am nevoie de tine.
Dragoste fără sfârșit...
Ce lipsește.....
Esența vieții mele,
Raza Soarelui
Care strălucește în cerul infinit,
Lumina mea care strălucește.
Întuneric adânc,
Deschide-ți inima.
Pentru dragostea mea de lumină.
Tu ești apa pe care o bei din izvoare.
Ce mai lipsește,
Prezența ta Doamne.
poezie de Eugenia Calancea (4 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune către Iisus Hristos
invoc lumina Ta Iisus Hristos
lumina Ta este sănătate,
lumina Ta este înțelepciune,
lumina Ta este noroc și fericire,
lumina Ta este credință sfântă,
lumina Ta este speranță sfântă,
lumina Ta este iubire sfântă.
lumina Ta îmi este călăuză,
am tot ce trebuie pentru ca să fac tot ce vreau
și fac tot ce vreau pentru ceea ce trebuie,
tot ceea ce creez și realizez se face
prin voință și prin îndrumarea Ta
în numele Tatălui și al Fiului și al Sfîntului Duh
acum și pururea și-n vecii vecilor. Amin.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
LUMINA DINTR-O LUMÂNARE
Lumina dintr-o lumânare
E de ajuns ca pe o cruce,
Să crească mugurul de Soare
Ce pe pământ Cerul ne-aduce,
De-aceea viața e Lumină,
Vin nopți degeaba peste lume,
Că nu-nving flacăra divină
Nici nopți, nici bani, nici mari de nume;
Lumina e în fiecare
Și Dumnezeu ne însoțește,
De la botez, cu-o lumânare
Până la timpul ce-asfințește.
Lumina dintr-o lumânare
E strop chiar din Lumina Vieții,
Pe care-o cer fără-ncetare
În ruga lor, prin vers, poeții!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești lumina nopților...
ce m-aș face fără tine,
luna mea din nopți de chin,
doar cu tine îmi e bine,
când nu dorm de gând nebun
îți cobori lumină blândă,
o strecori prin norii deși,
te privești ca în oglindă,
când pe lac tu luminezi
lași răceala ta de aur,
să pătrundă prin fereștri,
răscolești într-un tezaur,
cu iubiri împărătești
pui urechile-ți s-asculte,
șoapte pline de amor,
pui jăratec peste clipe,
care ard și care dor
de ce noaptea ești stăpâna,
tainelor ce se ascund,
de ce chemi înlănțuirea,
brațelor care se prind
tu aduci și frământarea,
gândului nebun de dor,
ești și chin și mângâierea,
ești lumina nopților
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blocat în timp
Sunt în același loc în care lumina mea te-a întâlnit
Și-a ta lumina arzătoare pentru o clipă m-a privit.
De sus, lumina călătoare a soarelui ne-a încălzit,
Acum lumina-i o răcoare sub care cerul mi-e strivit.
Sunt în același loc în care copacii ne-au înconjurat,
Să nu ne vadă orișicare ce trec în lungul și curbat.
Sunt tot aici, cu amintirea ce mi-a rămas când ai plecat,
Copacii dorurilor noastre privesc spre mine, camuflat.
Sunt în același loc de veghe pe care îl păzesc cum știu,
În el e doar amărăciune și e tristețe și pustiu.
Pustiu-i cuibărit în mine cu tot ce are el mai viu,
În mână țin doar o hârtie pe care niciun rând nu-ți scriu.
Sunt în același loc în care copacii au îmbătrânit,
În bătrânețea lor neclară lumina nopții a albit.
Sunt în același loc în care aștept ceva în răsărit,
Să mă trezesc din somnul care cu visul lui m-a otrăvit.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina luminii
Am publicat trei cărți dar încă nu am scris mai nimic care să conteze!
Încă mai caut lumina aceia care să mă facă să renunț la căutări
Care să îmi lase cuvintele fără dinți
Care să mă formateze!
Lumina aceia din care toate se trag!
Care precede lumina noastră cea de toate zilele...
Acolo se retrag culorile iarna
Acolo infinitul este doar o particulă microscopică
Acolo moartea
Stă ghemuită.
Lumina aceia fără de care poeții nu scriu,
ci bolborosesc!
Undeva, chiar în momentul acesta, o nouă naștere
refractă această lumină
Iar noi ceilalți suntem prea netrebnici
ca să o percepem!
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceea ce nu știai...
Îți spuneam odată că sunt piatră
ceea ce nu știai...
era că fiecare piatră a trăit
somnul pietrei
și a văzut, cum văd și eu,
prin somnul pământului,
prin somnul aerului,
prin somnul apei,
prin somnul trupului...
Numai nesfârșitul dans al luminii
n-am reușit să-l văd... pentru că... lumina,
lumina nu doarme niciodată!
Și-atunci... m-am întors
în somnul pietrei și-n mine,
în uitare și-n aduceri-aminte,
ascunzându-mă în miezul muntelui
unde ochii ce privesc,
nu pot pătrunde!
poezie de Viorela Codreanu Tiron din Fără Titlu/Ohne Titel (2011)
Adăugat de Viorela Codreanu Tiron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina
Lumina pe care nu o poți vedea
Să află ascunsă în inima ta
Lumina pe care nu o poți vedea
Luminează-n taină calea ta.
Lumina pe care nu o poți vedea
S-a născut odată cu tine.
Ea este în ființa ta,
Și te călăuzește doar spre bine.
Lumina pe care nu o poți vedea
E splendidă și frumoasă ca o stea,
S-a ascuns după un nor
Și așteaptă să răsară luceafărul, sfetnic călător.
poezie de Vladimir Potlog (17 noiembrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea luminii
mă inspiră cu slove muza mea de taină
luna și stelele mă umplu de vrajă
mai nou lumina-mi ține loc de haină
emană blândețe pe a toamnei plajă.
îmi ține de urat când stau de strajă
fiecare zi-i senină nobilă și faină
suflet ocrotit ca oul de coajă
lumina ți-e compresie pe rană.
Domnul m-a creat lumină de poem
îmi dă energie intră-n subliminal
mă rog, mănânc, iubesc, mă tem
să nu mă risipesc în cuget banal.
soarele mă învăluie cu lumina supremă
mă privesc în oglindă visătoare boemă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina ta
tu ești lumina lămpii
care atrage fluturi
în jurul ei...
se rotesc într-un dans efemer
al destinului
și cad istoviți cu aripile arse
de lumina ta
în întunericul nopții
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina este rodul Materiei arse. Materia "vie" asimilează Lumina și se îngrașă. La fel și Pământul utilizează energia solară și crește în volum și greutate. Lumina se transformă în Materie și viceversa, Materia prin ardere se transformă în Lumină.
Mihai Cucereavii (11 august 2015)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina eternității
Cerului slavă-nchinăm.
Pentru viață ne rugăm.
Când timpul ni se termină
Intrăm în altă lumină.
În lumina neagră-a morții,
Unde Dumnezeu ne iartă.
Lumina eternității,
Tot de Dumnezeu creată.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pomul vieții
L-am simțit cu inima și trupul,
Mi se părea că noaptea-i urlă lupul,
Că i-ar sfâșia și ochii și lumina,
Că s-a născut în lume îi fu vina.
Să fie unic pomul pe pământ?
Să aibă rădăcinile în tină și-n cuvânt?
Să-i fie pronunțată viața de înaintași?
Să lase urme sfinte, roade la urmași?
Întru iubire pomul lasă fructe
Pentru veșnicii necunoscute,
De-aceea stau cu mâinile întinse
Să-l cuprind cu lacrimi și cu vise.
Să-l cuprind cu dragostea din noi
Ca pe o carte scrisă doar în doi,
Pe care-ai noștri copiii s-o citească
Și-n litera luminii ei să crească.
Astfel cunoscut-am pomul vieții mele,
Stă pe munți cu vârful între stele,
Îl păzesc mustind de fericire
Când tu îmi dărui clipe de iubire!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsărirea Luminii (sonet)
RĂSĂRIREA LUMINII
(sonet Pascal)
Răsare Lumina Domnului Hristos
Din covor astral, împletit cu stele,
La Înviere, când vine Paștele,
În altarul sufletului credincios.
Din mugurii ei se-aud cuvintele:
"Luați Lumină!" din spirit maiestuos!
Ca să sfințească sufletul virtuos,
Când îngerii aprind candelabrele.
Lumina coace rod în suflet mănos
Cu flacăra ce urnește muntele
Și miracolul gândului luminos.
E mister care înalță templele
Credinței, la Paște în miei sângeros,
Când spirite bântuie mormintele.
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu din Sonete Pascale (5 aprilie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina chioară
Unghiile simt rodul durerii,
Orice sperietoare îngheață în fața plăcerii,
Răni usturătoare țin de cuvinte,
Umerii coboară sub greutăți tocite.
Mierea degetelor au semne-n buric,
Teama are gloria oricărui șiretlic,
Incredibil, corbul din zbor coboară
Lăsând lumina de lumină chioară!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina caldă
Lumina caldă ochii scaldă,
Floare de iris într-o haldă,
Urcă atletic printre stânci,
Se scaldă-n izvoare adânci,
Zboară cu fluturi-n stomac,
Pătrunde noaptea peste prag,
Intră în vis și voinicește
Îmbrățișează și iubește.
În raza ei suntem parfum,
Urme lăsate-n praf de drum!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, neputincioasă tină
"... neputincioasă humă, lumina Lui îți ia privirea...
Toate câte le văd ochii, câte nu le văd dar sunt.
Toate sunt la a Lui vrere, sus în cer și pe pământ...
Și El data tuturora libertatea a alege.
Între ce este virtute și ce este fărdelege.."
Vasile Militaru
O, neputincioasă tină
Lumina Lui îți ia privirea
Până de lut îți e retină
Cum poți privi tu nemurirea?
Din sfânta-I vrere e lumină
Și-n cer și pe pământ Îi e știrea
O neputincioasă tină
Lumina Lui îți ia privirea.
Virtutea dat-a El creștină
Pe toți de întrebi își dau părerea
Prin mila lui mai șterge vină
De nu-ți alegi fărădelegea și durerea
O, neputincioasă tină,
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haine de lumină
În lumina Ta Divină
vrem Isus să ne scăldăm
să trăim fără de vină
pe veci Domn să te avem
vrem lumina mântuirii
Tu Isuse să ne-o dai
izvorul neprihănirii
să fim cu Tine în Rai
în lumina Ta curată
toți azi ca să ne zidim
o viață fără pată
pe pământ ca să trăim
vrem să fim cu toți lumină
raze vii de pe pământ
pentru patria Divină
și al vieții viu Cuvânt
toți dar să ne îmbrăcăm
chiar în haine de lumină
pe Hristos să-l onorăm
până când El o să vină
curgă dar de azi lumina
din noi toți pe acest pământ
să-l cinstim întodeauna
pe al nostru Mire Sfânt
El ne este sărbătoare
și lumnină și menire
Isus ne este un soare
ce ne-mbracă în iubire
haideți dar acum cu toții
să-i dăm ființa și iubirea
Isus chiar și-n clipa morții
să ne fie mântuirea
ale Lui cuvinte sfinte
să străluce azi în noi
pe a vieții așezăminte
toți să fim de fire goi
din lumină spre lumină
tot mai mult noi să privim
să-i dăm viața-n veci deplină
Mirelui ce îl iubim
curgă dar lumina sfântă
ființele să ne inunde
ca noi toți să fim la nuntă
unde lumea nu pătrunde
fie-i glorie -- onoare
Celui Sfânt ce ne-a creat
să-i cinstim Numele-i mare
fie-n veci gflorificat
poezie de Ioan Daniel Bălan (2 octombrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!