Prin căderea din pruncie în lumea frunzelor ruginite, neuitatul Dumnezeu vine în această lume și se întrupează, pentru a ne urca în corabia veșniciei Sale. Împreună cu El creștinii devin călători spre limanul veșniciei, aici unde omul nu mai are umbră, în Împărăția luminii, iar creștinii devin prietenii lui Dumnezeu.
citat din Ioan Selejan
Adăugat de andreea93
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Prin căderea din pruncie în lumea frunzelor ruginite, neuitatul Dumnezeu vine în această lume și se întrupează, pentru a ne urca în corabia veșniciei Sale. Împreună cu El creștinii devin călători spre limanul veșniciei, aici unde omul nu mai are umbră, în Împărăția luminii, iar creștinii devin prietenii lui Dumnezeu.
citat din Ioan Selejan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin căderea din pruncie în lumea frunzelor ruginite, neuitatul Dumnezeu vine în această lume și se întrupează, pentru a ne urca în corabia veșniciei Sale. Împreună cu El creștinii devin călători spre limanul veșniciei, aici unde omul nu mai are umbră, în Împărăția luminii, iar creștinii devin prietenii lui Dumnezeu.
citat din Ioan Selejan
Adăugat de andreea93
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi, astăzi, nu numai că nu ne iertăm unii pe alții, dar nu-L iertăm nici pe Dumnezeu, noi, creștinii de astăzi, ne supărăm pe Domnul atunci când în viața noastră nu se împlinesc cele de cerem. De aici se poate vedea cât de mare este căderea noastră astăzi, că nu putem să-L iertăm nici pe Dumnezeu.
citat din Ioan Selejan
Adăugat de andreea93
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul nu-i o lacrimă ce moare, ci o floare pe care Dumnezeu o răsădește de aici, de pe pământ, în Rai. Tinere, nu fi o lacrimă ce moare pe obrazul maicii tale, ci lasă-te răsădit în Rai, între florile veșniciei!
citat din Ioan Selejan
Adăugat de andreea93
Comentează! | Votează! | Copiază!
Va veni o zi când omul se va lepăda de Dumnezeul său, când Biserica se va îndoi așa cum s-a îndoit Petru. Lumea va fi atunci ispitită să creadă că omul a devenit Dumnezeu. În bisericile noastre, creștinii vor căuta în zadar lumânarea aprinsă unde Dumnezeu îi așteaptă. Asemenea Mariei Magdalena, în lacrimi înaintea mormântului gol, se vor întreba: Unde L-au dus?
Camelia Oprița în Cerșetori de existență
Adăugat de Liviu Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Gândul veșniciei" din tine care nu poate fi nicidecum satisfăcut cu ceva din această lume, îți adeverește că vii din altă lume și te îndrepți spre acea lume și el însuși te cheamă și te învață să trăiești în această lume ca și cum nu ai fi din această lume.
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de Stelică Cechenoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Greșelile pe care le fac creștinii frecvent sunt lamentările și grija pentru ziua de mâine ce denotă clar neputința de a trăi împărăția lui Dumnezeu pe pământ.
citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
În timp ce "creștinii de ziua a șaptea" devin tot mai mulți, cei de toate zilele sunt tot mai pe cale de dispariție transformându-se în creștini de "zile mari".
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de Gabriela Borodean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat să fie. Trăiește într-o permanentă tensiune remarcând insuficiența ca pe un sentiment al sfârșirii, o agonie ultradimensională și epuizantă care nu aduce nimic bun...
Va veni o zi când omul se va lepăda de Dumnezeul său, când Biserica se va îndoi așa cum s-a îndoit Petru. Lumea va fi atunci ispitită să creadă că omul a devenit Dumnezeu. În bisericile noastre, creștinii vor căuta în zadar lumânarea aprinsă unde Dumnezeu îi așteaptă. Asemenea Mariei Magdalena, în lacrimi înaintea mormântului gol, se vor întreba: Unde L-au dus?
Se poate ca într-o zi ușile lăcașurilor de cult să rămână închise pentru totdeauna credincioșilor, devenind muzee. Oamenii își vor pierde credința: biserica virtuală ar fi un destin tragic pentru sufletul omului.
Omul e rău, nu-L caută pe Dumnezeu să-L cunoască pentru că nu e suficient de pregătit pentru asemenea lucru măreț, dar ar fi în stare să-I ia locul, să fie el dumnezeul Domnului.
Camelia Oprița în Cerșetori de existență
Adăugat de Liviu Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Având o singură armă: dragostea lui Hristos, o singură țintă: mântuirea și Împărăția Lui, un singur steag: Crucea și Jertfa Sa, creștinii dintâi, ei, cei foarte puțini și străini, dar călăuziți de porunca și puterea lui Hristos, au îndrăznit să meargă să cucerească lumea pentru Dumnezeu; și au cucerit-o.
Traian Dorz în Cununile slăvite (2006)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
definiție de Ioan Selejan
Adăugat de andreea93
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creștinii n-au înțeles nici acum că Dumnezeu este mai departe de oameni decât oamenii de el. Îmi închipui un Dumnezeu plictisit până dincolo de margini de acești oameni care nu știu decât să ceară, un Dumnezeu exasperat de trivialitatea creației sale, un dezgust de pământ și de cer. Și-mi închipui un Dumnezeu avântându-se în neant, ca Iisus de pe cruce...
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Podoabe noi... (Colindă de Crăciun)
Din Cerul Sfânt, coboară cânt,
În zi de Sărbătoare,
Colinde în podoabe noi,
Sub brazi sfântă chemare.
E atâta forfotă în Cer,
La fel și pe pământ,
Creștinii cu toți de Crăciun
Așteaptă Pruncul Sfânt.
Magii de la răsărit
Călăuziți de o stea,
Vestesc minunea ce va fi,
Creștinii o sfințesc.
În Sfântul leagăn de Crăciun,
Isus este născut,
Iar Dumnezeu și toți cei dragi,
Adoră Pruncul Sfânt.
Și Cerul Sfânt revarsă în lume
Prin îngeri armonie,
Îngenunchind creștini pioși,
Spre marea mântuire.
Oda bucuriei Sfinte
Cuprinde tot pământul,
Lumina sfântă iar cinstește
Crăciunul și colindul.
cântec, versuri de Valeria Mahok (19 decembrie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai veșniciei stropi
căzuți încet ca roua pe buze arse și
un clopot aștepta să bată pentru tine
era un cântec viu ce clocotea în zare
dar de atunci eu știu că
nicio dimineață nu ți-a rămas
întreagă
să poți lucra în voie
când piepturi zguduite de neajunsuri mii
îți cer prin rugi fierbinți
să-i spui Lui Dumnezeu
să facă
să desfacă
din sânge sau din vise
lumina unor clipe
mi-e teamă că te prind
în jocul meu și viața
te va-nvăța de-acum
că iarba veșniciei
mai crește și acolo
pe unde a trecut furtuna unor zile
când sinele zburase
din trupul meu de sare
să fiu în palma ta
un strop al veșniciei
atâta îmi doresc
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omului de azi îi este frică de iubire, trăiește tot mai însingurat, precum un val fără țărm, un val care nu mai îndrăznește să sărute țărmul. Societatea de azi ne împinge spre o utopie impusă. Cu toate că avem atâtea mijloace de comunicare și rețele de socializare, riscul singurătății sau al falselor prietenii este tot mai mare, pentru că nu mai avem în suflete iubirea față de semeni, ci dorința folosirii semenului pentru utopiile noastre păcătoase, adică folosirea semenului în afara iubirii lui Dumnezeu și așa ușor ajungem în prăpastia singurătății și a deznădejdii. Nu așa ar sta lucrurile dacă am porni de la principiul că omul nu este un adaos prin lume, ci este coroana creației lui Dumnezeu, l-am vedea altfel, am ști să-l cinstim și am lucra unii cu alții în comuniune de iubire și frățietate, spre bucuria îngerilor și preamărirea Creatorului nostru.
citat din Ioan Selejan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toți cei care vin la biserică dovedesc că vor să-l caute pe Dumnezeu și să-și sfințească viața. Dumnezeu să vă binecuvânteze, să puteți ajunge sfinți în Împărăția Sa! Nu-l refuzați pe Hristos atunci când, în fiecare duminică și sărbătoare, vă cheamă la biserică, pentru că vă cheamă să deveniți sfinți.
citat din Ioan Selejan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina
Matinală ca de fiecare dată, stau în scaunul pierdut...
Mă ridic spre a zări lumina și apoi mă ascund...
O lumină vie mă acoperă cu un văl de lumină,
Suspin, lăsând loc adierii de vânt...
Stau în lumina din mine...
Mă apropi de vers,
Mă ancorez în sufletul meu
Descriu cuvintele până devin chiar lumină roz,
Privesc lumina până devin spațiu...
Adorm cu ultimele cuvinte...
Timpul se adună...
Lumina devine ultima speranța spre rai...
Dumnezeu îmi dă mâna și mă privește atent
Sunt doar un om... visez și mă luminez...
Timpul se risipește în vămi...
Sufletul mi-e luminat...
Ultimele cuvinte se scriu înrămat..
Devin o rază de soare... devin un fir de iarbă
Devin o stea sau poate luna ta...
Stai în lumină... timpul se risipește în zori...
Cuvintele vor reacționa
Până ce lumea va fi mai bună
Împreună vom evolua
Și vom risipi valurile tulburi ale întunericului.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu a pus în noi chiar și gândul veșniciei, dar nu ne-a dat aripi să-L însoțim pentru că a vrut să ne ducă pe brațele Lui acolo!
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de Denisa Pricop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost la Constanța după agheazmă, dar n-am prins...
Mă-ntreb, pe litoral, privind în zarea
Îndepărtată, sursă a luminii:
De ce nu se sfințește oare marea,
S-ajungă apa pentru toți creștinii?
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colindă
Coboară lin din cerul sfânt
Alai de îngeri pe pământ,
Pe cetini verzi de nea albite
Să aducă o veste pe pământ.
Că în staulul sărăcăcios,
S-a născut pruncul Sfânt Cristos
Și toți creștinii îngenunchează,
Iar Dumnezeu e bucuros.
Crăciunul Sfânt și așteptat
Pe toți creștinii i-a îmbunat
Și în colinde preamărite,
Păcatele și-au alungat.
Când Sărbătoarea a început,
Mesele mari iar s-au umplut,
Cristos le-a binecuvântatat
Și pace-n lume a revărsat.
Veniți creștini cu mic cu mare,
Că azi e Sfântă sărbătoare,
În Leagănul Crăciunului
E bucuria neamului.
cântec, versuri de Valeria Mahok (decembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!