Toamne tinere
astăzi fereastra ovală
nu se deschide cu ușurință
în grădina ta toamna alungă anii tineri
sentimentele ca niște nibelungi
din cer se scurge mir peste dealurile
pline de scaieți și fâlfâit de aripi
prelung
parcă de ieri și de niciodată
mânjii luminii pasc iarba de fum
iar timpul cu urechile atârnate de plămânii
soarelui brun
cade recade
tu ții între gene zorile vii
mai bei din orele caste apă vie
lumi de alabastru cresc și descresc
pe dâra de argint a ceasului mort
lupii întunericului fulgeră-n toamne
cuvinte-stihii
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lampioane
aceeași fată cu pantofii în mână mereu cu inima zdruncinată precum o eclipsă de soare sau de lună îți caută
cravată cu dungi verticale și rupe
cu mâinile reci umbre culcate pe asfalt ireale
erai cu sufletul împărțit între două emisfere harta scrisului tău mi se pliase în palme și aș fi înghițit-o să-mi rămână fidelă
să nu umble cu parapanta prin lume să nu poată sări în nicio stratosferă
acele teiubescuri longiline surâdeau ca pe Marte iar eu mă temeam de război și de mările roșii negre sau moarte sau de ani de război de cactuși de amalgamul iubirii galactic
pictam în ulei ramura de măslin și încercam să mă obișnuiesc cu firescul de a contempla lumea furnicilor tinere
anii trecuți ziceam că ne sunt poveri anii ca niște lampioane ce se înalță triumfător dar peste orice iubire timpul trece cu șenile nu mor decât ceasurile
amintirile înfloresc c lujeri ai nopții înfipți în pământ care cresc și descresc
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie cu frunze în vânt
dragule frunze arămii se scurg pe alei
miroase a versuri uploadate din cer
de atei
bat clopotele în turn prelung ca un șarpe de vânt
port între palme lumina/doruri gravate-n aspru cuvânt/
sar gușteri din frunziș/silabe ale lumii din noi
îmi încalț neliniștea tăceri răsărite din ploi
se zice că lumea începe ca un zbor de cocori
cu toamne pe aripi cu frunze demente și nori
rugina s-a întins pe dealuri sculptez în molizi sensul vieții
aștept să se răsucească sufletul alb al dimineții
cu fața spre luna de toamnă alb de zurlie
dragule sunt iubiri care ard în iarba orelor vie
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie cu frunze în vânt
dragule frunze arămii se scurg pe alei
miroase a versuri uploadate din cer
de atei
bat clopotele în turn prelung ca un șarpe de vânt
port între palme lumina/doruri gravate-n aspru cuvânt/
sar gușteri din frunziș/silabe ale lumii din noi
îmi încalț neliniștea tăceri răsărite din ploi
se zice că lumea începe ca un zbor de cocori
cu toamne pe aripi cu frunze demente și nori
rugina s-a întins pe dealuri sculptez în molizi sensul vieții
aștept să se răsucească sufletul alb al dimineții
cu fața spre luna de toamnă alb de zurlie
dragule sunt iubiri care ard în iarba orelor vie
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
în grădină regina-nopții
și râsul tău tânăr
fântâna soarbe liniștea serii
iar eu ehei simt cum
îmi cresc aripi de Icar
gogyohka de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
dansul de păuni -
peste norii răsfirați
aripi fâlfâind
haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemă în oglindă
În salonul plin de vise,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint,
Bate toamna,
Și grădina cangrenată,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint.
În fotoliu, ostenită, în largi falduri de mătase,
Pe când cade violetul,
Tu citești nazalizând
O poemă decadentă, cadaveric parfumată,
Monotonă.
Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare...
Dar pierdută, cu ochi bolnavi,
Furi, ironic, împrejurul din salonul parfumat.
Și privirea-ți cade vagă peste apa larg-ovală,
Pe grădina cangrenată,
Peste toamna din oglindă -
Adormind...
Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare...
Însă pal mă duc acuma în grădina devastată
Și pe masa părăsită - albă marmură sculptată -
În veșmintele-mi funebre,
Mă întind ca și un mort,
Peste mine punând roze, flori pălite,-ntârziate
Ca și noi...
Zi, finala melodie din clavirul prăfuit,
Or ajunge plânsul apei din havuzele-nnoptate.
Vezi, din anticul fotoliu -
Agonia violetă,
Catafalcul,
Și grădina cangrenată,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
regina nopții -
în grădina bunicii
crește busuioc
haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
zile de toamnă -
numai frunze pictate
în grădina Domnului
haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
larma din vie -
în butoaiele pline
strugurii striviți
haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
floarea soarelui -
câmpie nesfârșită
cu grauri lacomi
haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
un fulger răzleț -
ciocuri de vrăbii
pline de gâze
haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Street life
toamna asta gutuile miros a moarte
și alimpede apă de râu a pește înnodat în cârlig
iar frunzele acești daimoni ai câmpiei scad și cresc lumini
peste dealurile unde copilăria se zdrumică precum pietrișul sau nisipul măcinat
de pașii profetului urban
cu logica lui de om al străzilor
toamnele curg prin canalele orei-ceaslov
eu nu ma pot desprinde cu facerea în cuvânt
o noaptea valpurgică
a inserierii eului
dacă nu sunt eu/ eu sunt acel ecou
vocile toamnei subterane
înfipte in cateterul inimii mele orgolioase
și metafizica vârstei când numeri
secundele planurile unghiurile orbirea înțelepțirea vorbirea și nevorbirea
cuvintele asexuate
mâinile a doi bărbați împreunate pe mijlocul
toamnei referendumul și ideea de căsătorie ectoplasmatică
iar toamna este ultima la urnă
plouă neestetic
femeia cu gene false savurează țigara
o stinge cu tocul
frunzele putrezesc prin parcări
iar mama împletește pentru prietenul
ei imaginar
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
cai trec pe stradă -
iarba crește mai dreaptă
în guri flămânde
haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciun fluture -
doar iarba încolțită
sub brazda neagră
haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vibrato
oho m-am îndrăgostit mâinile mele se rostogolesc prin lavă și dolomit
palmele îmi cresc/ arbori de ape de lună/ până ating cerul sculptat sau a lumii cunună
sarea mărilor se scurge ca un șarpe imperial
de pe trupurile noastre într-un vibrato imaterial
se lasă seara cu arici și meduze calcinate
sufletele noastre respiră sub ape aspre decolorate
oase de fum/ secundele curg în tăceri de alabastru
dragostea a atins carul mic cu un singur ochi măiastru
timpanul din stern sună oranj a lumină
voi mai vedea aburii pădurii suflete nins de verbină?
dragostea se preface într-un condor în zbor peste caraiman
oho m-am îndrăgostit lumile mele au ajuns la liman
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imago vieți
orașul cu porți imense
și cerul lui feliat...
străzile lungi neînțelepciunea mea sobră
de parcă ieri decoram cu ace de brad
urma scrisului
țin în mâini cartea cărților și îți dau
să bei din toate sticlele posibile
pe centru curg fluorescent ideile mele
despre platitudine în artă
iar ceasul din turn
ruinează timpi vii
toate aceste nestări ornamente kitschoase
ale existenței
sunt sentimentele roșii dematerializate
ce palpită sub microscop
falii ale eului care cochetează
cu niște ore ludice
pe podul minciunilor
fără conectorii universali imagovieti
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre Podul Minciunilor
suflete dispar -
cresc spice de grâu coapte
în ochii deschiși
haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portret în sepia
Zilele acelea cu incandescențe și nestarea ta,
Lumile, portretul meu în creion...
Toate sunt doar sedimente peste care
Voi suprapune stele eliberate de gravitație.
Din oraș se scurge uleiul zilelor
în sepia
Și așteptarea se multiplică devenind un cataclism violet.
Probabil dragostea se hrănește la ore fixe
Cu artificii și timpi paradoxali;
Numai tu simți zăpezile care cresc sub cartiere, agonia firului de iarbă ce încă pulsează!
Hai să alergăm spre centrul civic,
unde vor defila soldați de paradă!
Să ne înnodăm inimile de Arcul de Triumf
ca niște saltimbanci deveniți eroi peste noapte,
liberi în orașul cu politicieni instabili
și cu seri nesfârșite de poezie.
Toamne și caravane cu melancolii...
Tatăl meu așezat drept în inima orașului
de muncitori...
S-ar putea să îmi recuperez antisentimentalismul
de pe rafturile de la Cărtărești,
unde mișună populații de viitori
oameni fără nicio emoție.
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
bătrânii părinți -
în cuib doar două berze
așteptând toamna
haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șoapte
dragostea ta urcă până la șolduri
cu albi incisivi cu brațe de lemurian
dragostea ce mă înlănțuie între ape
care îmi curg pe coapse
ca vorbele-nopți vorbele-viile vorbele-șoapte
din albastrul cu irizări roșietice
văd inima ta pulsînd
/flamingo cu ciocul înfipt între coaste/
și nu mai aud decât vocile singurătății isihaste
de aici limanul îmi pare o dragoste aproape
cât o depărtare
de dincolo tu îmi pari un țipar prelung cât un râu
șerpuind printre ierburi jilave
niciodată mai iubit ca acum niciodată mai scrum
mai mări mai sare mai zbor cu oase firave
osie a lumilor viitoare
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!