O șoaptă
cioplit dintr-un copac mort în alt veac
scaunul agonicei lumi
a înțepenit într-o cută a gândului
sprijinit pe trei picioare înfășurate în sfori de
cânepă veche până la putrezire
- această realitate nu mai înghite atâta tristețe strânsă
în niște vreascuri bolnave pentru iarna ce se apropie -
pe cer se întâmplă lucruri ciudate
umbrei prăfuite din dreptul ferestrei
i-ar fi de ajuns
o șoaptă subțire pe unda cugetului
de la Cel Ce își deschide toate cămările inimii
spre fiecare
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre realitate
- poezii despre picioare
- poezii despre moarte
- poezii despre inimă
- poezii despre iarnă
- poezii despre gânduri
- poezii despre copaci
Citate similare
* * *
Cu fiecare an, în spate se închide o ușă...
Între două surâsuri,
deschide-ți larg toate cămările inimii,
apasă pe clanță,
și, măreață,
prietene drag,
ți se va deschide o altă ușă...
Orologiul de la primărie va anunța orele, minutele, secundele,
poate secolele,
noi să închinăm, la oră fixă, cupa ce vom avea-o în față,
pentru un an nou, cu bucurie și speranță,
în iubirea de sine și de aproapele.
An Nou cu bine și frumos!
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ore
- poezii despre secunde
- poezii despre prietenie
- poezii despre minute
- poezii despre iubire
- poezii despre frumusețe
- poezii despre bucurie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Paradis în alcătuire
într-o primă dimineață fântânile
își cer ciuturile
peste trezie
îngeri goi își întind aripile
în ciocuri de lapte păsări de nicăieri
aduc lumini dintr-un alt soare vecin
peste lumea nouă
din pânză de păianjen curge apă vie
printre flăcări albastre mâini febrile
în jocul comorilor imaginate
adună amiezii
necăutatul din toate drumurile
pierdute
în cea mai lungă noapte
ce își închide ochii
fericiți să rămână singuri și fără păcate
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre îngeri, poezii despre vecini, poezii despre superlative, poezii despre rai, poezii despre păsări, poezii despre păianjeni, poezii despre ochi, poezii despre noapte sau poezii despre mâini
Prietenul meu din toamnă
de ceva vreme nucul din dreptul ferestrei
e prietenul meu bun
îi vorbesc și el mă ascultă
frunzele sale galbene se mișcă se rotesc în voie
ocolesc percepțiile mele sub adieri ce-mi par întețite
în această seară nu predică nu se văicăresc nu varsă lacrimi
nu cântă nu dansează doar foșnesc în desprinderi
decriptând răspunsurile despre toate drumurile lor
unite într-unul ce duce spre nicăieri
în timp ce
între arome de gutui struguri și busuioc uscat
umbrele unor mâini subțiri emană ca niște moaște
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vorbire, poezii despre toamnă, poezii despre struguri, poezii despre seară, poezii despre muzică sau poezii despre gutui
La marginea unui vis
totul se petrece fără cuvinte
să nu mă mai gândesc la ele le-am uitat pe toate
să-i simt respirația am îmbrățișat un castan
promițătoare crengile i s-au deschis brațe
ale unei toamne strânse din toate pădurile
în lumina căzută din sud
somnolentă o castană se răsfață
inconștient strânsă în palma aceasta
ciudat de caldă lipită de tâmplă la marginea unui vis
ți-am atins în treacăt cele zece degete
exersam nerăbdarea copacului ce-și tremură
fără zgomot coroana cameleon
ce noroc pe mine cu acest castan din marginea grădinii
mai ales cu această castană lustruită până la strălucire
pe care o voi îngropa în fața ferestrei
pentru umbra senzației
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre visare, poezii despre răsfăț, poezii despre păduri, poezii despre noroc, poezii despre degete, poezii despre cuvinte sau poezii despre crengi
Mortul spânzurat
Acest mort trebuie îngropat într-un mort
îngropat într-un alt mort...
Dați-i ceva de care să-și legene datul!
Mi-e foame de sete
de privit
de surd mă aud cum merge în mâini
pe picioare umblatul.
Acest mort
are nevoie de ghete de la un alt mort!
Și-a dezlegat viața
de nod spânzuratul!
Spânzurați mortul ăsta de un alt mort
de alt mort dezlegat.
Dezgropați-i mortului din el îngropatul
dintr-un mort îngropat.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață
Explorator
în latura umbrei
cuptoare de cărămidă
au fost arse bine
lemne îndeajuns
au fost
chiar dacă stejarii căzuseră
sub furtuni
se metamorfozaseră
în ghindă nu în piramidă
hrănindu-se mereu din această negație
până când au fost adunate cu rigoare
pietre rotunjite de ape
pentru locuința
provizorie
din mijlocul grădinii pe rod
în timp ce se năștea câte un explorator
ce își era propriul epigon
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stejari, poezii despre lemn sau poezii despre apă
Sunt un copac ciudat
fructele mele zboară precum îngerii
când frunzele-mi tânjesc la nemurire
în fiecare toamnă prin fiecare iarnă
rămân cu atâta gol încât fac loc fulgilor
să-mi doarmă a primăvară fluturi albi
.............................................
să nu mă întrebați de unde începe moartea
pentru că de fiecare dată uit asta la fiecare nouă încolțire
.............................................
sunt cel mai ciudat copac
îmi cresc păsări spre cer
din fiecare ghindă aruncată-n soare
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre somn sau poezii despre primăvară
Până la capătul unei fraze
ochi veniți din marte
parcă ar vrea să spună
deschide această poartă și privește
păsări verzi nisipuri albastre un cer plin de flăcări albe
și dogoritoare toarte de ulcior
mâini
mirositoare a boabe de smirnă arse
pe o pirogă ce lunecă pe mare
până la capătul unei fraze
în care cuvintele caută
dincolo de orizontul știut doar de ele
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre nisip, poezii despre foc, poezii despre albastru sau poezii despre alb
Noapte cu iele
Într-o trăsură din lemn de soc,
caii de foc poartă, eteric, în noapte,
Sânzienele redeșteptate.
Alunecând pe trei raze de lumină,
Catrina, Marina și Zalina
își revarsă pletele,
își împletesc degetele
și, în legănat ușor,
ies dintre razele stelelor...
La lumina picurând din lună,
rup cu tăcerea cântecului
liniștea din poiana cerbului...
Ele dansează împreună,
se rotesc în cerc,
apoi până la ziuă petrec,
învăluite în vestmintele
vaporoase, iluzorii, de mătase.
Ascunsă, la poartă, după un par,
în care atârnă, real,
o căpățână de cal,
m-am văzut atât de mică și banală,
încercând să le ating,
la picioare, clopoțeii de argint.
La cântatul de cocoși obraznici,
caii de foc s-au pregătit
să facă întoarsă calea, falnici,
lăsându-ne
din Noaptea de Sânziene
numai miturile perene.
Pătrunsă de vis,
geana gândului am deschis,
pentru a pricepe că numai
Sânzienele pot să atingă,
cu mâna stângă,
din înaltul cerului,
Toarta Pământului...
Pe tine, cel ce le-ai văzut,
ca să nu te atingă păcatul,
până în zori spală-te în rouă,
la lumină de lună nouă...
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre Drăgaica, poezii despre tăcere, poezii despre stele sau poezii despre rouă
Murmur firesc
pornite din adrese
cuvintele se ciocnesc de trecători
până la strigăt spre limpezimea de sine
fiecare silabă se apără de fulgere
cu litere izbăvitoare într-un murmur firesc
libere și desăvârșite fără să se piardă
parcă nu aș fi vorbit de ieri
ieșită din toate certitudinile încurajez picăturile de ploaie
limpezite în cea mai simplă
rugăciune de spălare și alintare a faței unei lumi
jefuite de strigăte pierdute
în zgomote
măsluite în forme divizibile
pornite din statui
silabele se aliniază la start
cuminți
îmbrăcate în costum de scafandru lunecă spre
adâncul
începător în cuvinte
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încurajare, poezii despre trecut, poezii despre sculptură, poezii despre religie, poezii despre ploaie sau poezii despre perfecțiune
Lecții de inițiere pe palierele inimii
unde ești, iubito?
în centrul inimii tale
de ce nu te văd cu ochii sufletului?
(ai ochii slăbiți ca niște goluri milenare)
învață-mă să văd, iubito
învață-mă să simt.
te simt că te temi să rămâi
nu vom ajunge niciunde dacă te temi.
(abc. copac. a. adânc. b. beznă. c. cer. )
cel care simte să vadă alege să știe cine este.
unde ești, iubito, pe care palier?
(la mansarda inimii tale, aproape de cer)
ce vezi?
o femeie albastră deșirată, roată
cum te simți pe acoperișul inimii?
(fiecare cu fanteziile lui.
nu este ceva ce nu am mai văzut.
femeia albastră atrage pe cine poate
și apoi urmărește ce se întâmplă)
așa e firea ei, jucăușă, iubito
dar simt că ai intrat într-un soi de labirint.
întoarce-te spre centrul inimii mele, iubito
e mai puțin periculos
îți las libertatea de a te regăsi
rămâi. eu te-am ales.
cer. carne. os.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre suflet, poezii despre pericole, poezii despre libertate, poezii despre lecții, poezii despre frică sau lecții de engleză
Fereastră spre sud
în fiecare zi mă înveți să vorbesc și să tac
oh și cât de multe se petrec în tăcere
ce reverii curioase
în timp ce privesc
mâinile răsucind clepsidra
două fluide pornite din mare
și visul meu de exploratoare în nordul antartic
se întrepătrunde cu nisipul subțire ce curge
spre adânc prin fereastra deschisă spre sud
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură sau poezii despre reverie
Stropi de gânduri
lacrima a căzut pe pământ
și s-a frânt
în mii de întrebări
în zare, strigăt prelung de cocori peste ape
trăiesc între cer și mare
în palme port enigme uitate
uneori mă retrag obosit în tenebrele sufletului
uitat de lume, de toți și de toate
și cânt
dintr-un fluier cioplit dintr-un fag
pe marginile prăfuite ale timpului
nu-mi pasă
de lume, de viață, de toate
doar plâng în cetate
se poate...
pe câmpul cu flori
maci roșii, roșul nebun
pe câmpul verde crud
lumina se prelinge pe pleoape adormite
printre stropii de gânduri
noaptea, mă înalț către cer
caut
să dezleg un mister
în vale,
o cruce
pentru cel ce pleacă, se duce...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre văi sau poezii despre plâns
Într-o lume în care există atâta tristețe și lucruri de care să te temi, oamenilor li se mai întâmplă și lucruri bune. Romantismul e noțiune pe care încă o mai putem găsi chiar dacă nu îl căutăm conștient.
citat din Kathleen Quinlan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tristețe, citate despre romantism, citate despre frică sau citate despre existență
Contrapunct
apele curg
ca totdeauna se revarsă peste margini
tacit melci se nasc refac paradisul vieții subterane
lumea-i pe muchie de cuțit
nimic nu-i sperie pe melci în adânc
fantome din trecut mai apar din când în când
să vorbească de noblețe de o supă de orez a la Trieste de muzica lui Berlioz
și totuși nu mă înșel
este ziua zborului
nu mă întreba cum pot crede în povestea
fantomelor sunt niște infatuate
vedeniile astea nici albe nici negre trebuie puse la punct
un melc și o plantă smulși din abis
contrapunct
în vârful unui copac ar fi de ajuns
pentru un alt început
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fantome, poezii despre început, poezii despre sperieturi sau poezii despre prăpăstii
Detaliu mov
o rază
jucăușă
ține loc de bibliotecă
în timp ce ziua de azi
ca o piatră de ametist lunecă
sub
talpa de lut mai păstrând
urme de cenușă
sumă de gânduri bune tăcerea
deschide umbrei
în labirint
o ușă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre lut, poezii despre cenușă sau poezii despre biblioteci
Valul
cu toate cele zece degete de la picioare
mângâi forme albe negre în pure culori sau numai tentative
sub ape străvezii
pietre aplatizate sau rotunjite tremură fug de sub picioare
apoi se înalță
surprinse se ating numai sau se depărtează
cad una peste alta se amestecă se așază cercuri
în locuri altele de până acum peste nisipul mișcător ce fierbe
pentru a se pierde în
valul
pregătit din larg pentru atingerea țărmului
într-un ultim sărut tulbure
lasă pe malul ce mai înaintează câțiva centimetri
un nelămurit amestec de nisip și piatră
câtă vreme apele
se retrag limpezite
prinse de glezne în cercuri lucitoare
nimeni nu înțelege mișcarea pietrelor
preț de o privire fiecare crede într-un val
ce i-ar aparține inundând oglinda în care tălpile alunecă spre afund
iar chipul
e dus departe de țărm corabie
suflată de vântul ce aspiră doar a fi vânt
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre sărut, poezii despre negru, poezii despre mișcare, poezii despre marină sau poezii despre glezne
Doi
încă în fiecare dintre noi suntem
doi câtă vreme limbajele ne urmează
dar într-o zi despărțirea va fi definitivă
noaptea se va prăbuși într-o mare prăpastie
pentru a lăsa într-un colț neștiut
un al cincilea soare să răsară
adâncimea din afară
se va micșora cu premeditare
în timp ce ochii se vor muta înăuntru
ca o moarte vie în ușorul celeilalte lumi
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare
Cu onor înainte spre neant, România Arm, prezintă:
mi se prezentau cu strângeri fierbinți de mâini
toate onorurile
căzut din neant la datorie pentru patrie
salvat planeta de gunoaie
premiul pulitzer pentru negarea mea
prezentat în patru acte pentru fiecare punct cardinal
ba chiar condoleanțe pentru cel mai distins
mort în viață
toate acestea numai și numai pentru meritele noastre
pentru dorințe o scrumieră adâncă
sau o scorbură din trunchi de copac bolnav
din care să ies cenușiu o pasăre phoenix
vă dau și vouă ce a mai rămas din coajă
toate acestea numai și numai pentru faptul că ați sperat
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre premii, poezii despre planete sau poezii despre patrie
Poți să ieși din statutul de victimă, în momentul în care îți asumi tot ceea ce ți se întâmplă și așa treci la etapa a II-a, etapa conștientă a oamenilor de acțiune. Oamenii de acțiune sunt acei oameni care fac lucruri să se întâmple. Aici se potrivește o replică pe care am auzit-o de la un prieten de al meu: "Oamenii iau întotdeaună cele mai bune decizii pe care le pot lua". Vreau să te gândești la această replică, gândește-te la orice dezicie de care acum îți pare rău că ai luat-o. Această idee te scapă din acea văicăreală atât de prezentă în viața victimei, care se uită în trecut și își aduc aminte de anumite etape din viața lor și își plâng de milă pentru că nu putut să ia altă decizie care, probabil, i-ar fi dus într-un alt punct. De aceea, atunci când ești om de acțiune, pur și simplu îți setezi obiective, te duci către ele și ești mulțumit de viața pe care o duci, știind că toate lucrurile care ți se întâmplă, tu le meriți "cu vârf și îndesat".
citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre trecut, citate despre superlative, citate despre prietenie, citate despre plâns sau citate despre mulțumire