Un singur drum

nu am uitat nimic
din ce ai zis....
de supărare
şi soarele s-a inroşit
in incercare
de a tăcea supus....
in umbre de-nserare
treceau pe lângă noi
pâraie
păduri si munţi
tăcuţi.
doar glasul tău
incet si monoton
spunea cuvânt
acuzator
un fel de intâmplare
fără sens.....
ai revenit târziu
in timp
cerând a doua şansă
dar Dumnezeu creează
un singur drum
din răsărit inspre apus
şi il veghează!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În visul tău

Deschisă-i poarta către cer,
Dar incă sper
Să mai respir
Parfumul unui trandafir
Si mor incet la umbra lui
Cu gând hai-hui...

Alunecă inspre apus
Nori albi cu braţele intinse
In zbor lin
Deasupra crengilor de-arin
Si-mi cântă cu un glas domol
O doină lângă un izvor
Cinci greieri mici

Un singur pas si noaptea cade
Ca o năframă peste ochi
Nu văd nimic....
Stiu că tu dormi
Un somn adânc
Si-n visul tău
Mă vezi plângând.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelaşi drum

şi... m-am uitat
să-ţi văd profilul
să văd din care eră vii
cu cine semeni.
şi ce gene
la ochii tăi anini!
şi... mi-ai plăcut
din întâmplare
simt că te-am cunoscut
demult...
privit în semiîntuneric
o clipă glasul ţi-l aud.
se-aşterne apoi
tăcerea lin...
în miez de noapte
amândoi
păşim tăcuţi
acelaşi drum
drumul vieţii... înapoi!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovată

Eşti un zefir ce-a mângâiat
O clipă părul inundat
De raza lunii ce-a pălit
Când soarele a răsărit

Eşti ca un vis ce l-am pierdut
Când ziua-n geam a apărut
Si locul nu mi-l mai găsesc
La gândul tău uşor roşesc

Simt oare că sunt vinovată?
Ti-am dăruit iubirea toată
Este târziu.... e primăvară
Si eu sunt doar trecuta toamnă

Dar pot ca peste ani să sar
Si la chemarea ta tresar
Pot să mă bucur, să iubesc
Nu ştii cât pot să dăruiesc

Nu-s vinovată cu nimic
Viaţa este doar un plic
In care Dumnezeu a pus
Destinul meu pân-la apus

poezie de Doina Bonescu din Nostalgie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Retezat

La cabana cu mult dor
Timpul s-a oprit din zbor
Clipa-i prinsă-ntr-o muşcată
Ce s-a inroşit indată

Soarele când s-o sărute
I-a iesit in faţă-un munte
Râul apă a vrut să-i dea
Clipa insă tremura

Mi-este teamă si mi-e frică
Că rămân fără aripă
Braţele ce mă-nconjoară
Au uitat că timpul zboară

Si mă strâng atât de tare
Rămân fără răsuflare....
Timpu-n urmă m-a lăsat
La cabană-n Retezat.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SCRISOAREA SOARELUI

Unde e poetul care
Dintr-o simplă intâmplare
Scria versuri de iubire
Cu metafore sublime?

Cred că este supărat.
Soarele in loc a stat...
A uitat de sărutare
Intr-un colt la o scrisoare

Eu aştept, mă uit spre cer
Să-nteleg al lui mister.
Poetul cu vers duios
A plecat, nu s-a intors.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate ai uitat

Departe dus la muncă
În Europa noastră
Îmi spui puţin în glumă
- Mă simt ca şi acasă!
- Adevărat... răspund
Cu glasul jumătate
Ar fi egalitate,
De-ai fi tratat ca frate.

Dar inima te amăgeşte.
Tu eşti plătit nemţeşte
Atât... nimic mai mult.
Străin printre străini,
Tu poate ai uitat,
Că în grădină lângă casă
Iarba a crescut de coasă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara asta

când haina nopţii te-nfăşoară
ascultă cântecul postat...
si-n intunericul de-afară
eu voi pluti ca vis uitat

mă voi apropia de tine
si părul blond o să-l ating
sunt visul nopţii dintr-o vară
si-am revenit in anotimp

uitat eu sunt în valul vremii
ce are drum doar spre ocean
mă-ntorc din largul depărtării
şi-n seara asta-ţi bat în geam

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Accept

Un ultim drum
Când te mai am in gand
Şi te pastrez
În ceas de seara
O ultima speranta
Ca poate vei veni
Cu ochii visatori
Si tristi
Ducand o grea povara
Aceea de a-mi spune
Cu glasul tremurat
-Eu uit....
Şi vreau sa cred
Ca te-am uitat
-Accept
Tu nu esti ultimul proscris
Multe povesti în timp
S-au scris.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din tezaurul mării

Din tezaurul mării am scos
Fericirile drepţilor.
Mergeam lângă Domnul supus.
Nu-mi era foame nu-mi era frig.
Pe drum treceau vameşi.
Atunci am întrebat şi El mi-a răspuns.
Întâi de toate învaţă răbdarea.
Munţi nu s-au clintit încă din loc.
Nu am trecut cu paşii mei marea.
Deci am repetat întrebarea mirat.
Caută singur răspuns. Mi-a răspuns.
Nu vezi fericiţii acestui veac?
Toţi au ales disperarea.

poezie de Ion Murgeanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prag de iarnă

Stă un nor gata să plângă
Sprijinit cu mâna stângă
Pe un vârf de plop uscat,
Ce de frunze-i devastat.

Decor trist... versul îl schimb,
Mi-aleg Soarele drept nimb,
Cu azurul prins în gene,
Iarba verde pân-la glezne.

Am uitat... afară-i toamnă...
Frigul în urechi îmi toarnă,
Nostalgii... paşii-s pierduţi
Şi zăpezi vin dinspre munţi.

Visez lângă şemineu...
Aşteptând ca zarul meu,
Norocos, să mi-te-aducă,
Pe o margine de luncă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept

Aştept un gând
Să vină inspre mine....
Aştept o ultimă sclipire
De bucurie si-mplinire,
S-aud că nu te-ai supărat,
Că m-ai iertat
Si-n rozele
Ce stau ca să răsară
E gândul tău de primăvară
Cu frunze verzi
Si umede de rouă!

Azi simt cum doare
Acea singurătate
Când nu aud
O voce de departe...
Dar mult aş vrea
Si mi-aş dori
Ca glasul tău să-mi spună
Intr-o zi:
-Nu te-am uitat
Si voi veni...
Aştept să-mi scrii.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerc polar

Tăcea floarea de pe masă,
Tăcea fumul de pe casă,
Tăcea ceasul pe perete,
Tăcea dorul în regrete,
Tăcea aeru-n ferestre,
Şi în sevele terestre,
Tăceau apele marine,
Fără coamele saline,
Tăcea iarba din câmpie
Şi lăstarele din vie.
Tăcea poarta lângă prag,
Cădeau lacrimi în şirag -
Pleca cel drag, cel drag
Pleca, pleca spre alt meleag.

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am pierdut

Pe a timpului cărare
Te-am pierdut prieten vechi
Poate-a fost o intâmplare
Din frumoasele poveşti

Timpul merge mai departe
Linistit si monoton...
Eu scriu versuri intr-o carte
Si-n fotoliu apoi adorm

Si visez că-s Desdemona
Tu... Otello cel gelos..
Te-am pierdut pe o cărare
Vechi prieten credincios

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arginţii ploii

ploaia-şi scutură arginţii peste flori de liliac
şi-n eterna lor poveste firul vremii îl desfac.

glasul ploii se aude liniştit şi monoton
în fotoliul din odaie imi plec capul şi adorm

mă visez în lan de spice, soarele arzând pe cer
şi un şir de prepeliţe ce grăbite -apar şi pier....

dar trezită din visare văd prin geamul aburit
cum sărută arginţii ploii liliacul înflorit.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza şi versul

Mă trezesc noapte de noapte
Şi ascult ceasul cum bate...
-Muza mea căzută-n drum
Ca şi frunza de la ulm,
Ce fac astăzi fără tine,
Fără versuri, fără rime?
Hai, ajută-mă puţin...
Toamna să-mi fie festin!
Ia-mi şi ceaţa din privire,
Dă-mi creion şi dă-mi hârtie.
Dă-mi azurul cerului
Fluierul oierului...
Glasul doinelor din munţi
Urma paşilor desculţi
Cântecul de ciocârlie
Şi macii cusuţi în ie,
Murmurul izvoarelor
Tinereţea anilor...
Şi ţi-oi mulţumi frumos,
Muza mea cu vers duios!

poezie de Doina Bonescu din Viaţa ca un labirint
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demoni

am rămas într-un loc fără nume,
într-un loc fără lume,
pe un drum sterp, steril,
care nu duce nicăieri,
nici măcar înainte sau înapoi,
nici măcar la dracu-n praznic,
pe un drum fără început şi fără sfârşit,
unde până şi Dumnezeu a uitat cum se mai fac
oamenii din lut,
vorbind singur
pe faţa Pământului,
vorbind cu El însuşi
despre noua
arhitectură a Raiului,

am rămas singur
cu întunericul din mine
pândind nişte umbre fără fond,
trăgând o cortină grea de cenuşă
de fier
peste ochii obosiţi ai societăţii
şi peste
noua dezordine mondială,
să mă cert
de moarte
doar cu demonii mei
fără viziune,
care îmi denaturează
perspectivele asupra lumii
şi năzuinţele,
din când
în când.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria

într-un sat micuţ de munte, înspre Zlatna la Ampoi,
mi-am lăsat copilăria şi n-o pot lua înapoi
ce frumos era odată în grădina cea cu meri
şi in lunca înverzită cu miros de sânzieni

sălciile aplecate umbreau apa de cristal
cor de greieri lângă casă cântau seara madrigal
şi in noaptea cea lăsată treceau moţii cu ciubere
cântând doina cea de jale prin păduri de conifere

mă întorc mereu în locul ce mi-a dat viaţă odată
mă aşteaptă-n prag Maria cu o poartă descuiată
un sat mic, o sută fumuri, azi mai sunt vreo douăzeci
în Poiana la Ampoi iarba creşte pe poteci....

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Succes, Iubire

Succes, Iubire
Am plecat...
Pe care drum?
Nu are importanţă
E toamnă acum
Şi mi-a-ngheţat
Şi inima
Şi pasul prin poiană
Cad frunze galbene
Covor
O pânză rară
E pădurea
Suspină vântul
Monoton
Si soarele
Schimbă privirea
Succes Iubire
Iarna vine
O altă mână
Va-ncălzi
Obrazul tău
Trupul subţire
Si părul tău
Cel castaniu

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din secolul XXI

Mai erau dimineţi
fără smog, fără fum,
mai păşteau turme blânde
prin munţi
şi pe dealuri,
mai treceau uneori
şi căruţe pe drum,
mai creşteau peşti în bălţi
şi arini lângă maluri...

Mai erau anotimpuri
şi calde şi reci,
alternau, încă, vremuri
cu ploaie şi soare,
mai puteai liniştit uneori
să petreci
cu cei dragi
un concediu
la munte, la mare...

Mai erau ierburi verzi,
ape limpezi,
păduri,
mai mergeam, braţ la braţ,
pe alei, pe câmpii
şi cei blâzi şi umani
şi sensibili şi puri,
poate sună ciudat,
mai scriau poezii...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din secolul XXI

Mai erau dimineţi
fără smog, fără fum,
mai păşteau turme blânde
prin munţi
şi pe dealuri,
mai treceau, uneori,
şi căruţe pe drum,
mai creşteau peşti în bălţi
şi arini lângă maluri...

Mai erau anotimpuri,
şi calde şi reci,
alternau, încă, vremuri
cu ploaie şi soare,
mai puteai liniştit, uneori,
să petreci
cu cei dragi
un concediu
la munte, la mare...

Mai erau ierburi verzi,
ape limpezi,
păduri,
mai mergeau, braţ la braţ,
şi bătrâni şi copii,
iar cei blânzi şi umani
şi sensibili şi puri,
poate sună ciudat,
mai scriau poezii...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!