Păcatul

Păcatul... în femeie este,
Fermecător ca o ispită
Care nu ştie o poveste,
Dar vrea, a fi, o erudită.

Păcatul este-o plăsmuire
A-nflăcăratelor... plăceri,
Amăgitoarea nemurire,
Ascunsă-n visele de ieri.

Păcatu-i roşu ca şi mărul
Dulce, zemos şi apetisant,
Provocator... ca şi decorul
Unui alcov încins, tentant.

Păcatul este... charismatic,
Insinuant, abil... complice,
Pervers, vioi şi enigmatic,
El de nimic... nu se dezice.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul

Folosit astăzi şi ieri,
Pentru proaste guvernări,
Păcatul, biblic cuvânt,
Greu o duce pe pământ.

epigramă de Grigore Buga din ziarul "Viaţa Buzăului" (25 martie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul îşi are originea în naştere, realul în moarte. Lumea adevărului este lumea naşterii continue, lumea realului - a morţii repetate. Vina aparţine realului şi este accidentală, întâmplătoare, păcatul aparţine adevărului şi el există ca necesitate. În lumea adevărului sălaşluieşte păcatul. Păcatul poate fi iertat doar de Dumnezeu, pentru că păcatul este cerul. Iar Dumnezeu este Ultimul Observator şi întruchiparea Adevărului Absolut. Dumnezeu este Adevăr, iar nu Realitate.

Corneliu Sofronie în Sensuri, Gândindu-l pe Nichita
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci înainte de lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ţinut în seamă câtă vreme nu este o lege.

citat din Sfântul Pavel
Adăugat de Anastasia
Comentează! | Votează! | Copiază!

După păcatul primordial

Evei, frunza ruginită,
Vântul i-o luă în zbor
Şi Adam căzu-n ispită:
Devenise... muritor.

epigramă de Mitică Ion din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul

Păcatul este, pământeni,
O grozăvie la mireni;
El este însă-o grozăvie
Cu mult mai mare-n preoţie.

poezie de George Budoi din Cugetări versificate (6 decembrie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine eşti tu ca să condamni păcatul altuia? Cel care condamnă păcatul, devine o parte a sa, se însoţeşte cu el.

citat din Georges Bernanos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul primordial. Păcatul de a cunoaşte. Virtutea ignoranţei.

aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se poate spune că păcatul nerecunoştinţei este mai grav decât păcatul răzbunării. Prin răzbunare răspunzi la rău cu rău, dar cu nerecunoştinţa răspunzi la bine cu rău.

citat din Eugene W. Hansen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

E păcat

e păcat
ca păcatul
să-ţi stăpânească
viaţa
şi să te smulgă
din paradisul
pregătit de ziditor
pentru fii pocăinţei
şi ascultării
e păcat
ca păcatul
să-ţi spargă viaţa în
mii de cioburi
şi să te arunce
în prăpastia morţii
e păcat
ca păcatul să-ţi
sfâşie trupul
şi sufletul
să muşte din tine
până nu va mai
rămâne nimic
şi apoi să plece
pe potecile infernului.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul originar

Marcaţi de el
Îl condamnăm,
Dar cu ce zel...
Îl repetăm?

epigramă de Ioan Miclescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi răgaz

Dă-mi răgaz a înţelege,
Tot ce-mi pare curios,
Noua literă de lege
Şi trecutul... dubios.

Dă-mi răgaz a tot cuprinde
Ce aş vrea şi îmi doresc,
Până unde pot întinde,
Taina unui... te iubesc.

Dă-mi răgaz a îţi atinge
Vise, doruri şi plăceri,
Când lumina se va stinge,
Peste clipele de ieri.

Dă-mi ragaz a şti nimicul
Şi trecutul şi păcatul
Când să pot opri ibricul,
Să n-ajung şi eu, ca altul.

Dă-mi răgaz a fi iubire,
Nesfârşită şi nebună,
Ca o frunză-n rătăcire
Pe-aripă de vânt, stăpână.

Dă-mi răgaz... măcar o clipă,
Să mă-nchin şi să descânt,
Neputinţa care ţipă,
În al buzelor cuvânt.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul cel mare lărgeşte poarta pe care a intrat păcatul cel mic.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Păcat (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul cu cugetul este reaua întrebuinţare a gândurilor; iar păcatul cu fapta este reaua întrebuinţare a lucrurilor.

citat din Talasie Libianul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei văduve tinere

Că-i vechi blestemul şi păcatul
Ştiam şi eu şi răposatul -
Dar când pomană-i faci şi-mi dai...
Păcatul ăsta-i rupt din rai.

epigramă de Vlad Cernea-Jerca din ziarul "Viaţa Buzăului" (22 februarie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul pensionarului

Am minţit, fir–aş să fiu,
Cu cinci mii la zarzavat,
(Să-mi rămână de-un rachiu),
Dar şi pe-ăia mi-au furat.

epigramă de Vasile Mandric din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eram un tânăr viguros, respectam femeia, în vreme ce ea dorea să fie iubită; la vârsta la care vigoarea e mai mult o amintire, femeia ar dori să fie respectată, dar, spre revolta ei, eu aş vrea s-o posed... Pentru păcatul originar e vinovat şarpele? Nu, mărul...

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem în stare să repetăm păcatul primordial, păcatul cunoaşterii, pentru că, necunoscându-ne, nu putem ajunge la momentul fecundităţii, la momentul perpetuării speciei.

George Ţărnea în interviu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu este "păcatul" care limitează viziunea.

Augustin Constantin
Adăugat de Augustin Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt prea rezonabilă ca să mai cred că fericirea nu e de găsit decât la hotarul ei cu păcatul. Dacă nu ai bucuria în tine însuţi nu ţi-o pot da nici curăţenia nici păcatul.

citat clasic din Marguerite Yourcenar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoarea păcatului

La egală distanţă de tine
şi de tristeţe,
existenţa caută culoarea păcatului,
care nu poate fi îndepărtat,
decât dacă-l trăieşti până la capăt...

În păcat, ţi se înmoaie arcurile gândirii,
dar ţi se întăreşte cugetu-n sânge şi trup,
cerul nu mai are graniţe
şi ai tot timpul tentaţia căderii în cer,
fiindcă păcatul e dincolo de om,
te copleşeşte, te năruie,
apoi te îndeamnă la smerenie...

Păcatul nu e capabil de renunţare
şi nici de înşelăciune,
el îţi oferă maximum de viaţă
şi maximum de moarte.

Încântare şi suspin – păcatul
e un dor imanent firii,
supravieţuindu-ne într-un echivoc prelung
şi oprindu-se doar atunci
când sângele şi carnea dau semne
că au înţeles sufletul!

Încântare şi suspin –
păcatul reinventează existenţa
şi ne antrenează cu cel viclean,
Amin...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!