Regele cerb
Bătrân, în pădurea străbună,
alături de marele fag,
asculți ridicându-se, vag,
al lupilor urlet, spre lună.
E-un urlet lugubru, de jale,
al haitei ce, toată, s-a strâns
în corul ce-mprăștie plâns
pe note de frici ancestrale.
Credeau că te-au prins în capcană,
că poți fi răpus, în sfârșit,
dar unii de-ai lor s-au grăbit
stricând rânduiala din goană.
Sperau să te-ntreacă în forță
ei, tinerii plini de avânt,
puternici, cu nările-n vânt,
și ochii în flăcări de torță.
Au fost secerați, iar pământul
a supt, însetat și hulpav,
din sângele celui mai brav,
fiindu-i, de-a pururi, mormântul.
Ești cel ce-n coroană iși pune
vechimea în Munții Carpați,
ești cerbul temut de confrați,
tu, rege-al pădurii străbune.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păduri
- poezii despre frică
- poezii despre vânt
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre sfârșit
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
Citate similare
Urlet căprui
Îmi era atât de sete încât am băut o șoaptă.
Urlet căprui...
Urlet căprui...
Ce lume nedreaptă
să-ți fie sete de setea nimănui.
Ce-ncurcătură!
Ce șoaptă venită ca râul de sus
Urlet căprui...
Urlet căprui...
iar șoapta a trecut și s-a dus!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trecut sau poezii despre râuri
Copil de lună
Ești fericit, copil frumos,
sub razele de lună,
iar râsul tău armonios
aduce voie bună.
Ești vis, prințesa din povești,
sau mintea-mi joacă feste
și nu mai știe că tu ești
cea care-mi dă de veste
că, printre stele, în calești,
iubirile celeste
așteaptă, de la mine, vești
ca să se manifeste?
Ar vrea să vină, dac-ar ști
că le aștept, sub lună,
deschis la gândul de-a iubi
și de-ai pune cunună
doar celei care va dori
să zboare, mână-n mînă
cu mine, printre galaxii
și-n stele să rămână.
Ești fericit, copil frumos,
iar râsul tău răsună,
căci știi cât sunt de norocos,
iubit copil de lună.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre stele
- poezii despre râs
- poezii despre noroc
- poezii despre jocuri
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Tu
Tu-mi ești inspirație divină!
Vers, ritm, măsură, rimă!
Punct și virgulă, exclamație!
Tu-mi ești cruce de mormânt,
Eu pământ, pământ,
Timp încremenit!
Tu-mi ești lacrimă-ntre gene!
Eu ochiul plâns de vreme,
Unde timpul trece, trece!
Tu-mi ești spin din trandafir!
Eu inimă sângerândă,
Dintr-un trup din cimitir!
Tu-mi ești dorul din pustiu!
Eu urlet de lup flămând,
Urlând noaptea la Lună!
Tu-mi ești tremurul din suflet!
Eu hoinarul nepereche,
Rătăcit în doruri grele!
Tu-mi ești primul sărut!
Eu sunt tot pierdut, pierdut,
Dincolo de cuvânt!
Tu-mi ești ceva sfânt,
Eu vrajă, descânt,
Cununii pierdute-n vânt!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre poezie, poezii despre dor, poezii despre versuri, poezii despre trup și suflet, poezii despre trandafiri, poezii despre sărut sau poezii despre suflet
Noi începuturi
Sălbatic, un urlet se-aude
pierzându-se-n văile ude,
trecând peste stâncile toate
din muntele-n care o mamă
uitând crezuri vechi, alungate,
feciorul își cheamă.
Se simte pierdută-n regatul
în care doar ea și băiatul
scăpaseră din vânătoarea
de lupi și de alte jivine,
urmându-și intinctul, chemarea
în viață a-l ține.
Trăiau, pe atunci, într-o grotă
din munte, mai sus, la o cotă
la care pădurea dispare,
lăsând printre stânci numai jnepeni,
iar urmele de pe cărare
nu poți să le depeni.
Cu greu, sacrificii și muncă,
urmând a naturii poruncă,
l-a dus, educându-l, prin lume,
de multe ori rea, adversară,
în care-a putut să-l îndrume
c-o dragoste rară.
Crescuse, puternic și suplu,
vânând amândoi ca un cuplu,
regină și prinț în ținutul
în care, solemn, hieratic,
urlau, înspre lună, salutul
energic, sălbatic.
A fost însă-o noapte geroasă
în care, de urlete-atrasă,
venită din neguri de munte,
o nouă chemare apare,
pornită, cumva, să-i înfrunte
pe vechea cărare.
A fost mult prea mult, iar regina,
uitând și vânatul, și cina,
a fost la un pas de-a ucide
străina din alte ținuturi,
venită cu gânduri avide
spre noi începuturi.
A fost o-nfruntare de groază
în care cuvântul "cedează"
se pare, străin de-amândouă,
a fost cel impus, la plecare,
de lupul ce-n viața cea nouă
a vrut împăcare.
Și-acum se aude, sălbatic,
un urlet mai slab, singuratic,
al celei rămase regină,
ce, fiul plecat, își mai cheamă,
urlând, înspre luna cea plină
durerea de mamă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie, poezii despre vânătoare, poezii despre viață, poezii despre stânci, poezii despre lupi, poezii despre început, poezii despre văi sau poezii despre singurătate
De-ai ști
În mâinile mele, tu ești o-ncântare,
esti marea, ești cerul, ești tot ce mi-e sfânt,
ești norul pufos, ești corabia-n vânt,
parfumul divin. Tu ești vis și culoare.
Îți mângâi privirea, alunec pe tine,
te-nvălui în brațe tăcut și flămând,
te-alint, te sărut și te strâng ca și când
aș vrea să mai am încă-un suflet în mine.
Prin mâinile mele îți sunt piedestalul
pe care te-așezi, ca zeiță-a trăi,
slăvită, de-a pururi, de cel ce-ți va fi
și stâncă, și vis, și oceanul, și valul.
Sunt tot ce tu vrei și sunt dornic a ști:
iubito, ce crezi că înseamnă-"a iubi"?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere sau poezii despre sfinți
Deșertăciune grea, voioasă jale! Haos diform de forme ideale! Avânt de plumb! Lumină, fum! Foc, Gheață! Bolnav, dar teafăr! Somn de-a pururi treaz! Ești și nu ești; acesta e amorul!
citat celebru din piesa de teatru Romeo și Julieta de William Shakespeare (1597)
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre somn, citate despre plumb, citate despre lumină, citate despre idealuri, citate despre gheață, citate despre fum, citate despre foc sau citate despre boală
Abia atunci...
S-a luminat de licurici grădina
Și florile din iarbă s-au aprins,
Din cerul tot se prăbușea lumina
Când au venit, Isuse și Te-au prins.
S-a-ntins tăcerea, s-a făcut mai mare
Năuca lună a căzut de sus
S-a risipit în cioburi pe cărare
Când a au venit, Isuse și Te-au dus.
Ca pe-un tâlhar au vrut să Te lovească,
Ca pe-un tâlhar cu funii Te-au legat,
Te-au dezbrăcat de slava Ta cerească
Când Te-au hulit și-apoi Te-au renegat.
Am fost și eu acolo în gradină,
Cu Petru-odată am fugit și eu
Știam că ești Mesia ce-o să vină,
Știam că Tu ești Fiu de Dumnezeu.
Credeam că toate-n lume Ți-s supuse,
Dar viața mea a cântărit mai mult
Și m-am ascuns să nu mă vezi, Isuse
Și m-am ascuns să nu Te mai ascult.
S-a luminat de licurici grădina
Și-n mii de lumânări pe fruntea Ta
Se unduia și pâlpâia lumina
Când Te-au ucis apoi pe Golgata.
Când inima în cioburi mi-a fost spartă
Și n-am putut în fața să mai ies
Te-am auzit strigând la ceruri: Iartă!
Și-abia atuncea, Doamne-am înțeles...
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre religie, poezii despre nuditate, poezii despre lumânări sau poezii despre licurici
Tu cine ești?
Ești doar o frământare a timpului uitat,
sau ești zeița care nicicând n-a abdicat
și-a zeilor putere spre oameni o îndrepți,
trasându-le cărarea ce-i duce la cei drepți?
Ești o închipuire, ești nimfa din păduri,
doar o hamadriadă ce, uneori, te-nduri
să ieși din lumea-ți verde, din casa ta de vis,
spre-a netezi cărarea ce duce-n Paradis?
Ești poate un oracol, ce-apare din vechimi
cu soarta mea în mână: abisuri, înălțimi,
înscrisuri ne-nțelese, pe-un pergament de timp
mesaj din alte vremuri, venit de prin Olimp?
Fiica neștiută a unei energii
ce-n viața pământeană, cu ai naturii fii,
a fost însărcinată, de la pămînt la cer,
cu viața ce apare din marele mister?
Ești marea mea-ntrebare, ești o minune azi,
iar dacă ești venită din cer sau dintre brazi,
din marile legende sau, poate, din povești
și vrei să-mi fii iubită, răspunde-mi: cine ești?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre verde, poezii despre uitare, poezii despre rai sau poezii despre prăpăstii
Glossa celor plecați
Pâlpâie fulgere-n suflet,
Tunet brăzdează pământul
Și lumea-i jale și vuiet,
Plâns de dureri așternutul.
Ne apasă doruri multe,
Prunci în lumea largă pleacă,
Nimeni plânsul să ne-asculte,
Ca pe-un cânt, nu mai încearcă.
Pâlpâie fulgere-n suflet,
Verbe, în văpăi se-nalță,
Al durerii noastre cântec,
E-un vulcan ce prinde viață.
Ce sfielnic trece vântul
Pe arzândele ogoare!
Ni s-a sărăcit pământul
De cenușa din osoare.
Tunet brăzdează pământul,
Vocea lui Iisus coboară.
Gol ca-n suflet e mormântul
Și furtună e-n afară.
Ninge fluturi de mătasă
Din frântura de credință.
Fie-ți ființa iar miloasă,
Ca o candelă aprinsă!
Și lumea-i jale și vuiet,
Plătește cu boli și ură...
Cerul nu cunoaște zâmbet,
Timpul nu are măsură.
Stânci în suflete se-nalță,
Toți luptăm spre a avea,
Apoi, sărăciți de viață,
În urmă le vom lăsa.
Plâns de dureri e așternutul...
Iisus prin noi s-a răstignit
Și-nsângerat este pământul.
Din neam în neam, s-au risipit
Atâtea seminții prin care
S-ar fi plătit greul păcat
Și lumea toată-nsângerare
Prin viața însăși a lăsat.
Ne apasă doruri multe
Dor de prunci, părinți și frați.
Plânsul nu vor să-l asculte
Cei mișei și cei bogați.
Până dincolo de zare
Cerul s-a-mpărțit în umbre,
Rana, azi, în suflet doare...
Ce folos pietrele scumpe?!
Pruncii-n lumea largă pleacă,
Au uitat de Dumnezeu.
Alte griji pe umeri poartă!
Doar atunci când le e greu
Văd Golgota. Văd Iisusul
Blând și bun și iertător,
Doar atunci li-i rană plânsul
Și se-ntorc la casa lor.
Nimeni plânsul să le-asculte
Nu-i, căci toți s-au risipit.
Cruci bătrâne, chipuri slute,
Înainte-le-au sosit.
Sterp ca praful din uliță,
Satul, azi s-a arătat.
Doliul flutură-n portiță...
Plânge un bătrân pe prag.
Ca pe-un cânt, nu mai încearcă,
Nimeni plânsul să-i asculte.
Dumnezeu, deodată, pleacă
După inimile frânte.
După prunci fără de tată,
Ori părinți fără copii...
Dumnezeule, îi iartă!
De-acum nu-i mai osândi!
Ca pe-un cânt, nu mai încearcă
Nimeni plânsul să le-asculte.
Pruncii-n lumea largă pleacă,
Ne apasă doruri multe...
Plâns de dureri așternutul
Și lumea-i jale și urlet,
Tunet brăzdează pământul,
Pâlpâie fulgere-n suflet.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plată, poezii despre iertare, poezii despre durere, poezii despre bătrânețe sau poezii despre zâmbet
Muză
Muză
autor: Alin Ojog
Cântam cu tine,
Alături de greieri
În nopți cu lună,
În nopți cu brumă
O brumă deasă
Cu toate gazele
Ce te credeau
A lor mireasă.
Stergeam cuprinsul
Doar c-o privire
Sa fie noaptea
Mult mai senină
Dar luna mirată
De ce văzuse
Privea în jur
Ca o străină.
Iar umbre fugeau
Din calea pașilor tăi
Crezând ca ești un demon
Ce vrei să le răpești
Sa faci din ele săbii
Și să te lupți cu vântul
Ca-n vechile povești.
Dar tu... ești mult prea blândă
Te temi să calci pământul
Să nu trezești vre-o floare
Vre-o gâză ce visează
Zburand prin mii de flori
Alături de surate
În dimineți cu soare.
poezie de Alin Ojog (9 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre flori, poezii despre promisiuni, poezii despre nuntă sau poezii despre greieri
Sfârâit de urlet
împarte corpul
multor tentacule
și când acesta
va fi neputincios
cărat de suflet
vei zări în jurul tău un abis
cu dorul pentru ce-i
ce te-au dorit pentru a lui cântec
nu pentru al cărnii
sfârâit de urlet
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre dorințe sau poezii despre corp
Raza de iubire
A fost o zi pe care n-am s-o uit
cum n-aș putea uita mireasma zilei
în care ploaia, sub imperiul milei,
s-a scurs din norul negru, adormit,
și a scăldat, cu stropi de apă vie,
natura, îmbiind-o să învie.
Eram la umbră de stejar bătrân
și dormitam alături de izvorul
ce, în pădure, completa decorul
în care, liber, gândul să-mi îngân,
iar adierea unui vânt molatic
șoptea spre o sclipire de jăratic:
Nu poți să te ascunzi, prințesa mea,
de tatăl tău, tu, rază de lumină,
iar de arșița zilei nu ai vină,
căci, singură, nicicând nu ai putea
să-ncingi atât de tare o țărână
ca nici măcar o floare să rămână.
N-ai cum! Destinul tău nu-i separat
de-al razelor ce pleacă dinspre Soare
dând, pe Pământ, și viață și culoare,
dar tu, prin frica ta, ai demonstrat
și, tuturor, ai dat acum de știre
că nu ești doar o rază, ești iubire.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri, poezii despre stejari, poezii despre somn sau poezii despre ploaie
Poemul lupului singuratic
Îl însoțești timid sub clar de lună,
iar lupul singuratic te îmbie
să uiți de blana-i deasă, cenușie,
și să-i alini a sângelui furtună.
Să-ți amintești doar chipul lui din anul
în care v-ați iubit lângă izvoare,
el, tânăr și frumos, tu, răpitoare,
el, vântul ce adie, tu, oceanul.
La marginea pădurii, pe o stâncă,
neputincios în lupta cu blestemul
își cântă, într-un urlet lung, poemul,
durerea lui sălbatică, adâncă.
Iar tu, privindu-i clipa dificilă,
știi că, la prima rază ce apare,
înfățișarea lui de lup dispare,
iar tu devii o tânără acvilă.
Mai știi că îl iubești, dar nu se poate
ca oameni să rămâneți împreună
și numai uneori, sub clar de lună,
vă întâlniți în gesturi cenzurate.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atingeri
Ating vârful degetelor tale
Și simt căldura lor în jurul meu,
Iar vârful degetelor mele
Mai reci sunt ca un suflet de ateu.
Dar palmele sunt parcă umede,
O fi emoția vinovată,
Iar palma mea și palma ta
Sunt doar o umbră-ntruchipată.
Nu pot să te privesc mai mult de-atât
Și nici nu pot privi spre tine
Căci tu nu ești precum sunt eu,
Tu ești căldura, ești sângele din mine.
Privesc în ochii tăi de flăcări
Pătrunzându-le căldura cu greu,
Căci tu ești Dumnezeul mare,
Iar eu ateul în luptă cu tine mereu.
poezie de Carmen Comloșan
Adăugat de Carmen Comloșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ateism, poezii despre foc sau poezii despre degete
Atingeri
Ating vârful degetelor tale
Și simt căldura lor în jurul meu,
Iar vârful degetelor mele
Mai reci sunt ca un suflet de ateu.
Dar palmele sunt parcă umede,
O fi emoția vinovată,
Iar palma mea și palma ta
Sunt doar o umbră-ntruchipată.
Nu pot să te privesc mai mult de-atât
Și nici nu pot privi spre tine
Căci tu nu ești precum sunt eu,
Tu ești căldura, ești sângele din mine.
Privesc în ochii tăi de flăcări
Pătrunzându-le căldura cu greu,
Căci tu ești Dumnezeul mare,
Iar eu ateul în luptă cu tine mereu.
poezie de Carmen Comloșan din Viața printre moarte (16 aprilie 2000)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urlet de mine
un urlet de mine mă cuprinde
un urlet de toate măruntaiele arzânde
printre care
tăcut
sufletul se plimbă căutându-mă
în pacea dintre două paranteze
urletul cântă frumos și agață în forma lui
voința
un urlet de sine așteaptă la poartă alt urlet de sine
să-i rostească
primul și ultimul cuvânt
cu o mică diferență purtată demn
în sensul verbului
a iubi
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre plimbare, poezii despre pace, poezii despre frumusețe sau poezii despre cuvinte
Păsări rătăcite
Era, în aer, o chemare nouă,
Iar sângele-a răspuns, a fremătat,
Și zborul lor, pornit neașteptat,
Le-a înălțat spre ceruri pe-amândouă.
Zburau alături peste-o lume care
Abia se mai zărea de peste nori,
Se mai strigau discret când, uneori,
Nu se vedeau pe-a cerului cărare.
A fost ca într-un vis, când o furtună
I-a abătut din liniștitul zbor,
I-a despărțit și-a vrut să îi răpună.
În drumul devenit rătăcitor,
Sub soare sau sub razele de lună,
S-au îndreptat, stingher, spre cuibul lor.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre păsări, poezii despre nori, poezii despre devenire, poezii despre aer sau poezii despre Soare
Rătăcire
Pășesc printre frunze fără să-mi pese,
Urmez o cărare fără sfârșit
Spre culmile goale și-atât de imense
Deșis de speranțe atât de-ncâlcit...
O ploaie măruntă se cerne din nori
Călcând în picioare părerea,
Un urlet de lupi îmi stârnește fiori
Și-mi cheamă din suflet durerea...
Geme pădurea trosnind de durere,
Strigoii pândesc din abis,
Mă cheamă mormântul plin de himere,
Adorm învelit în giulgiu de vis...
poezie de Crina Cosoabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre strigoi
Soarele și pădurea
Râd pădurile-verzite către cer, văzând icoana
Soarelui pictat în aur, ce își pleacă-ncet coroana,
Îmbrăcându-le-n lumină. Capodopera naturii
Își relevă frumusețea castă-n frunzele pădurii!
Sunt sfioase și tăcute, ca o tânără fecioară
Ce-n prezența unui june blând privirile-și coboară.
De departe le zărește și ideea îl răsfață:
Le va îndrepta spre sine verdea, luminoasă față!
Și trimite-o adiere peste capul lor cel pudic;
Vine de la vest, se-ntoarce, răscolind azurul sudic,
Iar apoi o ia la goană, cuprinzând întreaga zare,
Spre a soarelui plăcere și-a pădurii desfătare.
Căutând refugiu-n seară, nici nu știe ce-o așteaptă,
Dar din norii-aduși aproape, picuri mari spre ea se-ndreaptă.
sonet de Mihaela Dindelegan (9 februarie 2019)
Adăugat de Mihaela Dindelegan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre seară sau poezii despre răsfăț
Dualitate
Ești nehotărât: ba atragi, ba respingi!
Ești țărmul, salvarea, ești stânca mortală,
ce-n plină furtună n-ai vrea să atingi,
dar ești și lumină, fantomă duală!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare sau poezii despre fantome