Sobolul şi hârciogul

În vara acestui an
În maidan, la arman
Sub un stog
Un hârciog
A cărat provizii multe
Şi toate pe căi oculte!
Boabe de grâu, de secară
S-aibă ce duce la moară
Şapte vieţi de-amu-nainte
Un nabab... cu-alte cuvinte!
Vietăţi mai mari, mai mici
În afară de furnici
Au invidiat hârciogul
Şi de-aici tot pocinogul,
Că s-a găsit un sobol
Un picuţ cam natantol
Ce avea hambarul gol
Să-i solicite jumate
Din bobiţele furate
Şi-asta, ca să nu-l reclame
La marele şef viezure,
Şef de facto şi de jure
La ANAF-ul din pădure.
Ca să evite controlul
A dat tot ce-a vrut sobolul
Rămânând cu jumătate
Din bobiţele furate.
Dar când şi ultimul stog
A fost treierat, mă rog!
Un domn în costum Armani
Ce-a-ncasat profitul, banii
A dat ordin la mulţime
Să are în profunzime,
Făcându-i hambarul zob
Şi lăsându-l fără bob.
Bine c-a scăpat cu viaţă
Tupilându-se-n fâneaţă,
Căci vecinul său, sobolul,
Cel care i-a luat obolul
A rămas inert pe solul
Proaspăt arat, afânat...
Aşezat la fezandat!

MORALA:

Cei cuprinşi de lăcomie
Ori de crunta invidie
Nicicând nu au sfârşit bine...
Sunteţi de acord cu mine?

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Donaţia

Pornind făr'un cap de aţă
Omul nostru strânse-o viaţă
Tot ce dânsul astăzi are
Case, maşini şi tractoare,
Obiecte de valoare
Şi conturi grase în bănci
Cât să nu trăieşti pe sponci,
Zeci de vieţi de-amu-nainte
Un nabab cu-alte cuvinte.
Chiar dacă e cocoşat
Multe l-au invidiat,
Însă ele uitând toate
C-a irosit sănătate,
Că e c-un picior în groapă,
Cum i-a zis în târg o ţoapă,
Ce l-a dorit de bărbat
Văzându-l aşa bogat.
Numai că, moşneagu' nost
Avu minte, nu fu prost,
Şi toată averea lui
O donă, dar statului
Să facă-n locuri virane
Luxoase vespasiane.

MORALA:

Când nu ai urmaşi, să ştii...
Poţi să faci mici bucurii
Celor mulţi ce au rămas
La oraş într-un impas,
Dar... ar mai fi un amănunt,
Statul o fi de cuvânt?

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorului universitar Gh. V. Roman (fost secretar al BOB al PCR), care i-a luat biroul profesorului său, Gh. Bîlteanu (conducătorul său de doctorat), imediat după ce s-a pensionat, deşi a rămas profesor consultant şi avea dreptul la un birou (pamflet)

I-a luat biroul fără remuşcare,
Fără vreo sfială, cu neruşinare,
Şi i-a pus un scaun, pe-un hol, după uşă,
Cum arunci din sobă, după foc, cenuşă.

Văzând cum se poartă Roman cel Păgân,
N-a mai dat pe-acolo proful cel bătrân;
A murit sărmanul foarte supărat,
Că-a lăsat în urmă-i un aşa ingrat.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (21 octombrie 2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furnici versus greieraş

Cu lăuta-n subsuoară
Intră greierele,-n moară,
Dă bineţe la furnici,
Care macină aici
Şi le cere aprobare
Să le facă o cântare.
Una mai bună de gură
Îi răspunde fără ură:
-Cată-ţi greiere, de drum!
Oi vrea pentru cânt, uium?
De-ţi mai dăm ţie o parte
Ducem recolta jumate.
El răspunde, numai miere:
-Eu cânt numai din plăcere,
C-aşa mi-a fost mie dat
Să cânt lumii pe-nserat.
-Cum zici tu, dar să ştii, vere,
Chiar de cânţi tu din plăcere
Suntem obosite moarte...
Mergi şi cântă-n altă parte!

MORALA:
Nu oricând, oricum, pe-oricine
Poţi prin viers a-l dispune.

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Irosirea votului

De când partidul de porcine
Avea şef nou, îi mergea bine.
Cel vechi, dintr-un motiv anume,
Plecase de nebun prin lume,
Deci, cu acest şef nou de rasă,
Le-a dat altor partide clasă,
În lupta grea electorală.
Partidul porcilor, cu fală
A-nflăcărat ograda mare
Cu un program de guvernare,
Ce prevedea schimbări majore
În viaţa tuturor, pe ore;
Urma să aibă de mâncare
Oricare necuvântătoare,
Cu mult mai mult decât ea poate
Că spor va fi de-acum în toate.
Şi-a fost partidu-nvingătorul
La vot, cum a dorit poporul.
Mulţimea necuvântătoare
Avea de-acum speranţă mare,
Că-n Parlament, majoritarii,
Deci porcii, copleşeau măgarii.
Doar că întors de la plimbare
Acel fost şef, gelos se pare
Pe porcul ce purta drapelul,
L-a tot muşcat să-i facă felul.
Cum lupta de la vârf n-aduce
Decât ruptură, s-a pus cruce
Majorităţii de porcine
Dar şi programului, vezi bine.
Astfel văzură toţi cum votul
L-au irosit porcii cu totul.

MORALA e-ntr-o-nvăţătură
De noi ştiută, din Scriptură:
Nu daţi la porci mărgăritare,
Că vi le calcă în picioare!

fabulă de Petronela Slavu din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, mai fă o minune!

Eu credeam că-s cel mai tare
Că eu sunt cel mai vestit...
Dar în faţa ta o doamne...
Mi-am dat seama că sunt mic.

Adunata-m lucruri multe,
Averi... multe am vrut să am.
Dar mi-am dat seama o doamne
Că de fapt... eu gol eram.

Mă-n'brăcam cu haine scumpe,
Cine mai era ca mine.
Dar mi-ai arătat o doamne...
Că de fapt eram un nimeni.

N-ascultam nici o povaţă
Rele multe am făcut.
Tu... o doamne... mi-ai dat viaţă
Ce am strâns tot am pierdut.

Cunoscuta-m vitejia,
Mândru tare am mai fost.
Dar pierduta-m bătălia,
Fără a crede în Hristos.

Am primit botezul doamne...
Ca să-mi fie de folos.
Prin puterea ta ce-a mare
Ai salvat un păcătos.

Eu... l-as tot în astă lume
Că de fapt... nu i-au nimic.
Doamne te rog... fă minune
Şi salvează- mă un pic.

Ia- mă în împărăţia... care
Sus în cer o stăpâneşti.
Ştiu doamne că ai răbdare
Eu aştept... vin când doreşti.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PĂUNUL, GÂNSACUL ŞI BIBILICA

Chiar din prima strigătură,
Dintre oarele ce sunt,
Bibilica tare-n gură
Fu aleasă...
Purtătoare de cuvânt,
La un guvern cam sărac,
Cu un premier gânsac
Şi cu ministrese multe
Dintre gâştele corupte.
Dar miniştrii nu-s săraci,
Fi'nd aleşi dintre gânsaci
Cu un trecut comunist,
Ba mai mult- şi securist.
Premierul, la,, ceas bun'',
A fost uns de un păun,
Ales şi el preşedinte
De un popor fără minte
Şi-apoi luat de-acest gâscan
Fără suflet, de fazan!
De-asta-mpăunatul cere
Să facă remaniere,
Să pună miniştri noi
Din cocoşi şi bibiloi.
După lungi negocieri
Ce-au durat până mai ieri,
A pus la,, Mediu'' o raţă,
Tot o palmipedă hoaţă-
Sora lui, cu-alte cuvinte-
Cum a spus domn' preşedinte.

MORALA:

Aici doar la scară mică
Orzul pe gâşte se strică;
Cunoaştem,, ogrăzi'' mai mari
Conduse tot de gâscani!

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţii unei eleve de la Şcoala Marin Sorescu, din comuna Racoviţa, jud. Argeş, au făcut un scandal public, cu televiziune, pentru că directorul Adrian Duţă a luat mită de la ei ca toanta lor să treacă clasa a VII-a, dar tot a rămas repetentă (pamflet)

Fără de nicio ruşine,
Ai luat mită de la mine,
Ca să-mi treacă fata clasa,
Că-i cam proastă, păcătoasa.

Ţ-am dat "uschi", "euroi",
Un godac şi doi răţoi,
Trei pachete de cafea
Şi-un costum de catifea.

Mi-am luat mie de la gură,
Ţ-am dat şi din bătătură,
Ţ-am băgat în portbagaj,
Şi-ai luat tot cu mult curaj.

Ai luat "uschi", ai luat toate,
Dar n-ai pic de demnitate,
Că deşi eu ţ-am dat "dreptul"
Iară tu ţ-ai dat acceptul,

Cum că totul se rezolvă
Şi că fata mea absolvă,
Ai lăsat-o repetentă,
Că la minte e prea lentă.

Fierbe sângele în mine,
Că abia mă pot abţine.
Să-mi dai totul înapoi,
Că de nu, eu te jupoi!

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (20 iunie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

El domină Universul

A murit Învăţătorul sus pe cruce atârnat
Şi mormântul l-a primit de la omul cel bogat
Împlinindu-se cuvântul spus de vremuri prin Isaia
Ce-a văzut de mult în urmă moartea Domnului— văpaia
Sferinţelor cumplite prin care Isus va trece
Până trupul Lui ucis va vedea ţărâna rece
Iosif din Arimateea ucenic dar pe ascuns
I-a fost Domnului în viaţă ascultându-l pe Isus
El i-a oferit mormântul în care l-a aşezat
Pe Cel mort — ucis pe cruce — al vieţii împărat

Iar sabatul înfăşoară tot ce este-n Israel
Trupul Domnului rămâne în mormânt dar singurel
Sărbătoarea azi pulsează şi pe lamele de vânt
Se naşte o întrebare căci al vieţii Sfânt Cuvânt
A trecut din astă viaţă împlinind deplin Scriptura
Şi acum fără de suflare în mormânt îi e Făptura

Cine dar l-a dat la moarte şi cine l-a osândit
Numai bine în viaţă când Isus a-nfăptuit
Pe cei prinşi de duhuri rele pe atâţi i-a dezlegat
Şi-o viaţă nouă viaţă sfântă la atâţia El le-a dat

Pe cei prinşi de atâtea boli crude şi înverşunate
Isus i-a scăpat de ele şi le-a dat iar sănătate
Celor orbi le-a dat vedere muţilor le-a dat cuvânt
Pe leproşi i-a curăţat — i-a salvat cu-a Lui Cuvânt
Orice boală şi durere El Isus a vindecat
Iar pe cei săraci în braţe Domnul Însuşi i-a luat
Numai bine orişiunde Hristos Domnu-a-nfăptuit
De ce oare dar atunci a fost iată răstignit
Când atâtea mii de oameni în pustie-a săturat
Pâine peşte din belşug l-atîţi Domnu atunci le-a dat
Şi-a făcut doar numai bine pentru atâţia din popor
De ce oare condamnat a fost iată de sobor

Unii dintre ei au spus că li-e frică de romani
Din a Lui Isus pricină s-or preface în duşmani
Şi-or veni ca să distrugă ţara-ntreagă chiar şi neamul
Asta este o acuză pentru care l-au ucis pe Domnul
Dar ce-a spus Hristos Mesia totul iată s-a împlinit
Israel atâta vreme în lume-a fost izgonit
Şi aproape două mii de ani Israel a fost exclus
Din a lui patrie sfântă după cum Domnu a spus
Căci Isus este în toate Creator şi Domn al vieţii
El domnină Universul dar şi zorii dimineţii
Mâna Lui ne-a plămădit din ţărână cu iubire
Cu Tatăl Lui Cel Prea Sfânt ca noi în neprihănire
Să trăim în ascultare viaţa noastră pe pământ
Căci am fost iubiţi în toate de al Tatălui Cuvânt

A murit Isus pe cruce plătind vina omenirii
Ca să fim salvaţi pe veci smulşi din apele pieirii
Hristos ne este salvare pe El de îl ascultăm
Evenghelia cea Sfântă Îndreptar de o avem
Căci un singur Nume este mântuirea s-o primim
E Isus Hristos Mesia fraţii Lui pe veci să fim

De ne-ncredem dar în El şi doar El ne este ţintă
Vom intra odată-n cer — cu Isus la a Sa nuntă

poezie de Ioan Daniel Bălan (7 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porcul şi scriitorii

Porcu-ales dintr-o eroare
Mai demult, şef titular
Peste-albine scriitoare,
Dovedindu-se măgar,
Postul şi l-a folosit
Să aducă-n stup pe-oricine
I-aducea lui un venit
Mascat, sigur, de albine.
Aşa au ajuns aici
Cârtiţa cam... securistă,
Dar şi şoareci şi furnici.
Şi cu-această-armată tristă,
Motivată de tembel
Cu premii sau decoraţii,
Şi-a atins josnicul ţel,
Să câştige-ale lor graţii.
Astfel, când a apărut
Concurentul pe-acest post
Un cal harnic care-a vrut
Stupului să-i facă-un rost
Şi să afle lumea-acum
Că albinele-n final
În creaţie fac drum
Ca în orice stup normal,
Porcul a şi dat semnalul
Şi cu slugi de el năimite
La alegeri, animalul
Obţinu voturi plătite.
Dar, deodată, supărate,
Multe-albine autoare
Au zburat din stup frustrate,
Nedorind ca porcul mare
Să le-ofere soarta tristă
De a profita din nou,
Cu o gaşcă securistă
De mandatu-acesta nou.
Astfel, stupul părăsit
Rămas fără creatori,
Porcului i-a dat cu flit!

MORALA:
Un porc poate, uneori,
Să-i piardă pe scriitori!

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parlamentul din pădure

La Scroviştea, în pădure,
Parlament bicameral
Cu legi de facto şi de jure
Date numai vesperal.
La Camera inferioară,
Pitpalaca domnişoară
E şefă prin compromis
După un concurs de Miss.
Sus, acolo, în Senat,
Mistreţii îs la-ngrăşat,
Iar ciute cu ochi acerbi
Cam des pun coarne la cerbi;
Printre lupii democraţi
Senatori ori deputaţi,
Întâlnim şi lupii tineri
Ce vin joi şi pleacă vineri,
Însoţiţi de-o domnişoară
La câte-o şcoală de vară
Ţinută prin discoteci
Şi de unde cu greu pleci...

MORALA:

Parlamentul din pădure
Are mare-asemuire
Cu-acel Parlament uman
Din Splaiul dâmboviţean.

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectele geloziei

Vulpoiul, cu o viaţă grea, mizeră,
Fiind un biet şofer de gunoieră,
Ce viaţa-l condamnase la canoane,
Căci zilnic încărca la tomberoane,
Avea în vizuină-o soţioară,
Incandescentă ca o zi de vară,
O vulpe mai subţire ca nuiaua,
Că pe masculi îi apuca damblaua.
Dar într-o zi de marţi, cam fără chef,
Vulpoiul îl rugă, umil, pe şef,
Să-i dea soţiei sale-un loc de muncă,
Să nu mai spele vase în speluncă.
S-a adunat pădurea, ca la urs,
Când vulpea a venit să dea concurs,
Iar şeful, constructiv, i-a-ntins o mână
Şi a testat-o timp de-o săptămână.
Chiar dacă nu era prea educată,
S-a dovedit extrem de talentată
Şi-arzând etape, cu CV-ul gol,
Ajunse vulpea şef la Protocol!
Se descurca-n diverse situaţii,
Vulpoiul era dus în delegaţii,
C-a avansat şi dânsul, va să zică,
Şi-acuma conducea maşină mică.
Cu cât lucra vulpiţa mai din plin,
Vulpoiul rătăcea prin Severin,
Ba chiar ajunse singur şi pribeag,
Ca să păzească via-n Babadag...
Cum vorbele au început să iasă,
Vulpoiul a bătut cu pumnu-n masă
Şi-uitând de politeţe şi sfială,
S-a dus la şef, să-i ceară socoteală.
Nervos, acesta l-a concediat,
Dar îmbunat de vulpe, l-a iertat
Şi astfel a ajuns, din răzbunare,
Vulpoiul muncitor la vidanjare.

Morala 1
Când eşti sărac, gelos, mereu plecat,
Nevasta-ţi face viaţa de rahat.

Morala 2
De muncă uneori îţi piere cheful,
Când soaţa ta pe mână e cu şeful.

Morala 3
Degeaba soţu-i pe volan cu mâna,
Când doar soţia poate trage frâna!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S.O.S., România!

S-a vrut, mai mereu, să se piardă
O ţară, la margini de lume,
Istoria-i toată să ardă,
Să nu-şi mai găsească un nume!

S-a vrut să-i dispară eroii
Otravă sub brazde să fie,
S-o sfâşie-n taină vulpoii,
S-o-nghită pământul de vie.

S-a vrut sărăcie şi ură,
Un plâns înnodat în batiste,
Căluşul ce strânge în gură
Cuvinte rănite şi triste.

S-a vrut, mai mereu, cu durerea
S-adoarmă românul sub pleoape,
Gustând întru totul căderea,
Să nu-i fie nimeni aproape.

S-a vrut să se fure o ţară
Cu tot ce primise de veacuri,
Să-i ducă tot auru-afară,
S-o lase cu răni, fără leacuri.

S-a vrut ca pământul în care
Copacii au prins rădăcina,
Să-l vândă la prima strigare
Să-şi plângă o ţară ruina.

S-a vrut şi se vrea nebunia,
Cu legea în mână să moară
Ţăranul, privind ironia
Politic ce-n tihnă măsoară

Un rest nemilos ce-l jucară
Mai marii ce nu gustă greul,
S-a vrut şi se vrea dat afară
De-aici, de la noi, Dumnezeul!

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu este cel mai mare trezitor de conştiinţă naţională. Asemenea luminător de grai s-a ridicat cu toată fiinţa sa în faţa zeilor, la învierea vieţii din pământ. Şi astfel a rămas în marele neam al geţilor. I-a fost dat să trăiască şi să moară ca un izvor de mântuire pentru acest neam din care el s-a ridicat.

Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărinimia bărbatului român

I-a dat în viaţă tot ce-a vrut:
Mulţi bani, iubire vâlvătaie,
I-a dat un sfat sau un sărut
Şi în final, i-a dat... bătaie.

epigramă de Mihai Frunză din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şefuţul

La firma noastră totul merge bine
Şi fiecare dintre angajaţi
Se poartă cu ceilalţi ca între fraţi;
Chiar şeful, când greşesc, se mai abţine.

Dar e, bătrânul, la pensionare
Şi azi îl vom primi pe altul, nou;
Ne-mbărbătăm că nu va fi un bou
Nervos şi cu obrazul gros şi tare.

La masa-ntinsă, cu bucate multe,
Cu mici şi bere –nu c-ar fi legal-
Patronul nostru, c-un aer regal,
A vrut ca toată lumea să-l asculte:

-Fiind eu mulţumit de munca voastră,
Că ştiu că nu-i uşor ce faceţi voi,
Vi l-am ales, şi-acum e printre noi,
Pe noul şef. De-acum e-al dumneavoastră!

Şi a plecat, iar noul şef, simpatic,
Abia trecut de douăzeci de ani,
Deja avea, la masă, doi-trei fani:
Era şi tânăr şi cam nebunatic.

Ne-am liniştit, văzând cum se împarte
Şi cu mesenii toţi de vorbă stă,
Cu vorbe-alese, fără "bă" şi "fă",
Am zis că-i bun şi-o şti şi-un pic de carte.

A doua zi, la firmă, toate bune,
Iar noul şef e fără de cusur,
Dar e prea tânăr, netrecut prin ciur
Şi-i şef, aşa că are şi lacune.

Şi, uite-aşa i-au căutat defecte,
Dar n-au găsit niciunul până când,
Picior peste picior la masă stând,
Colega lor citea de prin proiecte.

Privindu-i fetei formele perfecte,
Toţi salivau, dar au înmărmurit
Căci şeful nicio clipă n-a privit,
Şi toţi i-au aruncat priviri suspecte.

E imposibil! Asta nu se poate!
Să nu-l atragă Ana? E bolnav!
Dar, poate-i impotent sau chiar, mai grav:
O fi din ăia ce-s împinşi din spate!

La ce s-or fi gândit ei, nu ştiu bine,
Dar n-a trecut mai mult decât un an
Şi Ana a pus botul la ciolan:
Un şef ca soţ? Cin' s-ar putea abţine?

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transformare

Gândul, nu-l mai trimit la tine.
L-ai alungat şi nu s-a simţit bine,
L-a durut de prea multe ori,
Mai bine, îl trimit să se joace printre nori.

Inima, o voi învăţa să nu mai bată în acelaşi ritm,
Cu al inimii tale anotimp.
Prefer să-i cer să se odihnească,
În loc, nebună peste tot să te urmărească.

Mintea o voi educa, să nu-şi mai imagineze
Poveşti de dragoste în care simţurile mele toate, să te cerceteze.
Mai bine, într-un alt Univers să mă proiecteze
Şi de suferinţă să mă protejeze.

Privirea o voi învăţa să îţi evite privirea,
Dacă din întâmplare ne vom intersecta,
Mai bine, să strălucească,
Admirând bolta cerească.

Mâinile mele nu te vor mai căuta printre cearşafuri de satin,
Noaptea când toate visele vin.
Mai bine să stea cuminţi,
Fără să-şi dorească, mângâieri fierbinţi.

Buzele vor uita sărutările cu gust de căpşuni,
Nu vor mai zâmbi ani buni,
Mai bine, le voi umezi cu o şampanie parfumată,
Să uit, că din iubire am suferit vreodată.

Sufletul, îl voi convinge, din nou să se culce,
Să doarmă un somn dulce,
Până când pe o altă planetă se va duce
Şi acolo, Dumnezeu, mai bun
mi te va aduce.

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula javrei scriitoare

Se spune că-ntr-o curte mare,
Cu multe necuvântătoare
Ce-aveau şi scriitori de rasă,
Acestora le-a cam dat plasă
O javră, maidanez şiret,
Care-i prostise la pachet
Să îl aleagă-n fruntea lor.
Iar mediocrul scriitor
Ştiind că ei au slăbiciuni
S-arate că sunt cei mai buni,
A scos un tabloid banal,
Cu-a lui familie, normal,
Să creadă toţi că-s printre astre
Zburând în clipele albastre.
Şi astfel, cai deştepţi, cocoşi,
Dar şi iezi talentaţi, frumoşi,
Nepricepând jocul murdar
Al unui câine ordinar,
Care-şi voia păstrat ciolanul,
Că postu-i aducea lui banul
Din cotizaţiile plătite
De-aceste fiinţe fraierite,
Au rămas surzi atunci când calul,
Cel mai deştept, le-a dat semnalul
Că-i timpul s-aibă altă soartă,
Că el le va deschide-o poartă
Spre un regat unde cuvântul
Îi va purta pe-ntreg pământul.
Erau alegeri, prin urmare,
Şi se dorea marea schimbare.
Numai că javra a lătrat
Spre cei pe care i-a flatat,
Spunându-le perfid, că el
De n-o fi şef, va fi măcel.
De teamă, mulţi, cu mult talent,
Votară-un câine impotent...

MORALA:
Când javrele-au ca ţintă banul,
Din dinţi nu vor lăsa ciolanul!

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul

Soldaţii-au adormit! Mormântu-i gol!
Un giulgiu doar; de sânge tot pătat.
În ceruri cântă îngerii în cor!
Cel ce-a murit, trăieşte! A-nviat!

Cândva, i-a fost vândut pentru arginţi;
El l-a dat gratis hrană la mulţime,
Iar astăzi, noi, cei ce ne credem sfinţi
I-l vindem tot mai scump în magazine!

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isus

Isus a fost în slavă
cel mai înalt străjer.
Dar, când veni să moară
mai-nalt a fost ca-n cer.
Isus a fost la Tatăl
sublimul vieţii rost.
Dar, când S-a dat ca jertfă
şi mai sublim a fost.

Isus a fost în ceruri
divinul slavei crin.
Dar, când S-a-ntins pe cruce,
a fost şi mai divin.

Căci nici un om pe lume,
nici Iuda, nici Pilat,
n-au înţeles că Domnul
de voia Lui S-a dat.

N-au înţeles că Mielul
S-a dat El însuşi prins,
dar Şi-a ascuns ofranda
sub haină de învins.

Şi-astfel ne-a dat o pildă,
din gându-I nepătruns,
că fapta cea mai-naltă
e jertfa din ascuns.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la orbi învaţă

De la orbi învaţă
Şi ia seama bine
Ce-i vederea-n viaţă
Şi viaţa-n sine.

De la surzi învaţă
Şi ascultă bine
Cum cheamă la viaţă
Cuvântul din tine.

De la prunci învaţă
Inima curată
Ce-ţi aduce-n viaţă
Pace necurmată.

De la orice floare
Învaţă mereu
A vieţii splendoare
Ce-o dă Dumnezeu.

Dumnezeu te învaţă
Viaţa din Scriptură
Căci Scriptura-i Viaţă,
Har fără măsură.

De la vânt şi ceaţă
Ia învăţătură;
Slava Lui măreaţă
Se vede-n natură.

Căci natura întreagă,
Cerul înstelat,
Face să Se vadă
Cel ce le-a creat.

De la tot ce vezi
Şi auzi învaţă,
Învaţă să crezi
În Suprem şi Viaţă.

Din toate învaţă
Că-n orice suflare
Se vede măreaţă
Mâna creatoare.

Tot ce-a fost creat
Este-n armonie
Cu-al vieţii Împărat
Până-n veşnicie.

"Un Fiu ni S-a dat"
Din ceruri de Sus,
Domn şi Împărat;
Viaţa e Isus!

Poţi alege-n toate
Cât ar fi de greu,
Pentru Eternitate
Domn pe Dumnezeu.

Învaţă să-auzi
Şoapta Lui divină
Ajutând pe surzi
La Hristos să vină.

Fii un văzător
Care îl conduce
Pe nevăzător
Cu râvnă la cruce.

Traiul cu folos
Pe pământ să-ţi fie,
Parte cu Hristos
Să-ai în veşnicie!

Ioan Hapca
10/01/2020 -Zaragoza

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!