Respir aer mumifiat

respir aer mumifiat
încoronat printre sfinţi
de femeile cernite-n busuioc şi mir

în gând ţes ghirlande de stele
împietrind zbuciumul în largul adâncului
cioburi de cuvinte trimit raze reci
în bezna tăiată de lumina inimii

scapără lumini pe încheietura mâinii
spălând coloşii de ceaţă din priviri îngustate

muzica pulsului e mânată pe tărâm necunoscut
devenim frumoşi în jocul de flăcări al iadului nestins.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secunda aceea

strânge secunda aceea căzută din rai
pe nebăgare de seamă
strânge-o în pumn
sau lipeşte-o de nişte cuvinte robuste
altfel mistuită de jar devine scrum şi tăciune

scânteie cu autograf
lăsată-n atingere din febra adâncului
a răscolit fără voie
liniştea legănată de mătasea fluturilor

priviri oprite la margini de ochi
tăceri îngheţate-n cuvinte
lumină obturată cu tristeţi
fantome-n cămăşi pictate frumos
o veşnicie sângerând dureros
în jocul de raze cernut pe gând.

irişii neliniştiţi ciobesc nemărginirea
speriaţi de roşu naufragiu.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arome viclene

luna bate cu degetu-n geam
nişte frunze urcă pe umeri
ispitele gem în pahare arzând
liniştea pleacă-n mătase de fluturi

cer cu uşi închise
arome viclene
sfinţi din icoane în haos
printre vitralii lumina virgină
nu vrea să devină adaos

prăpăd în inimi şi beznă-n priviri
cuvintele atârnă deasupra de gând
pe cupola plină de fum şi cafea
oraşul invadează-n lumini.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare albastru

Mă doare albastru,
depărtarea difuză
şi frunzele oarbe alungate de vânt.
Gândurile de reptile cenuşii,
ieşind din palme transpirate,
cicatrici glaciale pe încheietura mâinii
şi cuiele bătute-n roata de noroc.

Memoria e-un ochi devorator,
tăiat în felii, rănit în adâncime,
cuvinte reîncarnate se plimbă prin gând.

Sub lupă minutele albesc,
fulgerul rupe lumina sporadic.
Pupila arsă de real
se ascunde într-un vers.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu necuvântătorul

eu şi marea mea de cuvinte
mă spăl cu cuvinte, respir cuvinte, mănânc şi visez cuvinte
mă-îmbrac în cuvinte şi de adio mă ofer ofrandă
cuvânt pe cerul gurii

din aer strâng lumini şi praf de stele
respir praf de stele, mănânc praf de stele,
mă spăl cu praf de stele
şi moartea mă preface-n praf de stele

în mâna dreaptă am cuvântul ce va naşte iar cuvinte
în mâna stângă-am strâns un pumn de praf de stele
lumină scriu cu praf de stele
şi nu ştiu de cuvintele sunt ale mele

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încheietura mâinii stângi

Încheietura mâinii mele stângi,
E drumul către cumpăna fântânii,
Aceea ce adapă veşnicia
Cu secundele nemuririi.
Timpul este cel mai nebun artist plastic!
Ciopleşte cu mâna mea dreaptă,
Fragmente de artă.
Arcul de cerc al privirii
A rămas înţepenit,
Ignorând plus infinitul.
Am scris cu o lacrimă "lumină"
În întunericul de dincolo de noi,
Iar penelul tăcerii a şters-o
Cu o dungă arcuită ca o sprânceană.
Concav, m-am închis în liniştea mea,
Din care vă privesc zbuciumul –
Acelaşi de când a fost inventat pământul.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi de sunete

Muzica sorţii,
cioburi de sunete,
în angoasele nopţii,
clipociri de lumini,
în abisul cerului,
cu rezonanţe sidefii,
si valuri străvezii...
Mă joc,
în al dansului fior,
cu nuanţele clapetelor
unui pian de foc,

muzica,
unui nou început,
ce cântă,
cu ochii minţii,
macii sufletului,
aprinşi,
flori, ce-mi cern paşii,
printre noi constelaţii,
de iubiri,
cu sens si nonsens,

bizare rătăciri,
pe arcuşul inimii...
Cioburi de sunete,
vitraliile sufletului,
solfegii în eter,
pe-un portativ efemer,
încărcat cu mister,
suflul iubirii,
ecoul dăruirii...

... au rămas doar
sunete
sparte...
într-o muzică,
demult uitată...

poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea

se sting flăcări în zare
e frig, e târziu şi e toamnă
se scurge din candela vieţii
într-o zi, încă o zi
eu caut lumina în bezna din jur
noaptea, urc stingher printre lacrimile cerului
purtând pe frunte coroană de spini
păşesc obosit printre astre
poet în psalmul înfrigurat al unui gând
mă strigă rănile din trup şi mă plâng
adie zorii noi în palmă
sunt păcătosul ce caută în ceaţă crucea învierii
păşind sfios pe calea mântuirii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâinile tale

mâinile tale atrag neuitări
în ele găsesc profeţia unui veşnic cer
clipe întrerupte dintr-o răstignire
pe un tărâm gol
fără aripi de înălţare
şi o gheaţă subţire topită fără întrebări

ferestrele noastre sunt prea înalte
ziua e împovărată cu o mulţime de lucruri
ce-şi strigă nemişcarea
noaptea e uitată în cărare
un mâine rămâne urcat în stele
sau coborât pe pământ

din peretele inimii se preling cuvinte
ce strigă surd în lumină.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Probabil

probabil vii atât de aproape
deşi totul e inundat de trăirile pierite şi goale,
de-un soare palid cu razele mutate-n altă parte,
de albul hârtiei îngrămădit dinainte
ce alungă absenţa care îmbată.

se dislocă totul într-o rotire de gând
şi înainte ca ploaia să vină
se aprinde lumina,
se eliberează alcătuirea verdelui din albastru
devorând tăcerea şi nemişcarea frunzei
şi zbuciumul e răsucit în haos.

prin sânge se pictează amurgul răsărit altfel,
un nou început de albastru revoltat pe locurile ocupate cu ceaţă
aşteaptă o altă reîntoarcere sub vraja unei singure orbite.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

tăcerea-i de plumb
agăţată de gestul
mâinii căzute

haiku de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raze de speranţă

Raze de speranţă
O boare caldă a dimineţii
îmi atinge pleoapele
grele de nesomn
îmi trec prin minte
neobosite făclii de cuvinte,
petale de gânduri adunate
apar şi dispar în tăcere
toamna deschide porţile
spre albul zăpezii
raze plăpânde aleargă spre mine
una câte una şi înfloresc sub priviri
las ochii să viseze...
drumul pietruit spre nemurire
copiii, răsăritul meu de soare
dau sens vieţii
cu clipe sfinte luminând
peste tristeţi
printre frunze reci,
raze de speranţă adie...

poezie de Maria Ciobotariu (15 noiembrie 2016)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decor parnasian

Lumini calde, culori reci
Orizontul cade la zenit
Şi simiţi cum toate te-nconjuară
Universul, largul, totul
Strigă: "aurora boreală"

Pădurea câinilor din prejurare
Te trezeşti în convulsi ameţit
Cântul mistic al brădeţilor
Creşte anxietatea ce-ţi tremură
Culorile dalbe nesfârşite
Fug toate în depărtare.

Fug toate în depărtare
Cântul se aude tot mai repede
Câinii aleargă tot mai des
Tu stai plăpând ca pruncul
Aicea uitat in şes
La lumina pală a morţii
Nevăzute...

Striga aurora boreala!
Uni versul, largul, totul
Si simiti cum toate te conjuara
Ori zontul cade la zen it

Culori calde, lumini reci.

poezie de Gabriel Perianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziul

târziul a venit în derivă
cu frunzele căzute
răscolit de-o primăvara
învăţată să repete acelaşi scenariu de reînviere

nestins
nepăzit a semănat un urcuş ca o împăcare cu sine
spre finalul apăsat de frig

nu-l aşteptam în firul de lumină tulburat
să facă risipă de verde ca un miraj coborât din stele
oprind din clipe
făcându-le aripi spre cer
până nu mai sunt

odată cu el şi frunza smulsă
şi cuvântul iţiit printre lucruri reale topindu-le aura
refuzând dansul literelor
în ritmul inimii grăbite plecată spre roşu

neobişnuitul firesc se toceşte punct cu punct
şi iarăşi mă nasc coerent

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi de visuri

cioburi de visuri pline de oboseală,
după rockul suspendat în aer,
se ascund într-un glob de cristal.
etichete se lipesc de picioare
după încercări eşuate de alergare în sus.
mai multe explozii din dragoste au coborât pe pământ
luând cu ele secretul frumuseţii.
pe cărarea neplecată rămasă-n torentul vântului
mai trec iluzii neîntrebate
şi luna mai deschide noaptea.
dragostea ucisă de atâtea ori, tot mai bate la uşă
ieşind din mătasea fluturilor
ca prima iubire din raiul albastru
aprinzând ispitele reci.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crepuscul

ziua a înflorit târziu pe frunza tăcută
noaptea a stins astrul
tulburat de razele amurgului

bezna străpunsese ca un corn
lumina aşezată pe lucruri

vibraţia ei călătorind ca o taină prin celule de gând
urzind un crepuscul stingher şi năuc

mâinile au dezvelit închipuirea
de pe nimicul împrejmuit în carate
din podea a ţâşnit singurătatea
făcându-mi cu mâna

mersul şi-a preluat rotundul din spaţiu
la margine de sunet şi fără culoare.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel cu cuc deşteptător

trec emoţii în cuvinte şi cuvintele în fapte
splendoarea de iubire tot creşte în piept
mă antrenez cu raze din zi şi din noapte
găsind printre stele drumul cel mai drept.

cucul deşteptător cântă la ora şapte
clipă de clipă nutresc să mă deştept
trec emoţii în cuvinte şi cuvintele în fapte
fac boltă de lumină cu gândul înţelept.

am trecut prin flăcări sentimente coapte
de la focul inimii la minuni mă aştept
dulci ore desfătate cu miere şi lapte
dragostea de viaţă e suprem concept.

trec emoţii în cuvinte şi cuvintele în fapte
splendoarea de iubire tot creşte în piept

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ninge

Doar cuvinte reci
au suflat în lumină.
S-au rotit în secunde îngheţate
răvăşind tăcerea deasă.

Golul se făcuse mai mare,
încăpeam odată cu orizontul expandat
şi cu rimele nepereche
în locul unde se devorau stelele,
pân' la epuizare.

În porii peretelui alb galopează avalanşă de gânduri,
minutele se şterg în forme rotunde, perfecte.
Şi ninge cu umbre de stele, zâmbind inocent.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre cuvinte

încă te mai iubesc,
printre cuvintele nespuse vreodată
cu umbrele lor de întuneric,
dincolo de zid şi fereastră
în nenăscuta înserare vulnerabilă
la mirosul de tei şi de algă.

încă te mai iubesc, dincolo de pernă,
de distanţa dintre lună şi soare,
printre neînţelesuri de genunchi şi de iarbă.

ies din mine pentru spaţiul de rest
în care eşti cu clipele tale-n inele,
uitarea lunecând peste frunze,
cu vise agăţate de stele,
încă te mai iubesc, când cad culori peste frunte.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu eşti

o lumină muşcă din albastru,
dansează desculţă,
fără nume şi glas,
reface pe curba orizontului visele despicate.

un paradis verde se naşte printre stele buimace
odată cu primăvara demascată
ce-şi strecoară extazul
şi dincolo de obloane şi perdele.
verdele trăit şi-a lăsat sarea
devenind piatră albă lucind printre gânduri.

frunzele neliniştite restituie sonor
respiraţia cuvintelor verzi.
nu eşti printre cuvinte.
la capătul liniştii sparte
mă dor cuvintele, pătate de uitare.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Ochii tăi sunt pajiştea viselor mele,
Cuvinte scrise cu raze în cerul de stele.

Mă înec în privirea ta, cum în cer,
Îngerii se pierd în zborul stingher.

Flori de albăstrele porţi în priviri,
Podoabă regală în mări de iubiri.

Sunt ţărmul ce ritmic îţi poartă
Iubirea şi dorul prin propria soartă.

Aş vrea-n buchetul iubirii cu dor,
Să fiu trăsnit de-al dragostei fior.

Să intru des în zborul inimii tale
Să-ţi aduc etern tornade de petale.

Ochii tăi să zburde printre stele
Cu aripi de îngeri prin aripile mele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!