Măsura tăcerii
Măsura tăcerii este ciutura veșniciei,
Precum versul este măsura poemului
Suntem născuți între două sunete...
Unii trohei, alții iambi.
Universali Caini și Abeli...
Ni-i pasul în van și viața cuvânt.
Două puncte și o luăm de la cap.
Spirite plutind în imensitatea unei lumi fără margini
Electroni fără sarcinăi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Puncte cardinale
Noi suntem două puncte cardinale,
Unul e Nord și celălalt e Sud,
Ce rătăcesc prin aurore boreale,
Se văd pe cer, dar nu se mai aud.
Suntem două corăbii fără de catarge,
Ce navighează în derivă pe ocean,
O briză tropicală frenetic le atrage,
Și nu știu cum le tot desparte-un uragan,
Suntem ca două păsări veșnic călătoare
Ce traversează prin furtună mări adânci
Și noaptea zboară printre stele căzătoare,
Iar ziua vântul le zdrobește între stânci.
Noi suntem două perle pe aceeași plajă,
Ce strălucesc dinspre apus spre răsărit,
Dar între noi s-a așternut parcă o vrajă
Și tot nisipul lumii ce ne-a despărțit.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar ce suntem, în fond, dacă nu două cercuri concentrice, eu și restul lumii, două cercuri ca două emisfere ale aceleiași lumi? Eu și restul lumii, lumea din jurul meu și cea din interiorul meu... Două banale baloane de săpun...
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nonacțiune
între două margini de drum,
aștept revenirea cuvântului,
în matca fără glas
a iubirii.
cu tine în nervurile ruginite,
mă ascund în colțul croitorului de vise.
las răstignită pânza portocalie.
o privesc.
rup din ea dreptunghiuri de răni.
între două puncte,
aștern culorile inferioare.
vindecarea
începe cu strigătul verdelui alburiu.
în albastru îmbrac suferința,
pentru a-mi fi la final liniște,
într-un cub violet.
intensă adâncire în uitare,
chipul devine felinar natural.
tâmplele unesc sânul stâng și sânul drept
în boltă.
fără stele, fără prezent,
hălăduiesc prin tunelul de cuvinte,
născute sub aripa întunericului.
călătorie între aer și nimic,
între uitare și trezire,
între rugă și tăcere...
între margini de drum,
redevin centrul gol al vortexului,
în care urma pașilor se pierde.
regăsesc nonmișcarea.
redescopăr viața,
într-un con de umbră dăruit infinitului
iubire...
poezie de Anne Marie Bejliu (15 octombrie 1968)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geometria timpului
Timpul are propria geometrie.
Noi trecem ca o secantă,
Atingându-i fiecare secundă.
În fond, nici secunde nu are...
Noi suntem secunda.
Suntem poate o infinitate de puncte
Mereu în mișcare
Electroni nestatornici.
Poate că suntem baza unei piramide
Cu susul în jos,
Sugerând pierderea în haosul existenței.
Ochii ne vor deveni linii drepte,
Iar brațele,
Planuri adiacente.
Clipele vor rămâne
Un unghi mort.
Poate suntem nimic, poate... tot.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pedeapsa unui suflet
Pedeapsa unui suflet îngrijit
Este durerea și lacrima.
Diploma deschide uși, nu și inimi...
Să cântărești un om după înțelepciune,
Dacă divanul îți este carte!
Durerii nu îi pot spune că valoarea
Se măsoară în funcție.
Nici lacrimii nu îi vei poveti
Despre secundele ce ți-au rămas
Pentru a completa puzzelul vieții, căci totul e relativ.
Între cele două lumi
Se va naște rezalitul tăcerii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul scris e hrană. Fără cuvânt suntem sălbatici, orbi și mișei, fără el suntem umbre... Ne lepădăm de esența firii și ne îndoctrinăm în prostie.
Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem_fără_titlu
fără lună ceru-i o necunoscută
un xyz aruncat între timp și spațiu
un telefon fără ton
la care vorbim
în minutele libere
între viețile și morțile noastre
fără soare sunt un vers anonim
un geniu cu ecuson fără umbră
un du-te vino continuu între
două puncte licărind
pe o hartă veche din univers
unde toți își caută comoara
fără tine nu am zgomot
fără zgomot nu am somn
fără somn nu pot visa
și fără vis
fără vis acest poem nu există
poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rațiunea cosmică
Lumea nu e doar o lume;
Cu făpturi rele și bune
Sunt două lumi paralele
Cu legătură între ele
Separate-n două sume.
Adevăr fără tăgadă
Sufletele pot să-l vadă:
Siguranța că trăiesc
Trup și spirit omenesc;
Să le simtă și să creadă.
Scris e în sacrele pagini,
În cosmosul fără margini
Bunătatea, ca ursită,
Răbdarea nețărmuită;
Sunt esențe în imagini.
Viața e multisonoră,
Sare-n ochi multicoloră
Nu vă lăsați prinși de notă,
Cei cuprinsă acum regretă,
Peste-o zi sau peste-o oră.
Nu plătiți răul ură,
Traiul pe pământ te fură;
Ștergeți toți din grai cuvântul
Iar din minte simțământul;
Rațiunea-i: viața pură!
poezie de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credința și știința se află între ele în același raport cu cele două talgere ale unei balanțe; în măsura în care una se ridică,
cealaltă coboară.
citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credința și știința se află între ele în același raport ca cele două talgere ale unei balanțe, în măsura în care una se ridică, cealaltă coboară.
citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Măsura credinței este măsura vieții. Cum îți trăiești viața, așa îți este credința.
Teofil Părăian în Bucuriile credinței (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Alexandru Clenciu
Mult mai laconic ca elenii,
Știindu-i timpului măsura,
Din două puncte și trei linii
Îndată mi-ai făcut figura!
epigramă de Ion Potopin din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rostul aceastei uși, într-o casă fără ziduri
nu am să înțeleg niciodată
de ce este această ușă
într-o casă fără ziduri -
și totuși, două camere
emulând dorințe timpurii
dorințe târzii.
ziduri transparente de aer
pe care îmi plimb palmele
miscate de impulsul tăcerii -
m-am născut necesar, da
într-o șoaptă de imagini
pictate de Grigorescu.
s-au încins, strigăte unite
trepte neprevăzute, da
pe Coloană Infinită -
coloană foarte verticală
a cerințelor mele
meditații... la Masa Tăcerii.
nu am să înțeleg niciodată
de ce este această ușă
într-o casă, ce nu o cunosc -
note foarte diferite,
da...
sunete melodice, variațiuni
de muzică astrală.
Ciprian Porumbescu
cântă la vioară, balada
cu zbateri de note, în mine
care mă scurg prin timp -
dintr-o cameră în alta
emulând dorințe timpurii
dorințe târzii.
ziduri transparente, metafore
între ele, o singură ușă
între două camere, doar două -
o ușă... eu, poetul tăcut
trecând prin ea, într-o secundă
scriind poezia vieții.
acum înțeleg, rostul ușii, da!
poezie de Vladimir Nichita (23 ianuarie 2018, Australia)
Adăugat de Vladimir Nichita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neînvinșii
Cândva am fost de neînvins
Dar ploile au sădit în noi un ochi de apă
Ce viforul l-a înghețat sclipind.
O voce din întunericul de sticlă
Ne îndemna stăruitor
Să nu pierdem a lebedei măiastre urmă
Vis, obsesie sau dar divin precum zahirul
Cu penele-i de azur și foc
Plutind agale, fără griji
Cea veșnic prinsă între două lumi
Aproape că a fost a noastră.
Acum, însă, pierdută este
Pe harta ținutului ce nu există
Acel tărâm în care, noi doi
Cândva am fost de neînvins.
poezie de Alexandru Leonidas
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parcă în felul ăsta călătoream tot timpul cu scurte opriri prin diverse gări pierdute în imensitatea unei pustietăți fără început și fără sfârșit în care o întâmplare ciudată mă aruncase cum arunci o sticlă într-un ocean. Numai că în măsura în care destinul meu purta un mesaj, eu nu-l puteam descifra. Devenisem propria mea hieroglifă.
Octavian Paler în Viața pe un peron
Adăugat de Lorelei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu este partea cea mai erotică a corpului acolo unde îmbrăcămintea are crăpătură? În perversiune (care este domeniul plăcerii textuale) nu există "zone erogene" (apropo, o expresie prostească); este intermitența, psihanaliza a afirmat astfel, pe bună dreptate, ceea ce este erotic: intermitența pielii ce strălucește între două articole de îmbrăcăminte (pantaloni și pulover), între două margini (cămașa deschisă la gât, mănușa și mâneca); este această întrezărire în sine cea care seduce, ori mai curând: punerea în scenă a unei apariții ca dispariție.
citat din Roland Barthes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina tăcerii reprezintă înțelepciunea, iar fără înțelepciune suntem doar ființe spre putreziciune, nu îngeri în zbor, la sfârșitul vieții.
aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Pană și carte
Pe-un teanc de cărți, o pană suspendată,
Își picură secundele în vers...
Lucea de plâns. Lucirea de-altădată,
Își auzea ecou-n univers.
Trohei și iambi se-ngrămădeau degrabă
În vârful ruginit de așteptări.
Un bătrânel își număra în barbă,
Poemele-nșirate pe culori.
Poem grăbit, lângă o lampă-n noapte,
De veghe unei limbi uitate parcă,
Își alunga tăcerile din moarte...
Căci mai avea-n volum puțină treabă.
Suspans și taină, vorbe și lumină...
În rest, atâtea foi îngălbenite.
Azi sticla de cerneală e virgină,
Cuvintele, în ea, sunt arcuite...
S-au răsturnat în suflet, ca pe-o coală,
Mărgele de uitare și... tăceri.
Cuvânt de dor și literă amară
Îmi amintesc: cât te-am iubit mai ieri!
Acum ești un străin precum o toamnă,
Te-ai depărtat... te pierzi... o să revii?
Eu plâng cu toamna! Nu îmi lua în seamă!
Aleile de visuri sunt pustii...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce rost ar avea să dau explicații despre inexplicabilul trăit dincolo de conștiința mea, când în lumea din care provin, totul este relativ, ci nu veșnic... Și cum relativismul a rămas veșnic și cum nimeni nu va împărtăși vreodată în totalitate propriile mele păreri și cuvinte, devenind geamănul suflet, mă rezum să trăiesc în cele două lumi paralele, în cea reală și în cea abstractă, opturând spațiul dintre cele două cu absolutismul și caracterul arbitrar fără de care ideile umanitare nu ar putea progresa și nu s-ar putea propulsa, lipsa acestora ducând la un suport moral mai puțin sănătos.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Linia dreaptă e drumul cel mai scurt între două puncte și cel mai lung între două suflete.
aforism celebru de Nicolae Iorga din Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!