Teamă
Mă tem de uitarea dureros de amară
Ce-și înfige în mine dinții de fiară.
Mă tem de tăcere,
De-ntuneric mă tem,
De noapte și tunet,
De furtuni și blestem...
Mă tem de tiranii cu sânge de șarpe,
Mă tem de armele ce seamănă moarte.
Mă mai tem... și mă-nchin Dumnezeului meu,
Că-mi cunoate tristețe
Și m-ajută la greu...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Teamă
De spiritul ce dăinuie în noapte
Încă mă mai ascund și mă mai tem,
Căci va pluti și dincolo de moarte
Deasupra noastră, precum un blestem.
Se-ascunde-n umbre,-n taină și în gânduri
Și scormonește dincolo de noi,
Acolo unde paseri dorm în rânduri,
Străfulgerând a lacrimilor ploi.
În inimă-i vulcan, taifun și tunet,
Înfiorați în fiecare ceas,
Înmugurim, suntem surâs și zâmbet...
E tot ce de o vreme ne-a rămas...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețe de la bătrânețe
Ce-ndărătnică privire s-a-nrădăcinat sub pleoape
Și ascunde lacrimi grele și ascunde lacrimi calde.
M-aș piti ca-ntr-o oglindă de privirea mea păgână,
însă lacrima mă ține, parcă tot mai strâns de mână.
Ochii mei plutesc în ceață și de-un timp îi simt gemând.
Nu-i decât singurătate și tăcere pe pământ...
Sfredelesc vulcani în suflet. Palmele mai rău mă dor.
Doar în mine bate ploaia, eu sunt plină de nămol...
Nu mai știu de-s lacrimi, sânge, ori un gând hoinar în noapte.
Ușa vieții mă tot strânge. Și-mi e frig și-mi este noapte.
Nu mai arde nici făclia de iubire și de viață
Și abia aștepy, Părinte, să se facă dimineață.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impodii
Impodii adulmecă gustul iubirii
Dar albia morții le ascunde lumina.
Săgetează din adâncuri
Colții de fiară...
Setea lor de sânge-i amară.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai îngrozitor lucru în viață: singurătatea. Blestem. Seamănă a moarte sau mai bine zis seamănă a ceea ce credem că ar putea fi moarte.
Jeni Acterian în Jurnalul unei fete greu de mulțumit (1932-1947)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plâns pentru Alexandra
Tăcere, țipăt, apoi iar tăcere...
Se-amestecă cu sângele și piere
Un suflet care s-ar fi bucurat
Dacă în calea lui n-ar fi aflat
Un om cu chip de fiară, un bastard,
În care diavoli se-ntrunesc și ard.
Doamne, de ce atâta nedreptate
A azvârlit un trup plăpând spre moarte?!
Un lup flămând în ghena morții-aruncă
Trupuri de îngeri... oh, ce rană-adâncă!
E plâns de inimi... Doamne, dă-i pedeapsă:
"Lumina zilei să n-o mai primească!".
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea toamnei noastre
Cad ultimele frunze din ram,
Eu mă încăpățânez să te am,
Storul pleoapei m-ascunde în noapte,
Cu lacrimi și vise vrea să m-adape.
Se tânguie-n noapte copacii de sticlă,
Și dor... tăcerea și gândul
Fiorduri la ceas de durere,
Clepsidră ascunsă în noapte, de neagră tăcere...
Mai ninge și lacomi, trec vulturi la margini de dor,
Lumină și taină cușete în tristul poem,
Mi-e frig și mi-e teamă și cel mai adesea mi-e somn,
Căci viața îmi este de-a pururi, jar și blestem.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu există durere
Nu există durere,
Ci automutilare cu gânduri
Acele cuțite sub care țâșnește
Sânge de cuvinte și lacrimi.
Nu există tăciuni,
Doar limita de jos a luminii,
Piedestalul flăcării
Ce desenează în tăcere, uitarea.
Nu există rouă,
Ci lacrima pe care timpul
O desenează pe pleoapa arsă a lutului.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie de vise
Ploaie de vise...
Stelele s-au ascuns
La marginea cerului răstignit.
Furtuni se îngrămădesc în sufletul meu.
Coala de hârtie a inimii
Este pătată de sânge.
Ajunge!
Universul și-a început genocidul,
Frunzele se rostogolesc în vârtejuri,
Semne de întrebare s-au agățat de liniștea
Din adâncuri.
O dungă, ca un fulger, a tăiat tăcere în două.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apăsător...
Întunericul mă sugrumă...
Mă dor tăcerile, da!
Se prabușesc munții de sânge
Din inima mea.
Mă doare liniștea
Ascunsă-n timpane,
Mă agasează tic-tac-ul ce bate
Ritmul tăcerii
Încă un pas către moarte.
Mă dor încheieturile vântului
Ce foșnește în suflet
Teamă și urlet.
Toate mă dor! Și mă tem
Ca de cel mai aprig blestem,
Că n-am puterea să mor,
Ci voi trăi repetat
Istoria lutului ce trup s-a creat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apăsător...
Întunericul mă sugrumă...
Mă dor tăcerile, da!
Se prabușesc munții de sânge
Din inima mea.
Mă doare liniștea
Ascunsă-n timpane,
Mă agasează tic-tac-ul ce bate
Ritmul tăcerii
Încă un pas către moarte.
Mă dor încheieturile vântului
Ce foșnește în suflet
Teamă și urlet.
Toate mă dor! Și mă tem
Ca de cel mai aprig blestem,
Că n-am puterea să mor,
Ci voi trăi repetat
Istoria lutului ce trup s-a creat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un cer de smoală
Un picur pe braț, încă unul pe nas
Și cerul sărac cu doi stropi a rămas.
Vuiesc în furtună cuvinte și rugi,
Oh, vară de miere, degrabă te duci!
Se-alungă lumina. În petece gri,
Ades te-nfășori, prin orașe pustii
Și voaluri de frunze de miere foșnesc,
Eu, lacrimă toamnă, prin tine grăbesc.
M-ascund în tăcere, în noapte de smoală...
Ce ramuri mă-ngână! Ce frig e afară!
De-atâta tăcere, mă uit și mă chem.
Simt vara cum curge în rugi și-n blestem.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vreau
Nu vreau să existe moarte pe pământ
Vreau cu pruncii-n viață să trăiesc,
Să zâmbesc cu fiece cuvânt
Pe care din suflet îl rostesc.
Ca un porumbel, pe-ntinse zări,
Cu o pană deschizând trecutul,
Vreau să trec prin pătura de nori
Și să zbor în univers cu vântul.
Prin furtuni, zburând nedeslușit,
Ura nu pătează existența...
Singuri vom rămâne-n infinit
Măsurând cu umbre penitența.
Vreau vulcan să fiu, să ard mereu,
Vie ca o flacără în noapte
Vreau să fiu de-acum aceeași eu
Cea de-aici și dincolo de moarte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a lăsat o tăcere
s-a lăsat o tăcere uscată
un tunet era în mijlocul adâncului
tropotul calului alb avea nevoie de spațiu
năluci alergau pe tavan în spirale repezi
scriau pereții și ei se crăpau
rugăciunea de noapte se revărsa-n potop spre lumină
veșnicia privea ca o stană de piatră
supraveghind cerul să nu se dărâme
era târziu și era noapte
amăgirea stăpânise mărginirea înmiresmată-n secundele mele
beția de sânge pur a frunzei străpunse dur se dilua sub tutela lunii
tot ce există a fost și va mai fi
suntem noi înșine un joc al naturii
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
tunet furios
pe câmpia cerului
fulgere ară
haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploi
Ploi de toamnă lungi și grele,
Ploi de toamnă, plâns de stele,
Ploi de frunze pe cărare...
Ploi în inimi și pe vale...
Vânturi reci, pustie toamnă!
Ne-aduci ploaie de aramă
Și gutui împarfumate...
Ne aduci tăcere, noapte...
Foc în sobă, plâns pe drumuri,
Aripi de vrăjite fumuri,
Umbre de dureri și șoapte,
Noapte, noapte, noapte, noapte...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fobie
Mă tem să nu înnebunesc,
Dar cel mai tare mă tem
Să nu mă obișnuiesc
Cu starea aceasta
Înțeleasă, dar de neînțeles.
Fobia ascunsă în mine
Este ca o fiară cu colți ascuțiți
Care cicatrizează orice amintire de frumos...
Mă tem...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea spre Tine
Calea spre Tine, Doamne, devine calvar.
Mă rog în tăcere,
În chilia sufletului devenită altar.
Durerea faptelor mele încă apasă.
Am sânge și răni puse la masă.
Iubirea de semeni
Mă ridică o treaptă mai sus.
Îl strig pe Iisus!
Am lacrimi în mâna cu care mă-nchin.
La Tine, Iisuse, în lacrimi revin.
Mă iartă, mă iartă, Iisusule blând!
M-am născut păcătos pe pământ...
Altfel, cu trupul în cuie bătut,
Voi pleca.
M-ați pierdut?!
Mă iartă Iisuse! Rămâi în inima mea!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâta tristețe...
Este-atâta tristețe
În inima mea!
Sunt nori de furtună
Și lucire de stea...
E miraj și tăcere,
Durere, sărut,
Este liniștea clipei,
E sfârșit și-nceput.
E tăcerea pe ceruri
Sub al stelelor jug,
La pervazul ferestrei,
Stau în coate și plâng...
Un semnal de alarmă
Pentru ochiul smerit
Sunt o pleoapă plecată
Pe sub gene de mirt.
Este plâns și sunt semne,
Gustul vieții-i amar.
Îngenunche, tăcere,
La al vieții altar!
Ne sunt anii pedeapsă,
Ne e viața-n amurg,
Ne întoarcem acasă
Printre lacrimi ce curg.
...................................
Și tac și plâng,
La fereastra deschisă
De ploaie ucisă...
Sunt un vis în amurg...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie de vară
Cerul e pătură de gri.
Doar fulgere lumină zarea...
Potecile sunt mai pustii...
Un fulger pare căi cărarea.
Se tânguie copaci... și plâng.
O simfonie-aud în noapte...
Mi-e chipul încă, un amurg
Târându-se tăcut spre moarte.
Gene de ploaie se unesc
Cu tunete și sentimente.
Vulcani, sub tălpi, își prelungesc
În vis, dorințele ardente.
Și iar mi-i fulgerul pământ
Și-n tunet caut resemnare...
De astăzi sunt doar un cuvânt
Și-un ultim semn de întrebare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Genunchii mei de diamant
Se-ntinde ca o molimă trecutul
Peste genunchii mei de diamant
Și peste umbre de uitate clipe
Alunec în tăcere, în neant.
Mă dor a vântului și a norilor fantasme
Și-n vene unindu-se mă cheme
Spre a pluti în lumea mea de basme,
Departe de o lume de blestem...
Urc precum lava-n vene și se pierde
În vise stranii vechea tragedie
De-"a fi", acum, precum se pierd poeții,
În noapte, printre versuri, pe-o coală de hârtie.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!