Tablou de toamnă

Plecăciunile-i sunt dese,
Codrul freamătă de-amar,
În suveică vântul ţese
Frunzele în pelitar.

Via-n bocet se jeleşte
Cu păru-n vânt desfăcut,
Nimeni nu o mai iubeşte
Că dulceaţa i-a trecut.

Lacul undă lină zbate,
Tremură pe mal scaieţii,
Nunţile au fost sistate,
Au plecat petrecăreţii.

Vrabia la cosoroabă
Îşi repară aşternutul,
Frigul vine, nu te-ntreabă,
Nu ţine cu amărâtul.

Doar măceşii de pe maluri
Îmbrăcaţi în purpură
Bucuria-îşi cântă-n valuri,
De soare se bucură.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zvăpăiată toamnă

Zburdă toamna zvăpăiată
Peste câmpuri năclăite,
Răsuflarea-i e tăiată,
Gândurile-s răvăşite.

Sus în vârfuri dezgolite,
În sumbră plantaţie
Ţipă ciorile smolite
Făcând agitaţie.

Ciulini căzuţi la pământ
Vor să dea petrecere,
Se rostogolesc în vânt,
Se iau la întrecere.

Grauri-au avut pe-alese
Din ce să-şi aleagă hrana,
Viile-s acum culese,
Li s-au terminat pomana.

Pe la stâne se sting focuri,
Turmele coboară,
Câinii latră pe alocuri,
Frigul îi doboară.

Prin hăţişuri hărţuite
Tremură de zor scaieţii,
În ropote de copite
Fug înfometaţi mistreţii.

Un greiere-n vervă mare
Şi-a schimbat poziţia,
Cântă doar peste hotare
Încălcând tradiţia.

Salcia pe mal de râu
Plânge în neştire,
Pletele-i până la brâu
Sunt o amintire.

Se îndreaptă înspre maluri
Lebăda din stufăriş,
Lacul freamătă în valuri,
Se retrage-n ascunziş.

Un bondar s-a rătăcit,
E în moarte clinică,
Cuibul nu şi-a mai găsit,
Vremea e potrivnică.

Toamna asta zvăpăiată
Se repetă si la anu'
Şi de fiecare dată
Mă-ntâlnesc cu Topîrceanu.

În tristeţe cad şi eu,
Gândul mi-e povară,
O să-mi fie tare greu
Pân' la primăvară.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În purpură ard măceşii sus în maluri de răstoace,
Un lăstun în fracu-i negru e gătit la patru ace,
În concertul de adio un greiere pe răzor
În duet cu-o ciocârlie cântă-o arie de dor.

catren de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arinii de pe maluri

Plâng arinii de pe maluri într-o linişte discretă,
Sălciile îşi smulg părul din cosiţe despletite,
Unda lacului bătută de-o aripă de egretă
Duce clipocind pe ape dorul toamnei ruginite.

Adunaţi la sfat cocorii în formaţie completă
Fac apelul de plecare spre meleaguri pribegite,
Plâng arinii de pe maluri într-o linişte discretă,
Sălciile îşi smulg părul din cosiţe despletite.

Vântu-aduce-n portavoce veştile din deal pornite,
În afund de stufărişuri, în locaţie secretă
Lebăda îşi ţese cuibul, graţioasă şi cochetă,
Lacul tremură scoţând lănci de trestii ascuţite,
Plâng arinii de pe maluri într-o linişte discretă.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul florilor de câmp

Florile de câmp gătite cu bănuţi multicolori
În suveică ţes în zori malului o cingătoare,
Liniştită e trezirea plopilor tremurători,
Vântu-ascute-n stufărişuri lănciile sclipitoare.

Noaptea stavila-şi ridică în ţipete de cocori,
Ochii lacului deschid cercuri line, crescătoare,
Florile de câmp gătite cu bănuţi multicolori
În suveică ţes în zori malului o cingătoare.

Lebăda îşi cheamă puii să le facă-înviorare,
Urme de noroi revarsă lopătari scormonitori,
O broscuţă sare-n salturi de pe-o rampă de lansare,
Privesc şi zâmbesc din maluri încărcate de rumoare
Florile de câmp gătite cu bănuţi multicolori.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De nu eşti tu...

- Ce dacă se întorc cocorii
Uitând restriştea lor amară?
Grăbiţi şi-învolburaţi sunt norii,
De nu eşti tu, nu-i primăvară!

-Ce dacă berzele sosite
În grabă cuibul îşi repară?
Mă ning ninsorile cernite,
De nu eşti tu, nu-i primăvară!

-Ce dacă râde rânduneaua
Sub cosoroabă la căscioară?
La mine nu-i topită neaua,
De nu eşti tu, nu-i primăvară!

Ce dacă mugurul plesneşte
Şi ramura-înverzeşte iară?
La mine-i iarnă, viscoleşte,
De nu eşti tu, nu-i primăvară!

În raza soarelui mă scald,
Adie vântul blând pe-afară,
La mine-n suflet este cald:
-Bine-ai venit... E primăvară!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul râului

Din stânca pleşuvă ce râde la soare
Un şarpe cu solzi cristalini se porneşte,
În piatră străpunge croindu-şi cărare
Şi sâsâie-n şipot, prin văi se târăşte.

Pe prunduri albite de praful de sare
O lebădă neagră în cântec jeleşte,
Din stânca pleşuvă ce râde la soare
Un şarpe cu solzi cristalini se porneşte.

Pe maluri tocite se zbate, tânjeşte,
O salcie-şi plânge şuviţa ce-o doare,
Mă-nvăluie râul, de dor mă goleşte,
Mi-l duce la vale, scăpat din vâltoare,
Din stânca pleşuvă ce râde la soare.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul castanului

Freamătă uşor castanul
Mângâiat de-al palei vânt,
Îşi ridică, veteranul,
Vesel fruntea din pământ.

Florile-i sporesc elanul,
Păsări se întrec în cânt,
Freamătă uşor castanul
Mângâiat de-al palei vânt.

Dezgolit de-al său veşmânt
Toamna-i cere-n vamă banul,
Vieţii-i face legământ,
Adaugă-n tihnă anul,
Freamătă uşor castanul.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zarzărul

La o margine de drum ce suie înspre colină,
Pe tăpşanul înverzit, pe o pantă dulce, lină,
Dintr-un sâmbure micuţ aruncat la întâmplare
A ieşit un zărzărel, a crescut, s-a făcut mare.

Firav, mărunţel, plăpând, a dorit ca să trăiască,
Se roagă să plece frigul, vitele să nu-l ciuntească,
A trecut prin vremuri grele, prin zăpezi, friguri şi ploi,
Solitar şi îndrăzneţ nu vrea să dea înapoi.

Simte dorul depărtării, să fie toţi laolaltă
În livadă, împreună grijile să le împartă,
E-mbrăcat în straie noi, s-a acoperit de floare,
L-încălzeşte şi-l alintă razele mângâietoare.

Un prieten şi-a făcut de urât să îi mai treacă:
Uliul şi-a găsit sălaşul, aninat în vârf, pe-o cracă,
Vântu-împrăştie miresme din măceşii singuratici,
Pe sub poala lui se joacă, zburdă mieii nebunatici.

S-a-ntors frigul pe afară, încă n-a scăpat de brumă,
Bobiţe din flori ieşite tânjesc după vreme bună,
Suferă, se ofilesc, unele or să mai cadă
Dar el luptă, nu cedează, se bucură pentru roadă.

poezie de Nicolae Matei din Linişor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când clopotele tac

vântul tremură în liturghii
din duminici trecute

circul revine la noi în oraş

nimeni nu râde
nu plânge nimeni
niciunul din cei ce au fost
atât de aproape de cer
nu schiţează aproape nimic

doar vântul se zbate şi plânge

în turla din adânc
păduri de clopote... tac

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Eminescu

Mi-e dor de susur de izvor ce clipoceşte-n vale,
Mi-e dor de turmele ce stele li se-aprind în cale,
Mi-e dor să te privesc, să te ridic de subsuoară,
Mi-e dor de un sărut sub un salcâm cu frunza rară.

Mi-e dor de codrul cu păsărele ciripind pe ramuri,
Mi-e dor de marea ce spumegă talazurile-n maluri,
Mi-e dor de toamna ce foşnetul de frunze il aşterne,
Mi-e dor de mama ce mă cheamă din negură de vreme.

Gândul mi-e curat precum nuferii ce-ncarcă lacul,
Auzul mi--e mângâiat, cântă-n codru pitpalacul,
Limpede îmi e privirea când privesc cerul albastru,
Linişte-mi aştern în suflet când citesc versul măiastru.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcind pe mal de ape

Peste zările senine liniştea-i atotstăpână,
Rătăcind pe mal de ape mi-ascult gândul în tăcere,
Într-o unduire lină valurile se îngână,
Vântul intră-n păpurişuri, mişcă-n dulce adiere.

Trece-o turmă de mioare, se îndreaptă către stână,
Doru-n vale se prăvale în doină de mângâiere,
Peste zările senine liniştea-i atotstăpână,
Rătăcind pe mal de ape mi-ascult gândul în tăcere.

Sălcii împletesc şuviţe, tremură în mlădiere,
Lance urcă spre văzduh cumpăna de la fântână,
Nor răzleţ cu chip de înger în azur de ceruri piere,
Floarea cea nemuritoare, dragoste, credinţă-mi cere,
Peste zările senine liniştea-i atotstăpână.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pastoral

Pe fâneaţa-nmiresmată paşte-o turmă de mioare,
Scaieţi legănaţi de vrăbii pufu-ncet îşi scutură,
Cu aripile pictate fluturii roiesc în zare,
Scoate cumpăna fântânii apă rece-n ciutură.

În pereţi abrupţi de maluri dorm lăstunii la răcoare,
Lebăda îşi plimbă puii, luciul apei tremură,
Pe fâneaţa-nmiresmată paşte-o turmă de mioare,
Scaieţi legănaţi de vrăbii pufu-ncet îşi scutură.

Florile de câmp brodează un covor de purpură,
Măceşi pregătiţi de nuntă se gătesc în albă floare,
Fericit e ciocârlanul, zboară lin peste răzoare,
Dintr-un fluier ciobănaşul doina-n jale-şi murmură,
Pe fâneaţa-nmiresmată paşte-o turmă de mioare.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul valurilor

Tremură valuri sub soare
Când ating maluri visătoare
Din fire de nisip uşoare
Se nasc scântei nemuritoare

Sărutul valurilor doare
Fiind o clipă trecătoare
Şi cheamă malul cu ardoare
Un val să vină iar din Mare

Aş vrea să fiu un mal în aşteptare
Când valuri vin tremurătoare
Eu să mă las pierdută-n alintare
Să simt sărutul valurilor arzătoare

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Berzele

Din tărâmurile calde, purtate pe-aripi de dor,
S-au întors berzele-acasă, zborul nu le-a fost uşor,
Cuiburile sunt stricate, viforul nu le-a iertat,
Cu crenguţe, rămurele, îndată le-au reparat.

Între vârfuri de salcâm, la margine de ogradă,
Sub aripa mamei, caldă, puişorii stau grămadă,
Se tot uită după soare, tremură golaşi, rezistă,
Primăvara-i la-nceput, frigul încă mai persistă.

De cum se revarsă zorii, adunate pâlcuri, pâlcuri,
În margine de zăvoaie, prin viroage şi prin smârcuri
Scormonesc cu ciocul lung în adâncuri şi străfunduri,
Aduc hrană-ndestulată pentru puişori la cuiburi.

Soarele-i tot mai puternic, s-a mai încălzit pe-afară,
Dinspre miazăzi adie vânt călduţ de primăvară,
Un copil joacă şotronul, sărind sprinten pe-un picior,
Bucuros că, şi lui, barza i-a adus un frăţior.

poezie de Nicolae Matei din Linişor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Berzele

Din tărâmurile calde, purtate pe-aripi de dor,
Se-ntorc berzele acasă, zborul nu le-a fost uşor,
Cuiburile sunt stricate, viforul nu le-a iertat,
Cu crenguţe, rămurele, îndată le-au reparat.

Între vârfuri de salcâm, la margine de ogradă,
Sub aripa mamei, caldă, puişorii stau grămadă,
Se tot uită după soare, tremură golaşi, rezistă,
Primăvara-i la-nceput, frigul încă mai persistă.

De cum se revarsă zorii, adunate pâlcuri, pâlcuri,
În margine de zăvoi, prin viroage şi prin smârcuri
Scormonesc cu ciocul lung în noroaie şi străfunduri,
Aduc hrană-ndestulată pentru puişori la cuiburi.

Soarele-i tot mai puternic, s-a mai încălzit pe-afară,
Dinspre miazăzi adie vânt călduţ de primăvară,
Un copil joacă şotronul, sărind sprinten pe-un picior,
Bucuros că, şi lui, barza i-a adus un frăţior.

poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de toamnă

Nori împrăştiaţi pe cer ţes maramele opace,
Aşezaţi la rând cocorii primesc biletul de zbor,
Cu greu se despart de-acasă, pleacă-n treburile lor,
În purpură ard măceşii sus în maluri de răstoace.

Un lăstun în fracu-i negru e gătit la patru ace,
Guguştiucul îşi rezolvă o problemă de amor,
Nori împrăştiaţi pe cer ţes maramele opace,
Aşezaţi la rând cocorii primesc biletul de zbor

Nucul falnic din grădină nu-mi mai dă umbră-n pridvor,
Pădurea cu nasturi rupţi la cămaşă se desface,
În concertul de adio un greiere pe răzor
În duet c-o ciocârlie cânt-o arie de dor,
Nori împrăştiaţi pe cer ţes maramele opace.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul pelinului

Vesel s-a trezit pelinul ştergând urmele tristeţii,
În restriştea lui amară dulce veste îl alină,
La margine de răzoare, în răcoarea dimineţii,
Argintată-i râde floarea într-o linişte deplină.

Scuturaţi de-al palei vânt tremură uşor scaieţii,
Romaniţa se frământă într-o unduire lină,
Vesel s-a trezit pelinul ştergând urmele tristeţii,
În restriştea lui amară dulce veste îl alină.

Păpădia îl salută, pălăria îşi înclină,
Îl îndeamnă să trăiască, să uite amarul vieţii,
Se înalţă ciocârlia scrutând zarea cea senină,
În jur totul clocoteşte într-o bucurie plină,
Vesel s-a trezit pelinul ştergând urmele tristeţii.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eminescu

Plânge teiul secular,
Plânge codrul de stejar,
Plânge lacul liniştit,
Plânge izvorul părăsit.

Păsările ce sunt staruri
Stau pitite între ramuri,
Cucul numai cântă-n codru
Umblă peste tot în lotru.

Râul care curge-n vale
Purtându-şsi apele sale,
Ce lovesc mereu în maluri
Ieşind plânsete din valuri.

Soarele roşu ca focul
Pârjoleşte-n cale totul,
Iar în codru pe coline
Nu mai sunt flori şi albine.

Seara apare după deal,
Vine noaptea cu-al ei voal,
Luna pare cam palidă
Cu globul ei de oglindă.

Stelele sus strălucesc,
Între ele se primesc
Şi cum sunt aşa departe,
Toate par că-s supărate.

Tu, Luceafărul meu sfânt
Ai adus pe acest pământ,
Limba dulce românească
În veci să te pomenească.

Ai cântat natura-ntreagă,
Ţara care ţi-a fost dragă,
Iar cu iubirea în vers
Te-ai dus sus în Univers.

Ca un prooroc ce-ai fost
Ne-ai spus totul pe de rost.
Dând speranţa, bucuria,
Pentru noi rămâi Mesia!

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă

Şi dacă şoapte bat ades în unde,
Şi dacă umbra lunii le ascunde,
Şi dacă-n piatră susură izvorul,
E ca din nou să ne aline dorul.

Şi dacă bate-un vânt fugar în ramuri,
Şi dacă bat stropi grei în sfinte geamuri,
Şi dacă-n piatră tremură o undă,
E ca fiorul vechi să îl ascundă.

Şi dacă-n vânt se zbate-o albă floare,
Şi dacă al său ram încă nu moare,
Şi dacă-n gându-ţi tremură iubirea,
E ca să îţi trezească amintirea.

Şi dacă şoapte bat ades în undă,
Oglinda lunii tainic s-o ascundă,
Şi dacă apa se zbate printre roci,
E ca la sânul meu iar să te întorci.

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn de vară

Iubit-o, dă-mi mâna, şi-ascultă, tu, marea
Pe umedul mal, pierzându-te-n zarea
Ce unduie verde şi-n plângerea-i lină
Auzi cum dă glas amorului vină.

Încearc-a-nţelege, durerea profundă,
Adusă la mal în undă cu undă,
Căci mării aprinse găsitu-i-a vină
Blestemul de-amor ce cată pricină.

Cu neîmpăcarea, ce-n valuri s-aude,
Răscoală-se-n noi simţirile nude,
Şi-n slava-i eternă amoru-şi arunce
Durerea sa prin blestemul său dulce.

În aerul verii, în jalea marină,
Acelaşi blestem găseşte-ne vină.
Dar nu-ţi fie teamă căci eu sunt cu tine
Şi rogu-te dar, în cumpăt te ţine.

Lipeşte-ţi obrazul de buzele mele
Când ele ţi-l cer aproape de ele,
Şi-ţi reazemă capul, cu firea senină,
Pe umărul meu, abstrasă de vină.

Şi-n sonul d-esenţă, pur elegiacă,
A timpilor daţi, de valuri ce-neacă,
Nestinsa-i durere, în mare te-mpinge,
Cu sufletul nud ce-amorul îl strige.

Şi-n soarele tandru... să simţi cum adie,
Cum numai ceva anume te-mbie –
O briză ce ţine deasupra pe mare
Vreun albatros departe în zare.

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (15 iulie 2021)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!