Tot ce zboară...
Musai nu-i că tot ce zboară,
Este porumbel sau cioară...
Zboară prin văzduh rachete,
Zboară gânduri după fete,
Zboară câte-un angajat,
Când e șefu supărat,
Zboară banii de pe card,
Când călcâiele îți ard,
Zboară țoale în neștire,
Când se pune de-o iubire,
Baba-Cloanța pe la noi,
Zboară pe un măturoi,
Și merțane, sute-mii,
Zboară spre a se ciocni,
Iar ades se spune încă:
Tot ce zboară se mănâncă...
Deci, defel nu-i de mirare,
Că zburând la întâmplare,
Se mai scriu poezioare,
Cu diverse... zburătoare...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Zboară...
Zboară spre mine
ca să te prind
zboară spre mine
ca să mă prinzi
zboară spre mine
ca să fii liberă
zboară spre fericire
zboară spre fericirea ta
fericirea ta e și a mea...
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama: Uiți cât de importantă este căsătoria... Tinerii cred că tot ce zboară...
Tatăl: Tot ce zboară... ce?! Aterizează, poate. Și când spui "tot ce zboară" te gândești cumva și la vreo stewardesă?
replici din piesa de teatru Da-ul de Crăciun, scenariu de Emil Dogaru (aprilie 2008)
Adăugat de Mirela Andi
Comentează! | Votează! | Copiază!
PÂN' LA CER...
Pân' la Cer, gândul îmi zboară
Ducând pietrele-mi de moară,
Pân' la Cer inima-mi duce
Și durerea de pe Cruce,
Pân' la Cer și mai departe,
Zboară verb din Sfânta Carte,
Cu o aripă ușoară
Dintr-o țară-n altă țară;
Pân' la Cer zboară cu dorul,
Înviat, Mântuitorul,
Care zilele își poartă
Spre a veșniciei poartă
Și vrea oile din turmă
Să urmeze a Lui urmă
Ca a Cerului iubire
Să le-mbrace-n nemurire!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zboară dorul
Zboară dorul, căutând amorul,
Pe câmpii cu flori și rouă în obrăjori,
Trezite în zori de ciripitori,
Care dau fiori cu orchestra lor.
Zboară dorul, căutând amorul,
Prin păduri stufoase, leagăne umbroase,
Verde mătăsos cu miros frumos,
Ce îngână ușor glasul de izvor.
Zboară dorul, căutând amorul,
În cascade reci și curcubee seci,
Descântate în veci de admiratori
Ce iubesc din zori înălțând fiori.
Zboară dorul, căutând amorul,
Prin troiene groase, albe și spumoase,
Pe plaiuri cu ghiocei, ca urechile de miei,
În bucurii naive ca și cărciul babei.
Zboară dorul, căutând amorul,
Întrecând și norul ce umbrește sporul,
Că de îl va prinde nu va fi cuminte,
Totul va fi odă, totul va fi cinste.
Zboară dorul, căutând amorul
Ce-atâță fiorul pictând viitorul,
Cântec și speranță, dragoste de viață,
Sfințită cu altă prefață.
poezie de Valeria Mahok (17 ianuarie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu tot ce zboară se mănâncă
Deși săraci, flămânzi, se simt pe val
Și toți sunt optimiști întâi oară:
Fiindcă anul e electoral,
Guvernu'-a decretat... că porcul zboară.
epigramă de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zboară schiorul
În urmă avalanșa
Zboară mai iute.
haiku de Mihail Mataringa (8 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când două turturele zboară, în orizont se zăresc două suflete feerice care zboară în sincronicitate.
aforism de Cînepă Ștefan din Dumnezeu este lumina conștiinței noastre, Reflecții Maxime Axiome IV
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Când e tânără, femeia...
Când e tânără, femeia este suplă ‒ o vioară,
Și îi place viața, dansul, iar când merge, parcă zboară;
Dar cu timpul nu mai zboară, spune multor bun-rămas,
Căci cu timpul se transformă,-ncet-încet, în contrabas.
epigramă de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (1 aprilie 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când frunzele uscate ce zboară în fața unui sălbatic uragan întâlnesc un obstacol, ele se înalță către cer. La fel zboară pe deasupra caselor căluții înhămați la sania plină cu jucării, cu Sfântul Nicolae în ea.
citat din Clement Clarke Moore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Săniuță
Zboară, zboară săniuță
pe zăpadă lină.
Dealu-ntreg și potecuță
de copii sunt pline.
Unii zboară ca săgeata,
alții-n joc se-adună.
Cu obrajii ca mușcata,
râd cu voie bună.
De pe crengi de brad, poznașii
neaua-n drum o sfarmă.
Fug în codru iepurașii
speriați de larmă.
Vântu-aleargă-n munți, pe coame,
sclipeț alb să cearnă.
Câte daruri ne-aduci, Doamne,
chiar și-n miez de iarnă!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la o anumită vârstă, nu mai poți să știi exact tot ce zboară, în schimb, știi exact că nu tot ce zboară se mănâncă.
Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!
...fulgul, fulgul de zăpadă
... fulgul, fulgul de zăpadă
cade unde-i scris să cadă
și sortit în palmă ta
va cădea și tot cădea
zboară fulgul, lin mai zboară
zboară lin, să nu te doară
nerecunoscandu-ți palmă
cade printre fulgi, dea valma...
poezie de Iurie Osoianu (15 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albatrosul
Aripi albastre cântă zborul, fulgere taie cupola cerului în lumânări în clopotele tunetului tămâiate-n cădelnițe curcubeie,
Icoane înaripate slăvesc în coruri zborul, preotul albatros predică scriptura, gheare demonice zboară să-l îngenuncheze,
Psalmul vântului răspuns în inima neînfricată spulberând zările fără de sfârșit,
Zboară, zboară, zboară...
Coboară sărutând iubita, alinându-i dorul cu lacrimă de vultur, floare pană de condor
Demoni ce vor.... aripi să-i frângă cu trufia
de suflete răpitoare,
Fără frică, pizmă se înaltă suveran scufundat in ceruri fredonând neîncetat
Crezul zborului...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă cu ochii deschiși să visez și planuri felurite să schițez! Prima poezioară pe care o vor învăța băiețeii noștri este: "Zboară, avionaș drăgălaș, zboară mintenaș! Pupa-te-aș pe aripioare și pe motoraș! Mă fac mare inginer cu renume până la cer!".
Michelle Rosenberg în Povestea Divei cu ochi de ciocolată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăbovește Moș Crăciun?
Moș Crăciun nu zăbovește
Chiar zăpadă dacă nu-i,
Sania își pregătește
Sus, în vârful muntelui!
Și când se coboară-n vale,
Zboară, zboară, sănioară!
Nimeni nu îi stă în cale,
Este iute, iute zboară!
Așa Moșul reușește
Pe la toți, la toți, să treacă.
Stă puțin - și iar pornește,
Înhamă renii - și pleacă!
Dacă ești puțin atent,
Moș Crăciun este văzut.
Dacă nu, ești repetent,
Pe Moșul - nu l-ai crezut!
A crede în Moș Crăciun
Înseamnă să fii atent
Și copil cu suflet bun,
La școală nerepetent!
Școala te învață carte,
Să citești și să poți scrie.
Și să crești pe mai departe
Recitând o poezie.
poezie pentru copii de Radu Bunei (24 decembrie 2013)
Adăugat de Radu Bunei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om e ca un fluture în zbor. Unii zboară mai sus decât alții, dar fiecare zboară cât de bine poate. De ce să-i compari între ei? Fiecare e diferit. Fiecare e special. Fiecare e frumos.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste
Adesea zboară gândul
Deasupra munților,
Adesea zboară visul
Deasupra bolților...
Și vuietul pădurii,
Surâsul apelor
Adesea te-nfioară
Și ne dor...
Ce zile minunate,
Ce clipe fermecate
Ce farmec, ce plăcere
Până totul va piere...
Și gânduri și durere.
poezie de Elena Crețan din Lumina vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine se concentrează zboară mult, cine zboară mult, decedează sau nu finalizează.
aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămân singur
Un uliu zboară la marginea cerului.
Doi pescăruși plutesc legănat pe râu, în amonte.
Vulnerabili când zboară sub vânt,
în vânt planează și aterizează cu lejeritate.
Roua îndoaie firele de iarbă,
pânza paianjenului este gata.
Căile cerului includ și omenirea:
sunt singur, printre mii de regrete.
poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Săgetez cu sufletul
Creatorul
m-a simțit singură
în trup,
atât de neliniștită...
- Zboară! mi-a zis.
M-am răsucit
ca-ntr-un mormânt:
- Doamne, mi-e greu,
vezi-mă...
Creatorul
și-a luat o sprânceană,
și, cu gest firesc,
mi-a pus-o în mâini.
- Zboară!
- Mi-e greu, Doamne...
Atunci, și-a luat din suflet o lumină
și mi-a pus-o în gânduri...
- Zboară! mi-a zis.
De atunci,
săgetez cu sufletul.
poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!