Strălucirea
nu ne iubim nu ne aprindem
iarba din suflet
nu
vorba îndemnului: nu
fumați iarba a
numite toxine vor face prăpăd (?!)
ca
să vezi în căile nostre respiratorii
ca-ntr-o oglindă sfidată de a
ei
strălucire
ar
trebui
(cred cu toată plutirea în unul
și același farsor...)
să
faci un împrumut de imagine, cam
ca
tot americanul de pe planetă de
ce
să nu votăm cu
apocalipsa (h)indusă, cu
desfășurarea gândtă de un
pițigoi pe o insula
izolată puțin
ca un ghiul pe un deget
de platină
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Viitorul: sens giratoriu
Eu sunt iarba
tu ești iarba
el e iarba
ea e iarba
Nu ne mai cosiți
degeaba
Ea e iarba
el e iarba
tu ești iarba
eu sunt iarba
Nu
ne mai
duceți
Cu
roaba
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pițigoi
Pițigoi, pițigoi,
Nu mai treci și pe la noi?
Umbli prin copaci streini
Și te văd pe la vecini.
Aveam două rândunele
Și-au plecat din cuib și ele.
Vă feriți de prispa mea
Parcă v-am făcut ceva,
Pe cînd eu, mereu, deștept,
Toată noaptea vă aștept,
Toată ziua, toată, vara,
Să v-ascult - ciupind vioara.
Pițigoi, mă simt sortit
Să mă știu tot părăsit.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
apocalipsa vine când iarba are un verde cum nu ai mai văzut,
când brusc ai interes pentru limba păsărilor,
când începi să-i întrebi pe copaci care e numele lor,
când dimineața observi că tavanul albastru pare plin de viață
și reușești să distingi norul pe care a călcat un înger.
apocalipsa vine cu părerea de rău pentru care a trebuit să muncești un pic
în detrimentul automulțumirii pentru care nu a trebuit să miști un deget.
când îți pare nedrept că știi atât de puțtine
deși cel mai des erai trist că ai puține.
și poate de aici vine frica.
apocalipsa înseamnă revelație,
nu sfârșit.
probabil ca înainte de a se sfârși
va trebui mai întâi să înțelegem.
asta îmi dă speranță, mai este mult.
eu nu știu nici măcar cine a scris asta.
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În jur, firele înalte ale ierbii se clătinau domol, proiectate gigantic pe bolta însângerată de jertfa nașterii unei noi zile. O nouă zi... și iarba... Părea crescută din cer; era iarba cerului, aprinsă în lumină, arzând viu în iradierea roșie a Soarelui ce sângera... Iarba cerului era acoperită de sânge... Iarba cerului... Iarba...
Constantin Cubleșan în Iarba cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu e lună
nu știu să descriu o femeie
poate am întâlnit-o
în orașul cu străzile vechi
nu știu
dacă iarba ce crește
ca o fetiță printre pietrele gri
ale pavajului poate
nu știu
să ne lege la ochi să ne spună
de ce ne iubim și de ce
nu e lună, nu e
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râul de lacrimi
pe aripile vieții vorba cântecului
întrecute doar de tropotul cailor
vorba vine vârstele
vieții se trec prin iarba înaltă înaltă a cerului
până la brâu
tăierea s-a făcut cu un râu (?!) de
lacrimi vorba
cântecului sub lăcrimare din difuzoare
sparte discret cu lovituri de copite-ngrijite
iubite, hai să
ne îndulcim din micile noastre răni împreună
până e timp de plutire de goană
nu chiar atât de nebună și-aflată
parcă nu la primele tinereți
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Almanach gotha
Ai avut si tu o istorie, iarba,
verde lacrima bizantina,
privind în urma
ce spun firele din care ai curs?
Aiavut si tu voievozi
retezati de coase,
rupti de camile,
surpati în fântâni?
A domnit peste voi Iarba cea Buna,
Iarba Viteaza, Iarba cea Mare si Sfânta?
Unde esti, Iarba T;epesa
si unde batrânul fulger de lut
tras din Menumorut?
Toate acestea inima mea le întreaba
sfiita sub tronul câmpiei
cu oase de iarba.
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarba din albul primăverii
Dacă mănânc, să dorm, să privesc în oglindă
Șoaptele se aud departe în suflet ca două clopote,
Cu sunetul în iarbă, coborând în cuvinte
În lutul ulcioarelor, în sete de fântâni se aud cu zarea,
Plecând odată cu marea,
Dansând ca două clopote bat inimile noastre,
Despărțind lumina
Ce trist se ascunde iarba, în albul primăverii!
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
CAUT...
Caut cuvântul
Armă și cruce,
Ce face răni
În suflet,
Dar și alinări
Aduce.
Caut iarba,
Simbol de viață.
Iarba verde,
Ne cosită,
Care murind
Se face fân,
Iar fânul
Se face viață.
Ciclul e perpetuu.
Caut colbul.
Nu cel de aur!!!
Colbul, colb,
Din care am venit
Și în care
Mă voi întoarce.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paște iarba pe care o cunoști
Din Carpați până-n Nevada,
Iarba este cu grămada.
Însă iarba cea de viță
E pe plai de Mioriță.
epigramă de Virgil Petcu din almanahul "Perpetuum comic '88"
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Nimeni nu are mai multă smerenie decît iarba. Toți o calcă-n picioare și ea pe toate le rabdă și pe toți îi iartă. Iarba, cea care a fost martoră la răstignirea Mîntuitorului, unicul ei Fiu!
Traian Vasilcău în facebook, 2018 (2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
apocalipsa
va fi un incendiu
sau un potop?
sau toate trei la un loc?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zambete de iarba verde
Zambete de iarba verde imi rasar
pe paginile din jurnal...
increstez roua ce-apleaca iarba la pamant
cu-o lacrima ce uda obrazul cazand.
Ma decupez de pe pagina unei strazi
dintre copaci si oameni, si ma grabesc
sa mananc culori... si pasesc
ferind intregi cirezi de fire rebele de iarba,
de teama sa nu le strivesc.
ma regasesc intr-un fir de iarba
culcat la pamant.
Esti tu, cel ce stai si privesti de sus
din nouri, spre chipul meu supus
de-o talpa criminala?
Esti tu, sau poate sunt tot eu,
acelasi, om sau zeu!
Haotice ganduri ma fac sa tresar,
din somnul meu de verde pal,
de verde crud si singuratic
verde de suflet, verde de eu,
verzi ganduri ce-mi zambesc mereu.
poezie de Ana Maria Balas
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pe mureș
a fost bine la țară zilele astea
dar mai ales (nu) mi-au plăcut
crimele pasionale împotriva furnicilor, buburuzelor, licuricelor
tăiate cu coasa! odată cu iarba
crescută-n obraz - până la râu
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisul e ca grădinăritul: trebuie să tunzi iarba și să îndepărtezi uscăciunile pentru a ajunge la flori. În unele zile, tot ce faci este să tunzi iarba, fără să descoperi florile, iar în altele pur și simplu ies singure la iveală.
citat din Simon Toyne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor
Ar trebui să încalț sandalele lui Hermes
Și să gonesc spre mare cu declarație de iubire,
Ar trebui să fug cu tine într-o lume cu zâmbete largi,
Neînghițite de viroze respiratorii
Sau să zburăm amândoi în văzduh
Și, liberi, să ne respirăm unul pe altul!
poezie de David Daniel Adam (18 mai 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă de câmpie
Pe câmpul cu iarba arsă
Zboară grauri stoluri, stoluri,
Desenând pe cer decoruri-
Ca o pictoriță-n transă!
Apoi fac o buclă-ntoarsă,
Peste vie dând ocoluri,
Pe câmpul cu iarba arsă-
Zboară grauri stoluri, stoluri!
Toamna s-a întors acasă
Și e toată numai doruri,
După vara cu pârjoluri
Simfonile-și revarsă-
Pe câmpul cu iarba arsă!
rondel de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din cronici
Că-mi trec nopțile ca fumul,
Dar și visele știu drumul,
Mă cunoaște iarba mută,
Gropile mă împrumută,
mi-am lipit urechea, na-te,
de tine, singurătate,
tu, femeie goală-ntreagă,
ne iubim fără de șagă,
precum păsările-n aer,
precum fiarele în vaier,
iar apoi pustiu, pustiu,
mai iubesc, o spun oricui,
iar oricine nu e nimeni,
fiecare face filme,
zilele se duc, ne scapă,
iarba a căzut tăiată,
morții se ridică-n coate
și ne strigă apă, apă!
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să te văd
- Vreau să te văd, femeie,
Sau vino să mă vezi,
Mi-e dor de iarba crudă
A ochilor tăi verzi;
De-a tale negre gene
Ce tremură ușor
Ca aburul de ploaie
De-asupra codrilor.
- Vreau să te văd, bărbate,
Sau vino să mă vezi,
E timpul coasei iată
În ochii mei cei verzi.
Cosește, hai - că iarba,
Cu rouă și cu stea,
Mai deasă și mai verde
Să crească-n urma ta.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
În hibernare
până și sângele nu mai are
culoare: se face apă (?!) - de gură
este legată o danie cu lunecare de sanie... sură
e-această imagine tristă cu re
duse eritrocite îmbătrânite
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!