Mai ții minte?
Tu mai ții minte ce vorbeam,
Când mă iubeai,
Când te iubeam?
În locul vorbelor de preț
Astăzi uitare
Și dispreț...
La ceasul când nu mai visezi,
Improvizez,
Improvizezi,
Doi oameni rătăcind prin lume
Nu se mai știu
Chema pe nume...
La ceasul ăsta tăinuit,
Tu mă eviți,
Eu te evit,
Și nu putem sări mai sus
Decât ștacheta
Ce ne-am pus.
Prin rana noastră sângerândă,
Vei fi mai blând,
Voi fi mai blândă,
Și nu ne vom mai judeca,
Vom fi smeriți,
Ne vom ierta.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
Prin somn auzi cum ramuri mari se scoală
Și-ți cresc pe umeri ca pe crengi de foc.
E ceasul când, zvâcnind în noaptea goală,
mai sus de ramuri, tainele se coc.
Se-ntind pe lume drumuri de miresme,
nu pentru pași, ci poate pentru sfinți.
E ceasul când răsar catapetesme
la capătul potecilor fierbinți.
Hai! Rupe-ți lanțul! Calcă-n lut parâmii
Și inima, să mergem amândoi...
E ceasul când foșnesc în cer salcâmii
Și când miroase luna a trifoi.
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunicul și ceasul de buzunar
Fără ca să-i dea prin minte,
Ceasul său (fir'ar să fie!)
I-a luat-o înainte
Cu un... hoț de meserie!
epigramă de Ioan Toderașcu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Iubirea mea are un nume
Iubirea mea are un nume
Pe care numai eu îl știu
Și-n nopțile când dorm târziu
Îl tot repet în rugăciune.
Adorm și-n inimă-mi rămâne,
E oaza mea într-un pustiu,
Iubirea mea are un nume
Pe care numai eu îl știu.
Deopotrivă se supune,
Cum eu supusă vreau să-i fiu,
Toți laurii să îi adune
În urma celor ce îi scriu.
Iubirea mea are un nume.
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceasul de piatră
Ceasul de piatră
Fără limbi și rubine
Arată timpul mai bine
Decât tine, decât mine
Care avem,"nota bene"
Ceasuri elvețiene.
Dar ceasul de piatră
E motiv de ceartă
Căci nu se știe cine
L-a făcut atât de bine
Cu mijloace puține.
Până când, într-o bună zi
Ceasul de piatră împietri
Și muri.
Poate o să-nvie
În anul trei mii.
Mai știi?!
poezie de Mihail Mataringa (15 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pecetea
Pecetea de pe brațul tău,
E chipul meu când ațipeam,
Sărutul, când te sărutam
Și de neșters va fi mereu.
Poate că o să-ți pară rău
De clipele când te iubeam,
Pecetea de pe brațul tău
E chipul meu, când ațipeam.
În gândul tău, ce mai e nou
Totul e vechi, precum știam?
Sărutu-și caută ecou.
A fost o vreme când eram
Pecetea de pe brațul tău.
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară brutală
Ne escortează vântul prin foburguri,
Spre primăvara de la cap de drum,
Dar nu ferește nimeni acei muguri
Când izbucnesc prin temeri și prin scrum.
Mi-aș fi dorit să mă primești întreagă,
Să nu mă-mparți în noapte și în zi,
Iubirea când pe ea însăși se neagă,
Prin ce va mai putea atunci răzbi?
Fuior de ceață și de îndoială
Trimite păsările înapoi,
Cum primăvara jalnică, brutală,
Ne-mpinge-n deznădejdile din noi.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am mai uitat...
Am mai uitat din când în când să trec
Prin universul ce te înconjoară,
Am tot uitat și astăzi iarăși plec
Și-i frig și ninge în a noastră vară.
Am mai uitat să-mi fii în amintire
Și încercând din când în când să vin
M-atinge clandestin a ta iubire
Și-n fiecare zi mai mor puțin.
Tot rătăcind prin dorul ce ne leagă
Doar am crezut că am și bucurii,
Și-am mai uitat să-ți spun că îmi ești dragă
Și nopțile ți-au devenit pustii.
Am mai uitat să-ți dăruiesc o floare
În lacrimi ți-am lăsat nuanțe gri,
Și-n inimă rămâne-un dor ce doare
Uitând să uit de tine-n orice zi.
Am mai uitat și poate-am fost departe
Gândind că în uitare îmi revin,
Cu inima rămasă jumătate
Am și uitat... să mai trăiesc puțin...
poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când trece vântișorul
Când trece vântișorul prin auritul grâu,
Și-și leagănă verdeața pădurea răcoroasă,
Din umbra dulce-a frunzei sub cerul albăstriu
Voios îmi râde pruna cea dulce și gustoasă.
Ori când de sub o tufă, în dulcea primăvară,
În ceasul dimineții, în rumeneala serii
Prietenos privește frumoasa lăcrimioară,
Argintul viu scăldându-și în roua primăverii.
Când pârâiașul rece, scurgându-se prin vale,
Șoptind, mă acufundă în visuri și uitare,
Povești îmi povestește de pacea țării sale
De unde el pornește, cântând fără-ncetare.
Atunci mai încetează a mea neliniștire,
Speriată grija zboară din bietul piept al meu,
Atunci pricep că este în lume fericire,
Iar sus în cer albastru îl văd pe Dumnezeu.
poezie clasică de Mihail Lermontov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu voi veni...
Eu voi veni la tine-n vis
Voi desfăta a ta făptură,
Cu vraja trupului învins,
Ce arde-ncet sub a mea gură.
Eu voi veni ca somnul lin
Și voi întra tiptil în tine,
In orice fibră, - să-mi alin,
Iubirea clocotindă-n mine.
Eu voi veni în al tău gând,
Mă voi prelinge prin ființă,
Voi urmări surâsu-ți blând
Și-ți voi jura pe veci credință.
Eu voi veni, te voi striga,
Te voi chema în altă lume,
Cu sfere noi te-oi intriga
Și universuri fără nume.
În lumea ce te voi chema,
Va fi mereu numai a noastră
Prin constelații vom zbura,
Tinzând spre zariștea albastră.
Eu voi veni, nu va fi vis,
Va fi poveste-adevărată,
Tu să m-aștepți și-necuprins
Ne vom topi ca altă dată.
poezie de Valentina Graur
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
SONETUL ULTIMULUI CEAS
Iar sună ceasul, iar e dimineață,
Și soarele va răsări din zare,
Trezind cu rouă fiecare floare;
Fii bucuros, e-o nouă zi de viață!
Nu trânti ceasul, nu-l privi cu greață,
Trezește-te, ridică-te-n picioare!
Nu te văita, când nimic nu te doare!
Dacă ești viu? Ciupește-te de față!
Că trece timpul, nu-i ceasul de vină,
El doar te-ajută să ții vieții pasul,
Ți-arată dacă-i beznă sau lumină,
Îți spune unde, când, să faci popasul...
Dar și el e măcinat de rugină,
Și în final... și lui îi sună ceasul!
sonet de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbura prin mine-un fluture isteric
N-am internet, nici chef, n-aud nici glasul
cuvintelor - în minte mai răsună,
când fără tine noaptea-i o lacună
ce mă cuprinde când spre somn duc pasul.
Și cerul se arată ca o prună
mai coaptă e târziu, privesc spre ceasul
cu limbile ce-mi par a fi compasul
pe foaia vremii ce în vers m-adună.
Sclipesc în stele clipele ce dor,
pornind spre pleoape raze de-ntuneric,
și fulgi de smoală între gene mor...
Am prins și astăzi zâmbetul eteric;
când chicoteai picior peste picior,
zbura prin mine-un fluture isteric.
sonet de Ionuț Popa (2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Madeleine: Atunci să știi că asta e o nimica toată pe lângă ce se poate întâmpla dacă te îndrăgostești. Mai devreme sau mai târziu, o să plătești cu multă suferință întreaga bucurie care te cuprinde când iubești. Și cu cât vei iubi mai mult, cu atât durerea pe care o vei simți va fi mai ascuțită. Vei cunoaște dorul, chinurile geloziei și ale incertitudinii, senzația că ești respins și că ți se face o mare nedreptate. Frigul o să-ți macine oasele, iar sângele se va preschimba în sloiuri de gheață rătăcind pe sub piele, prin tot trupul. Mecanismul inimii tale va sări în aer. Eu ți-am pus ceasul, așa că știu pe dinafară cât poate duce. Pesemne că forța fericirii nu-l va doborî. Dar nu e destul de voinic ca să îndure chinurile dragostei.
replică din romanul Mecanica inimii de Mathias Malzieu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin mine
De n-ar fi acceptat în trup rănirea,
Cum altfel ar fi înflorit copacul?
Tu, dovedindu-ți chiar prin răni simțirea,
Ai deschis ușile din tabernacul
Și ai lăsat lumina să pătrundă,
Când dragostea te-a prins ca un tentacul
Nu măsura cât este de profundă!
Nu cântări ce nu se cântărește
Când flori de primăvară o abundă.
Prin mine chiar păcatul se sfințește,
Îți voi urca prin vene precum seva
Care în flori tristețea convertește,
Eu sunt copacul, șarpele și Eva.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orele vieții
La ceasul crud al dimineții,
Când pruncul e un boț plăpând,
Ce este treaz când e flămând,
Instinctul este semnul vieții.
La ceas de ziurel de ziuă,
Când e copilul tapetat, cu
Ochi mari, pictați de Țuculescu,
E iscodirea prima piuă,
La ceas de ziuă, matinal,
Când e puberul un vulcan,
Cu cablul smuls din cabestan,
E nerăbdarea vârf de val,
Când ziua-și deapănă ființa,
Adolescentu-i subjugat,
De cel mai omenesc păcat,
Si semnul vieții e dorința,
La ceasul pârguit, de-amiaz,
Când e maturul demiurg,
Și împlinirile decurg,
Succesul este viu și treaz,
La ceasul moale, de siestă,
Când insul e un oarecare,
Pierdut în lumea asta, mare,
Blazarea este manifestă,
La ceas nehotărât, de cină,
Când omul prinde flori la tâmplă,
Nimica nu se mai întâmplă,
Și semnul vieții e rutină,
La ceasul leneș de culcare,
Când trupu-i plin de neputință,
Pe cât de gol e de voință,
Refrenul vieții-i resemnare,
La ceasul ultim, al tristeții,
Când miezul nopții e zăplaz,
Când nu-i nici ieri și nu-i nici azi,
Durerea este semnul vieții,
La ceasul fără de culoare,
Când trupul trece în țărână,
O altă ziuă se îngână,
Și moartea e izbăvitoare...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe străzi hoinăreau o mulțime de fete drăguțe și totul părea neverosimil... E plăcut ceasul când grădinile de vară se populează cu încetul, ceasul când, chiar dacă nu ești, te simți puțin îndrăgostit.
Leonida Neamțu în Frumusețea pietrei nevăzute
Adăugat de Geko
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ceasul meu solar, acela care îmi cuprinde tot trupul, acela care îmi cuprinde întreaga minte, acela care mă știe cel mai frumos ierta e ceasul în care îmi vorbești tu.
citat din Alda Merini
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de iubire
În ziua când ne-am cunoscut
La un local anume,
Eram timizi, nici n-am băut
Și nu ne-am spus pe nume.
Dar tot mai des ne-am revăzut
Pe șotii puși și glume
În ziua când ne-am cunoscut
La un local anume.
De-atunci iubirea a cescut
Prin hopuri să ne-ndrume
Și-mi amintesc de-acel trecut
Tot răsfoind albume
De ziua când ne-am cunoscut.
rondel de Elena Mândru
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și să-mi zâmbești... (poezie adamică)
Îți torn venin pe rană sângerândă,
Să-nveți durerea cum se ține-n frâu.
Atunci, simți-voi, cât ești de flămândă,
Iubita mea, cu freamăt de pârâu.
Când te iubeam cuminte, doar cu gândul,
Îți înfloream, sub piele, trandafiri.
Să te miros, în vis, făceam cu rândul
De pază la speranța de-a fi miri.
Veneau călări din țări îndepărtate,
Să îți sărute glezna, prinți de soi;
Doar eu căram iubiri și dor în spate
Și-mi sângerau, sub arșiți, pașii goi.
Nu mă vedeai și cu privirea-ți rece
Mă țintuiai o clipă, cu dispreț.
Îți torn venin, dar nu-ți arăt cum trece,
Sau, de mă-ndupleci, să mă-ntrebi de preț.
Nu-ți cer, decât, pe jar să îmi dansezi,
Cu talpa goală și să strângi din dinți,
Să te privesc, iubito, cum valsezi
Și să-mi zâmbești, durerea, când o simți!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După cutremur
Ai tăi, prea multă vreme ne-au crezut
și că adâncurilor tale sfinte
li datorim și-a-noastre osăminte
atunci când ceasul morții ni-am văzut.
Dar, când în vânzolirile-ți stupide
distrugi tot ce prin noi s-a înălțat
și fața-ți o am înfrumusețat,
când viața noastră chiar ni se ucide,
Pământule, se naște-o întrebare:
un zeu păgân nu ne-o fi aruncat,
pe lutul tău de demoni hurducat,
de sus, pe noi, născuți din sfântul soare?
poezie clasică de Nicolae Iorga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu mai rămân să rătăcesc prin vise
La ceasul când începe să mă cheme
Visarea și încerc să o desferic,
Croiesc poteci prin codrul de-ntuneric
Și-ți scriu în grabă: Nu mă-ntorc devreme!
Eu mai rămân să văd cum arde focul
În răsăritul roșu ca un brâu,
Să văd sclipirea pietrelor în râu
Când mânjii dimineții-și încep jocul.
Prin pântecul pădurii de culoare
Cu fluturii speranței să roiesc,
În jurul lumii clipa s-o-nnoiesc
Și să-mpletesc lumini crepusculare.
Să zăbovesc la margine de lume
Așa cum am făcut de-atâtea ori,
În cufere de dor să strâng comori
Și fiecăreia să-i dau un nume.
Tu să m-aștepți chiar dacă-i prea târziu
Și ține-mi calde brațele-ți deschise.
Am să mă-ntorc cu-n teanc de manuscrise
Pentru poemele ce-am să le scriu.
poezie de Elena Victoria Glodean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!