Cleveteala e ca un fum toxic care ne irită.

aforism de David Boia (14 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o adevărată artă să stingi focul cu fum.

aforism de David Boia (7 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au ieşit instant
Din botezul focului
Toţi negri de fum

senryu de David Boia (13 martie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fumător

Pe unde urmează drumul
E mai mult ca şi fumul
E negru de fum se pare
Căci produce poluare.

epigramă de David Boia (19 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostituata la ginecolog

Doctorul mă cam irită,
Din rărunchi eu îl urăsc,
Mă dezbracă, mă excită,
Şi tot eu să îl plătesc!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umor exploziv

Amicul meu, având umor letal
Şi cu succes fantastic, mă irită:
Îl bănuiesc că-n loc de encefal,
Ascunde un calup de dinamită!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Campanie

Promisiunile
au sufocat
spaţii vitale
au blocat căile de acces
încât nu se mai poate circula
şi partea cenuşie
pare că a devenit
tot mai neagră
iar orizontul
închide ieşirile de rezervă
pe scara de incendiu
numai negru de fum
în formaţiuni haotice
iar cei care cred promisiuni
se descompun vizibil
cu trupul şi mintea
în flagrant.

poezie de David Boia (8 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia este ca gazul toxic, care tinde să ocupe tot spaţiul care-i stă la dispoziţie.

George Budoi (16 august 2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul nu îi irită decât pe cei pe care îi luminează, dar nu îi şi converteşte.

citat din Pasquier Quesnel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În momentul în care partenerul este cel care îţi satisface încrederea în tine, deja ai gustat din primul şi cel mai toxic drog care dă dependenţă – şi anume că valoarea ta depinde de altul, şi nu de tine.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În momentul în care partenerul este cel care îţi satisface încrederea în tine, deja ai gustat din primul şi cel mai toxic drog care dă dependenţă, şi anume că valoarea ta depinde de altul şi nu de tine.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ura este reziduul toxic din râul vieţii.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai simple organisme prenucleare care au apărut iniţial pe pământ au fost aşa-numitele procariote, care includ microbii strict anaerobi, pentru care oxigenul liber era toxic, microbii facultativi aerobi, microaerofili şi aerobi.

Dan Begu în Umanitatea şi pacea (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un autor apare mereu în revista Epigrama cu o lulea în gură şi capul înconjurat de fum

Mă-ntrebară nişte dame:
- Nu pricepem nicidecum:
Pipa, capul lui cu scame.
Care face epigrame?
Şi care produce fum?

epigramă de Nicolae Cruceru din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fum de asfinţit

Duhnim a înserare de toamnă şi a fum,
Şi ne pripim la focuri de frunze ruginii,
Prin ţoale ne pătrunde în sânge, nu ştim cum,
Parfumul depărtării, ce toamna dată ni-i.

Ne îndreptăm spre casă în sensuri diferite,
Venind ca dintr-un codru care s-a rătăcit,
Îmbătrânim la poala iubirii desfrunzite
Şi mirosim a toamnă şi-a fum de asfinţit.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (25 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In memoriam

Devreme în compania
Luminilor artistice
Super modele statutare
Compun o declaraţie
De scenarii opulente
Cu jocuri de străluciri şi fum
Pline de emfază creatoare
Cu carismă şi afecţiune
Cu reflexe tandre
Într-o zonă cu stil alert
Pentru gusturi rafinate
La spectatori suprarealişti
În amintirea celor ce vor veni
Puzderie de nostalgii
Ce dau bine pe scena
Misterelor cochete.

poezie de David Boia (19 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

vinovăţie

Vinovăţia este cel mai toxic sentiment.

definiţie de Veronica A. Cara
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intoxicaţi cu vise

Mă găseşti, agăţată de o fărâmă de ceva,
Ceva ce, încă mai ţine,
Legătura e puternică, de priveşti de la distanţă,
De te apropii, sunt frânturi de destine.

Intoxicată de vise, la intersecţia unor străzi paralele,
Îmi fac felinare din stele,
Alimentez cu lumină clar-obscurul, ce zgârie noaptea,
Îmi port paşii, urmele-mi dispar odată cu ceaţa.

E fum, e un orizont prăfuit,
Nici limita de la pământ la cer
nu mai e ceva definit.
Totuşi, se loveşte de timp,
într-un punct din infinit,
Unde converg toate,
Atât simplu, cât şi cu ambiguitate.

Intoxicaţia a pătruns şi-n privire,
Nu mai descifrează siluete, ci umbre-n devenire.
E o pată pe retină, care absorbe din culoare
Şi-o transformă-n film de scurt metraj,
Proiecţii pe vinil, imagini în reluare.

Ne suntem unul altuia, otravă,
Nivelul de toxicitate se măsoară
în pura detaşare de crunta realitate,
Ne abandonăm pe noi, undeva deoparte,
Fugim după "alarme false".

E toxic şi sângele ce trece prin vene,
L-aş schimba prin transfuzie, să revin la gene,
Dar este epidemie în masă,
N-aş mai găsi sânge, fără de pată.
Mai bine, lasă...

Din vise a rămas scrumul,
Îl inspir în suflet, respir fumul.
E toxic, atinge tot ce a mai rămas pur,
Încât, nici gândurile nu mai prind contur.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supersistemul galaxiilor se dispersează ca un rotocol de fum. Uneori mă întreb dacă nu cumva există o scară mai mare, la care să fie într-adevăr doar un rotocol de fum.

citat din Arthur Eddington
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai proastă exagerare este cea a lacrimilor. Ea irită ca un robinet care nu se închide.

citat celebru din Jules Renard
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă irită vorbele mari

nemulţumirea încă mai strigă în mine
întrebările cad întotdeauna când nu te aştepţi
şi răspunsurile verosimile sunt greu de dat
ai rămas atât de convinsă
ca un ceas care nu se opreşte niciodată

mă irită vorbele mari
fără substanţă în spusele multor oameni
deobicei nu-i ascult
dar sunt atent la tot ce se întâmpă-n societate
mă întristez fără să vreau
îmi aleg cuvintele cu grije de culegător
am nevoie mai mult de meditaţie decât de explicare
până mă conving cum curg lucrurile

multe gânduri se macină prin memorie
fără umbră de linişte
pe pământul plin de nesiguranţă şi împrevizibil
alerg ca un schilod prin deşert
cu speranţe mereu agăţate
de orizonturile care fug tot mai departe

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!