Curtea din traistă

Uneori îmi mai rup căte-un dinte
să pot muşca din fragede cuvinte...

Stau întins pe prispa curţii
şi jonglez din văz păianjeni
trec furnicile pe mine
le simt şerpuirea burţii.
Într-un deget o monedă
cade din mormânt... şi-o scap!
în leşie-o scald în cap
şi mă spăl de greieri falnici.
Cad în meri prunii-gutui
strugurii în nuci stau cramă
Agăţată într-un cui
traista gura imi blesteamă!

Harnici peste cerul de alamă
în proţap berbecul nu-i!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refren

Cântec

Eu vara obişnuiesc să îmi spăl toamna
Cu zile
cu flori
cu nimic altceva
Eu vara obişnuiesc să îmi spăl toamna
cu frunza ta!

Eu stau şi-ţi aduc
bănci calde de toamnă
şi te usuc
pe ţeava de armă...

Eu vara obişnuiesc să îmi spăl toamna
Cu zile
Cu flori
cu din tine ceva
Eu vara obişnuiesc să îmi spăl toamna
cu arma mea

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echilibru

Stau în echilibru perfect într-o carie
ca pe un vârf de săgeată înfiptă într-un alt vârf
de săgeată
cu mâinile întinse
cântând la aer pianine mişcări.
Balansul e perfect. Trec paşii mei pe deasupra
paşilor mei.
Stau în echilibrul perfect
şi caria înaintează în mine şi eu în ea
ca doi ochi izbiţi de o fulgerătoare lacrimă.
În curând voi ajunge la dezechilibru
şi caria va sta
va sta în mine într-un dezechilibru perfect

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te simt şi te am...

Te simt în lacrima ce curge din iubire,
În liniştea copacilor, ce stau trişti pe-alei.
Te simt în ploaia, ce plânge în mine,
Şi în pământul gârbovit, de durerea anilor grei.

Te simt pe cerul de dor, fericit că eşti bine,
În zile de toamnă, ce cad peste noi,
Te simt că, de-a pururi, vei fi doar în mine,
Te simt... şi te am, căci de-acum suntem doi.

poezie de Lusiana Drăguşin (7 octombrie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Via Capua

Între timp a murit ceva în mine.
Port pe cap o coroană din iepuri împletiţi.
Norii pe umeri îmi fulgeră coaste
ochii îmi stau risipiţi...
pe secundă!
Ce vrei?
Nu vezi că mă răstignesc pe corpul meu.
Nu vezi cum singur îmi duc corpul să mă ucidă
şi cum în stânga mea un leu
muşcă din dreapta mea
din alt om
o omidă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau

stau între cuvinte,
unele dor şi ard în albastru,
altele mă ară până la transparenţă.
tu eşti departe
într-un contur neclar din seva vieţii.

odaia se-nvârte lunecând în sus
cu tot talazul ei de întuneric.
o strânsoare se prelinge în tălpi,
cuvintele sar peste mine mirate,
eu rămânând zidită-n ipoteze.

şi nu mai ştiu ce funii de dor
au tulburat sclipirile din astre.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banca cu parc

Nori cu burţi şi astenie
între vii se luptă viespi
tu pe bancă îmi spui mie
despre lacăte şi ceară
despre tigri lopătari
despre câini uitaţi în gară
despre cum o să dispari!
Şi ne umezim pe tălpi
cu un ţărm adus de mare
Infuzând o întrebare
ne vorbim... ne alăptăm
la un ceai
de sunătoare..
Fug în jur pe cruci lăsate
răstigniţii lopătari
eu cu tine spate-n-spate
faţă-n-faţă îmi apari!
Elefanţi cu mii de trompe
s-au urcat într-un tramvai
ies furnici din catacombe
tu la frunză cănţi din nai..
Şi adormi într-o castană
felinarul stă aprins
iar eu jupuit de blană
peste tine stau întins...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai sunt cea de ieri

Mi-e dor de mine şi plouă întruna,
cerul veghează să-şi vadă lucrarea,
îmi stau amintiri ghemuite în trup,
mă cheamă şi eu le simt răsuflarea.

E toamnă în vii, am toamnă în vene,
respir cu stropii într-un ritm viciat,
în noaptea surdă un nor se desprinde:
"Ajută-mă, Doamne, să-l scap de păcat!"

Ore grăbite dansează prin urme
şi-o frunză visează la noi primăveri,
cuvintele tac uitate-ntr-o carte,
amintindu-mi că nu mai sunt cea de ieri.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşa cu strugurii geluiţi

Mai am o ţigară după ureche
şi o valiză ticsită cu trenuri şi gări
Pe tavan o muscă se apropie de punctul fix
în care am obosit să privesc vecinătatea.
Din sertare plămânii îmi respiră
scrisori, ziare vechi şi vederi nesemnate.
Încolonarea!
deget... palmă... braţ... colivie!
Următorul!
deget... tarsiene... copac... păpădie!
Acum voi graurilor!
Să trăiţi!
La datorie!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La plimbare

Toţi aricii stau ghem în jurul tău şi aşteaptă
să croşetezi pădurea din ei
un loc
întins
în care lupilor le cresc
din urlet crengi
şi încolţesc păsări din luminişul plin de capcane.
Trupul meu se zbate în maşina de scris trupuri.
Din pâine se aud
paşi. Încă ne mai colindă lustra neştearsă.
În urma ta e toamnă. Cad foi şi cărţi şi ziare
şi cosaşi
iar bucuria-i mare când de la geam îi laşi
sărind în foşnet de hârtie
să plece la plimbare...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem smerit

stau în genunchi şi cerşesc îndurare
de la Iisus Cristos mântuitorul
vreau să îmi dea o rază-mplinitoare
să-mi călauzească bătrâneţea, viitorul.

durerile sunt mari grijile mă apasă
de stresul nocturn nu pot să scap
mă copleşeşte să dorm nu mă lasă
gânduri arămii îmi trec prin cap.

dar religia mireană mă face mai bună
gândesc fericirea lumilor efemere
stau de veghe ca boema lună
care cerne vise peste emisfere.

dulce suferinţă pe suflet stăpână
poate aste-i lumi versuri să-i ofere.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dacă stau să mă gândesc
Radu Cătălin Melinte
poate fi descris în trei cuvinte...
Ba nu! M-am răzgândit!
În două cuvinte!
Ba nu
la nu!
Şi mai mult!
Într-un cuvânt!
Radu Cătălin Melinte
este o frunză!
Şi apoi urmează celelalte cuvinte...
Fără copac.
Fără pământ.
O frunză doar printre cuvinte!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul e posibil

Ar putea să vină muntele la mine
Şi deşertul şi pădurile şi râul,
As putea să vin si eu la tine
Şi să rup din zare ţarcul, frâul

Ar putea sa vina sfinxul nemişcat,
Cu nedescifrate simţăminte,
Aş putea să stau într-un palat
Construit din apă şi cuvinte.

Ar putea sa vina şi-nţelesul,
Taina galaxiei, nepătrunsul,
Atlantida şi Hiperboreea,
Să fiu eu cel ce vă dă răspunsul

Ai putea să vii de partea mea,
Când în sfere muzici se desfac,
Inima-i hrănita de o stea;
Infinituri, nu mai pot să tac!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imi ceri prea mult

îmi ceri prea mult;
nu cred că am să pot vreodată
să rup din cerul meu o stea
şi-o lună, totodată.

pe cerul meul nu este lună,
a fost furată când îmi era aproape
însă am înţeles motivul,
era iarnă,... era noapte.

dar stele mii şi mii se nasc
cu fiecare clipă care trece
şi nu le vrei, nici nu îţi plac
căci era iarnă,... era rece.

îţi pot da soarele de vară
şi stele-o mie legate într-un cult,
de nu le vrei, îţi spun cu îndrăzneală,
îmi ceri prea mult.

poezie de Marta Carmen Ioana
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treci pe la mine...
Treci pe la mine într-o bună zi,
Că seara, nu-s cu sufletul pe-acasă...
Ne-om aşeza pe prispă de-i veni,
Sau, dacă vrei, ne-om aşeza la masă...
Ţi-oi da dulceaţă de gutui cu nuci
Şi apă proaspătă de la fântână,
Nu te gândi că n-ai ce să-mi aduci,
Mi-ar fi destul numai o vorbă bună.
Mi s-a urât să stau singură cuc
Şi să mă-nvârt într-o odaie goală,
Să simt fiorii toamnei cum în trup
Îmi şerpuiesc hoţeşte, ca o boală...
Simt toamna-n suflet scârţâind prelung,
Precum o poartă veche, ruginită,
Şi n-am destule lacrimi s-o mai ung,
Şi nici un vis să-i cadă în ispită.
Ziua, îmi intră-n voie, că-i vicleană
Şi mă dezmiardă cu miresme coapte,
Dar noaptea o aud cum mă blesteamă
Cu stropi de ploi în geam şi frunze moarte.
De-aceea stau cu faţa la perete
Şi ţin lumina candelei în gene...
Mân sufletul din trup ca pe-un orbete
Ce-a încălţat tăcerile perene.
Nu, nu-s ursuză, uneori chiar cânt...
Am învăţat să-nşel singurătatea,
Dar când văd frunze cum se zbat în vânt,
În sinea mea se cuibăreşte moartea.
Aşa că, dacă ai o vorbă bună
Şi poftă de dulceaţă de gutui,
Treci pe la mine, poate împreună
Mai agăţăm melancolia-n cui...

citat din Liliana Burac (14 septembrie 2022)
Adăugat de Dolion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poesis 2020

Şi-au pus poeţii botniţă la ţâţa
din care-au supt ani buni la nebunie
e prieten bun dulăul şi cu mâţa
şi iată-i cu nebuni la cumetrie.
Cum stau poeţii şi se ling pe labe
cu scoici adânci de ură şi cuvinte
când îşi scobeau gingiile-n silabe
şi-n rime dinţii le creşteau de minte
nu se gândeau că tocmai împreună
vor sta la masă să-şi blesteme clipa
în care şi-au ţesut cu jurământ cunună
şi şi-au scuipat versificată gripa.
Şi-au pus poeţii sufletul proţap
Stau la taclale dracul şi cu raiul
Îşi schimbă frunţile şi parcă îşi prefac
în pupături din dosul limbii graiul.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haz de necaz

Nu mi-era de-ajuns povara ce-n spinare o purtam
Trebuia şi zona zoster (de ce, nu?) tot eu să am.
Pe spinare mai la stânga şi sub sân junghiuri mă ard,
De m-apucă aritmia şi durerile de card.

De inspir adânc, să-mi umplu cu aer curat plămânii,
Răcnesc din gură de şarpe, de parcă m-atacă hunii.
De strănut, mă ţin de coaste şi n-am mâini să mă cuprind
Şi de casc, nu pot, ca omul sănătos să mă întind.

De m-aşez, mă săgetează mii de ace pe sub piele,
De mă scol din pat, iar urlu, vai şi vai, zilele mele!
Nemişcată-, mi zice lumea, trebuie să stau vreo lună
Şi să nu vorbesc cu nimeni, vreo cinci nopţi din săptămână.

De dormit, doar pe o parte pot să dorm şi iepureşte,
Că de mă mai mişc pe pernă, simt cum mă muşcă un cleşte.
Şi visez, mereu acelaşi vis, vă spun e o teroare:
Că mă bate-un urs cu laba-n partea stângă, pe spinare.

Şi tot ţip şi nu mă lasă, ba mă strânge şi mai tare
Ca să scap de chinu-acesta, stau tot trează, în picioare.
Şi nu-i de ajuns durerea, ''fericit'' o completează
Un prurit şi-o mâncărime... (astea nevii-mi afectează)

Ce să spun, e chinu' naibii şi când ştiu ce mult mă ţine,
Să-mi rup pielea de pe mine şi să fug, aşa îmi vine.
Parcă mi-a trecut oleacă, c-am făcut-o de ocară,
Şi-am spus-o la toată lumea, poate de la mine zboară...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele din mine

Uneori aş vrea să duc o viaţă de nomad,
La poalele muntelui cel mare
Să-i fiu doar eu prietenul cel pribeag
Suflat de vântul burzulit şi mângâiat de soare,

Să stau pe-al lumii acoperiş doar pentru o zi
E mult prea mult a cere,
Cu ochi de şoim deasupra a privi
E tot ce vreau în aceste timpuri efemere,

Să pot s-ating o linişte deplină
Să scap de duhul prihănit,
Ce mai flămând ca o sălbatică felină,
Zile lungi din mine, bine s-a mai hrănit,

Uneori aş vrea să fiu chiar muntele în sine
Să stau măreţ şi neclintit,
Să râd de voi, de toţi chiar şi de mine
Cum nu ştim ce-i în viaţa simplă de iubit.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păducheala sufletului

Bunicul îşi număra mâinile.
Podurile strigau peste case basma.
Alăptau pâinile femeile cuptoare
gurile soldaţilor ce muşcau din cazma.
Şi ce toamnă războinică
cu nuci
îmblânzite
peste lună stelele coseau nasturi
la păstăi dezgolite...
Era
un cântec de seară
cu păduchi limpeziţi
ce se-adunau pe peronul din gară
în cap să se urce striviţi...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cade timpul

Cade timpul dintr-un pom
Si dă să se facă - om;
C-a visat el că e fruct,
Că-i virgulă... si.. nu-i punct!

Cade timpul într-o doară
Parcă-ar fi o coaptă pară...
Şi-ntr-o gură de sub cer
A alunecat - stingher!

Cade timpul, că-i sătul
Să mai stea sus, în pătul!
Din cocon rotund - de clipă
A făcut - timpul - aripă!

Cade timpul si îşi tunde
Pletele ce cad - secunde
Făcând tumba - rostogol
Într-un magic, sacru, bol!...

Cade timpul într-o pâine,
Coaja-i azi si miezu-i mâine.
Îi mai scapă de la gură
Amintirea - firmitură..

Cade timpul într-un ceas
Ca să capete un glas.
Zvârle-apoi cu bolovanul
Şi ne prinde - cu arcanul!

Cade timpul peste stea
Să facă din ea - perdea,
Să ne aibă demâncare
Fluturi ce zburăm - sub zare....

Cade timpu-n chip cioplit
Îngâmfat si infinit....
Dar îi spun eu o părere:
"Ce e timp, ca timpul piere!"

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri scrise de un urs cu creierul foarte mic

Lunea, când soarele-i fierbinte
O întrebare-n cap îmi tot revine:
"E-adevărat, spuneţi-mi în câteva cuvinte,
Că cine este ce şi ce e cine?"

Marţea, când e lapoviţă şi ninge, iar ceru-i gri
Şi-n broasca minţii mele se blochează cheia,
Mi-e tare greu să mai pot clar desluşi
Dacă-aceia-s aceştia ori aceştia-s aceia.

Miercurea, când cerul e de-un bleu curat,
Şi stau degeaba, şi nimeni nu-i cu mine,
Uneori mă-întreb dacă-i adevărat
Că cine este care şi care este cine.

Joia, când pe străzi deja-i îngheţ şi zloată,
Iar bruma sclipeşte-n ultimele frunze de gutui,
Este foarte complicat pentru cineva să vadă
Ale cui sunt toate-acestea – sau acestea ale cui.

poezie de A.A. Milne din Winnie the Pooh, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!