Peisagiu autumnal
Codrii verzi
s-au îmbolnăvit de paludism
roșiaticul se-ntinde ca eczema,
creste-s lustruite-n stacojiu,
galbenu-n brădeturi stârnește gelozii
Înnebunind, van Gogh a aruncat vopselele
peste-nconvoierile de munți,
ce curcubeu, cu frică de-nălțime,
s-a prăbușit peste Măgura?
Peisagiu confuz de frunze zdrelite
de parcă un daltonist paranoic
s-ar fi apucat de pictură...
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Era un roman comic încântător. De ce s-ar fi apucat să-l dramatizeze?
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
La popota cu frunze
Împart frunze...
Frunze de copaci uscate și verzi
Le împart în mod egal
La unii una
la alții...
Nu mă consider un bun
împărțitor de frunze
uscate sau verzi
transpir când văd frunze
și amețesc la atingerea lor
tocmai din acest motiv
scap de ele la primii copaci
și apoi fug acasă
unde scriu despre frunze
uscate sau verzi
cuvinte
câte verzi și uscate.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peisagiu tomnatec
Toamna se dezbracă
De galbenul combinezon,
Se comportă de parcă
Ar ispiti un filfizon
Și trupul și-l unduie
Pe song de austru
Curtezanul o sudie
Și-i pipăie bustu'
Frivolă goliciune
Cu aer perplex
Vârtej de pasiune
Și spleen unisex
Se smiorcăie norii
Întregind calvarul
La gâtul viorii
Ștreang ros, lăutarul...
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul vântului
Se iscă vântul dintr-o boare,
Stârnește freamătul în frunze
Și cu zâmbet larg pe buze
Trage voalul peste soare.
De-atâtea frunze zburătoare
Sunt pline albele peluze...
Se iscă vântul dintr-o boare,
Stârnește freamătul în frunze.
Vântul, cu forță nimicitoare
Spală norii ca-ntinse pânze,
Iar stolurile mici de gâze
Zboară-n cerc... amețitoare.
Se iscă văntul dintr-o boare.
rondel de Ioan Friciu (5 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul Facebookului
De Facebook m-am îmbolnăvit,
Era să mor, dar am scăpat,
Eram de muze asaltat
Și de nevastă, c-un cuțit.
Primeam cafele ne-ncetat
Și tensiunea mi-a sărit,
De Facebook m-am îmbolnăvit,
Era să mor, dar am scăpat!
C-un aer de martir, spășit,
PC, tabletă-am aruncat...
Dar butonez necontenit,
Că mi-e iphonul parolat!
De Facebook m-am îmbolnăvit!
rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă letargică
Prunii iar s-au amețit
Într-un septembrie târziu,
Simptome de ftizic, gălbiu
Spasmodic înecat în tușit
Raza din ceruri se curmă
În pal nedeslușit orizont
Pianistul gavotei e bont,
De armonie, nici urmă
Balet confuz de frunze moarte
Ca-ntr-o speluncă rău famată,
Unde-i stripteuza revoltată
De preludii formal-agasante
Schelete se grăbesc pe trotuar
Pe lângă plopii descărnați
Miroase a clei de oase în Carpați,
Și Europa-ntreagă-i osuar...
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O singură iubire nu stârnește furtuni de gelozii nebune, cea a lui Dumnezeu, dornică de pace universală.
Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu sfârcurile ei obraznice a îmbolnăvit atâția bărbați de Basedow!
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marină
Lorzi de ranguri majestuoase
Mă privesc, confuz, dojenitor,
Mă înghit mareele periculoase
Din Zeelande Noi fără umor
Nilul se-ntinde ca un șarpe
Ar mușca din Timp la piramide
Preotesele amorului cântă la harpe,
Aruncă marinari priviri avide
Părăsesc vapoarele cu pânze portul
Unul n-a plecat că are cârma ruptă,
Când celelalte prins-au orizontul
Din ofrandă echipajul se înfruptă.
parodie de Constantin Ardeleanu, după Leonid Dimov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă-n octombrie
Ceea ce vezi, nu e ce crezi...
... E, totuși, toamnă prin livezi,
Se-adună vis de ger furat,
Festin caduc, netulburat,
Mi-e dor de tine... Și-i ciudat,
N-ai ochii verzi.
Pocalul tău cu must de cer,
L-am deșertat în cerebel...
Plutind sub mantie de vis,
Adie iz de paradis,
Păcate vechi, de jar nestins,
De plumb și fier.
Ce e cu tine? Ce păcat...
Ascuns în umbră, ferecat,
Sufletul tău de poame dulci,
Alungă clipe dragi și lungi...
În toamnă cor de nibelungi
Peste asfalt.
Se-asează bruma peste vii
Iar Eminescu nu-i... Să știi
Vechi catedrale au apus,
Covor de frunze nepătruns,
Mit alegoric și confuz...
Ani mii și mii.
Știi, iar e seară... Și din nou
Peste-al trecutului ecou
Coboară umbre largi de lut...
Cad frunze peste-al vieții scut
Te mai aștept, târziu, tăcut,
În visul meu...
Octombrie... Plopi dezveliți...
Tresar castanele fierbinți,
Sub mâini de precupețe, reci,
Cu ochi banali, la sâni cu teci...
Coboară noaptea pe poteci
De munți răniți.
poezie de Mugurel Pușcaș
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă s-ar vinde moartea...
Dacă s-ar vinde moartea la liber ca făina
S-ar așeza la coadă ciorchini sinucigașii
Ca-n zilele în care patronii dau chenzina
Înnebunind de-a dreptul, de drag, prăvăliașii
S-ar duce vestea-n sârme de telegraf, în plicuri,
Din gură-n gură, -n goarne, în portavoci stridente
Gazetele n-ar scrie și altceva, ce dricuri
Ar meșteri rotarii ciuciți sub sentimente
Groparii ar da orții să-și cumpere cazmale
Și târnăcoape scumpe aduse pe galere
Din țări închipuite alături de pocale,
Bijuterii din aur, turcoaze, rom, himere
Un cimitir pământul s-ar face peste noapte
Și cerul s-ar preface tot în pământ, copacii
Ar crește cruci cu frunze, la nord de miazănoapte
În loc de lună plină ar râde vârcolacii
Așa că dă-o, Doamne, ca-n vremuri de restriște,
Mai bine pe cartelă, s-apuce fiecare
Și să rămână veacul ce vine o miriște
Care visează leșuri, o mută așteptare...
poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul
Adăugat de Augustin Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
S-a aruncat în brațele primului venit. Primul venit peste salariu.
citat din Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nuferi la xi-hu
In oglinzi de margarite
Ondulate-n moi covoare,
peste ape-ncremenite
Nuferi pun stravechi stergare.
Insulite mici, cochete,
Printre unde tremurande,
Strang alaturi in buchete
Nuferi mari cu flori rotunde.
Albe flori, ca o mireasa
Ce se-ndreapta spre altar,
Pete albe de matasa
Printre frunze verzi rasar.
Mai departe-n alte cercuri,
Gelozii de mandarini,
Nuferi galbeni duc de veacuri
In a lacului gradini.
Cu tinuta eleganta,
Balerine ce danseaza,
Nuferi roz ca o fondanta,
Luciul apei il pateaza.
Nuferi rosii-n panoplia
Lacului aprind splendori,
Integrate-n armonia
Simfoniori de culori.
Largi petale arcuite
In stransoarea lor combina,
Melodii dezlantuite
De culori si de lumina.
poezie de Constantin Enache
Adăugat de Laurentia Paun Taban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Când se îmbată, face pictură pe sticlă.
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
- paranoic
- Un paranoic este cineva care știe puțin despre ce se întâmplă.
definiție de William S. Burroughs
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paranoic
Orice paranoic
Se crede eroic.
distih de David Boia (9 iunie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poartă
Sunt arbore mărunt, misterios,
Și nu mă mir că-s doborât
În peisagiu îmi zic unii că-s urât,
Se schimbă-n timp ideea de frumos
Retează-mă, toporule, dintr-una
Cum la Bourboni făcut-a ghilotina.
Călăii execută, nu știu mila
Și conformistă-aplaudă tribuna.
Răbdători, sculptați esența rară
În ea se-ascund mesage incifrate
Nu-s oarecine, cum cred neofiții
Nu aruncați aiurea vorbe de ocară
Peste materia cu forme-adevărate...
Contează că mă neagă neciopliții?
parodie de Constantin Ardeleanu, după Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
un piaptăn închis în turn semn că pe acolo a trecut mireasa
și mirele acesta căutînd-o fericit
parcă nu s-ar fi întîmplat nimic parcă nu s-ar fi întîmplat nimic
ceva straniu în felul de a fi al nuntașilor un
fel de bucurie ascunsă i love you scrie pe voalul căzut între
mese nimeni nu înțelege dar se minunează cu toții
cîțiva s-au așezat în dreptul ferestrei și s-a lăsat
întuneric atît cît să nu li se vadă fețele deodată
se face frig soarele intră în pămînt ca un metal obosit
lîngă ușă pîndește o lumînare toți s-au speriat
doar mirele caută fericit parcă nu s-ar fi întîmplat nimic
poezie de Costel Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
El nu m-a aruncat la pământ ca să nu mă mai ridice, ba chiar nici nu m-a aruncat, ci m-a ținut atunci când, împins de soartă, m-am prăbușit, și în căderea mea, m-a așezat la pământ cu blândețe, cu cumpătarea mâinii sale divine.
citat celebru din Seneca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kitsch-ul se poate întâlni într-o simeză, nu însă pictură autentică într-un talcioc.
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!