Memento mori

... tu nu uita că vei muri
mereu uitând că te-ai născut
nu pur şi simplu pentru- a fi
ci pentru- a fi ceva mai mult
decât un simplu omulean
bătut de griji şi de nevoi
ducându-şi oropsit alean
spre ce e dincolo de noi
subconştient, inconştient
involuntar şi lapidar
priveşte viaţa imanent
drept temporar, dar totuşi dar
iar moartea- drept o veşnicie
stabilă, dreaptă şi egală
cu spaţiu şi cu energie
neperceput, nesenzuală...

poezie de Iurie Osoianu (10 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monada

pornit dintr-o monadă de lut interior
trec veşnica rocadă de corp mereu în zbor

şi mă transform din fluxuri de pură energie
scăldat mereu în luxuri şi amplă sărăcie

în omulean ce ţine pe firavul sau umăr
şi vreme care vine şi spaţiu fără număr...

poezie de Iurie Osoianu (10 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele

eu m-aş uita o veşnicie la focul care arde-n vatră
o altă veşnicie cred că, la apa râului de munte
a treia veşnicie însă, m-aş vrea un curcubeu drept punte
s-o treci uşor venind spre altul, crezând că totuşi e din piatră

eu m-aş uita o veşnicie la stelele ce ard în ceruri
o altă veşnicie cred că, eu m-aş uita la bezna beznei
a treia veşnicie însă m-aş vrea mai jos de umbra gleznei
când tu vei trece înspre dânsul prin arşiţe şi triste geruri

eu m-aş uita o veşnicie la vetre stinse şi la ape
ce duc în cozi de lungi comete viaţă lumilor de piatră
a doua veşnicie însă mă vreau un câine care lătra
când tu te vei opri din drumuri şi eu te voi simţi aproape...

poezie de Iurie Osoianu (21 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autobiografie corporală

bărbia mea cam strâmbă şi-ntr-o parte
e o aluzie ironică şi tristă
la indecisele iluzii ce deşarte
în versurile mele mai persistă

iar ochiul meu adânc şi obosit
izvorul meu de vise şi lumină
se stinge ca un astru rătăcit
în universuri paralele de retină

auzul meu perfect ca un auz
călcat de Ursa Mare pe ureche
mă face ca să simt pân -la refuz
c-accentele din versuri n-au pereche

şi mână ruptă şi piciorul frânt
şi inima mai moartă decât vie
sunt un tribut mereu plătit în vânt
ca-n vers să fiu o pură armonie

a mai rămas doar craniul meu chel
şi creerul cu dram de raţiune
şi-nca ceva mai mult decât rebel
mai mult decât adânc, decât genune

dar nu mai mult decât un instrument
a unui infinit de energie
din care curge flux adiacent
acestei raţiuni de apă vie

de aia şi sunt rob, de aia scriu
de aia-s sugrumat de fantezie
să ştie toţi, că lutul pământiu
ca chip şi asemănare e Poezie

Infinitate, iartă-mă c-am obosit
Divinitate, sunt mereu la datorie
de Tine numai Doamne, sunt iubit
Şi Te iubesc -o recunosc-la nebunie

Şi-Ţi mulţămesc că am un drept întreg
să mă aştern în simple rânduri pe hârtie
şi dispunând de libera alegere- aleg
de pe hârtie să mă scurg în veşnicie...

poezie de Iurie Osoianu (16 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mai mergi pur şi simplu drept înaintea ta, ci să te îndrepţi spre ceva... Satisfacţie de nespus!

Andre Gide în Pagini de jurnal
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul

... ritmul ce pare a fi
cam saccadé în franceză
e mi fa sol-ul la si
pus pe hărţii-antiteză
e numai ceea ce pot
rupe cu dintîi din viaţă
soi de venin-antidot
simplu legate cu aţă
rânduri ce strigă mereu
hăul ce groaznic mai doare
şi alter ego-ul meu
ce ba se naşte ba moare
ultima şansă de-a fi
altul decât voi să fiu
omul ce nu va muri
nici zgribulit în sicriu
ritmul ce pare a fi
roi de cuvinte în zbor
e mi fa sol-ul la si
muzicii mele de dor
şi care vine de sus
plină de farmec şi har
şi după care sunt dus
nu rareori înzadar
versul meu simplu şi blând
versul meu groaznic şi trist
când voi putea oare, când
fără a scri să exist.?!

poezie de Iurie Osoianu (19 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsori...

Şi ninge iar şi ninge iar.
Senin, sarcastic, liniar.
Cu alb, cu dor, cu nu mai ştiu
Ce linişti între mort şi viu...

Şi ninge iar şi ninge iar
Adanc, demonic, lapidar
Cu foc, cu ape, cu târziu
De timp, de spaţiu, de pustiu...

poezie de Iurie Osoianu (24 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, pur şi simplu, pot iubi cât zece

Eu - pur şi simplu, pot iubi cât zece,
Aşa un suflet mare am în piept
Şi chiar iubesc, aşa e înţelept,
Că ştiţi cum este, vremea... vieţii trece.

Şi nu e unul care mă întrece...
Al zeului Amor fidel adept,
Eu - pur şi simplu, pot iubi cât zece,
Aşa un suflet mare am în piept!

Şi numai în iubire aş petrece,
E cel mai scump şi atractiv concept;
Dar dacă sunt întruna cald şi drept,
Iar draga mea se poartă, totuşi, rece,

Eu, pur şi simplu, pot iubi ŞI zece.

rondel de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soartă

Un calcul matematic spune: tu poţi călători

în timp, în spaţiu, în jenune, în orişice n-ar fi!

Tu poţi călători în vise la bordul orişicărei stele,

sfidând cu legi încă nescrise absurdul versurilor mele...

Dar numai fizicul te ţine în lanţul strict de gravităţii,

să ardă Prometeu în tine cu tot Sisiful din relaţii...

Dar numai legea zisă soartă insuflă-n tine energie

ca tu să poţi să baţi la poarta de dincolo de veşnicie...

poezie de Iurie Osoianu (19 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drept

Merg drept pe longitudine
Latudine, bisectoare
Tot de unde am plecat ajung
Pământul e un ceas
Suntem acele lui...
Alerg drept fără să mă abat
Alerg de unde am inceput să alerg
Ce linie dreaptă e acesta?
Mă roteşte in timp
Drept nu pot păsi in zare
Timpul ne roteşte încet
Rotaţie in linie dreaptă
O utopie ce nu o inteleg
O centrifugă ce învârte
Fiecare picătură de sânge
Ce nu merge drept
Mă rotesc ca o limbă de orologiu
Să numai spuneţi că mergem
In linie dreaptă
Zborul de după moarte
Eu cred că e drumul drept...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

...hai Românie planetară

.. hai Românie planetară, proiectul pur Dumnezeesc
azi iar e ziua ta ca Ţară cu care pot să mă măndresc
indeferent de toate cele, de viitor, prezent, trecut
eu şi la bune şi la rele voi sta să te admir, tacut

ca cea mai dulce naţiune din şirul lung de natiuni
venită din genuni străbune, şi susţinută de genuni
pastrată-n şir de lungi milenii în mod special de Dumnezeu
stiind că printre atîţea genii, voi apărea cândva şi eu

un simplu omulean, mai simplu decât oricare din romani
un biet ţăran care pe timpuri tăiase frunzele la câini
si care azi îţi adresează urări de bine şi succes
timid în sinea sa scandeaza - eu... Românie... te iubesc.!!!

in rest, atîtea minţi subtile îţi plâng de milă şi de dor
atîtea mutre cu şenile tocesc condeele de zor
- eu visător fiind din fire îţi spun la revedere Ţară
la sărbătoarea Reunirii în cea de-a sută primăvară.

poezie de Iurie Osoianu (1 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai simplu mijloc de a-ţi păstra voiosia este să mergi mereu înainte, neprivind decât drept în faţa ta.

citat celebru din Henri-Frederic Amiel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moşteniri

avem drept preşedinte trădător de ţară
ales de cel mai prost popor din Univers
dă-mi, Doamne, dă-mi o rimă nucleară
să-l pot dezintegra cu-n simplu vers

avem şi parlament ales a câtă oară
de cei mai proşti rămăşi în ţara mea
dă-mi, Doamne, dă-mi o altă rimă nucleară
să pot cu-n simplu vers o sută spânzura

şi mai avem din moşteniri totalitare
un hoţ în lege ce ne scuipă-n faţă
dă-mi, Doamne cât mai multe rime nucleare
să-l pot trezi poporul meu la viaţă....

poezie de Iurie Osoianu (5 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa ta

A pornit odată ca un mic simplu gând
Impus de un prieten cam flămând
Un gând ce avea să-ţi roadă inima
Şi sufletul, starea, mintea ta

Te uitai în jur, pe trepte lăcrimai
Oameni fericiţi, în jur, tu auzeai
Dar tot ce privirea-ţi arăta
Era numai suferinţa ta

Într-un moment de panică ai vrut să scapi
Trecutul tău, cu totul, să-l îngropi
Ai vrut de viaţa ta mereu să uiţi
Doar să vezi cum e să nu mai simţi

E atat de simplu să renunţi, să te dai bătut
Să priveşti în jos, să te arunci fără avânt
Este simplu să nu-ţi pese de ceva
Să nu crezi că eşti mai jos ca altcineva.

poezie de Costel Obadă
Adăugat de Costel Obadă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acel spaţiu

Între teama că s-ar putea întâmpla ceva şi speranţa că, totuşi,
nu se va întâmpla, există mai mult spaţiu decât crede cineva.

În acel spaţiu îngust, dur, gol şi întunecos îşi petrec viaţa
cei mai mulţi dintre noi.

poezie clasică de Ivo Andric din Semne pe marginea drumului, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

un car de vreme a trecut prin viaţa mea
în loc de cai era târât de... nu te pot uita
şi eu mergeam posac în urma lui
mereu visând că eşti a nimănui...

catren de Iurie Osoianu (12 ianuarie 2013)
Adăugat de Dasha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset galactic

sunt absolut indeferent de geniul lui Mozart
de energii întunecate şi de strune
nici spaţiul în mii de ani- lumină nu-l împart
şi nici că Te iubesc nu ştiu a spune
sunt pur şi simplu ca un vierme orb
şi surd sunt ca Beethoven şi ursuz
trăiesc mult mai puţin decât un corb
şi cât trăiesc la fel e un abuz
şi numai sufletul păstrează un secret
încredinţat drept talisman cândva de Tine
şi când v-a părăsi umilul meu schelet
şi lumea asta cu moravuri libertine
el o să poată să străbată galaxii
Localul Grup şi mai apoi Laniakea
să soarbă din divine energii
şi să revină înapoi pe Geea...

poezie de Iurie Osoianu (23 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi...

şi nu mai vine nici un vers
din nici o sferă
luat ostatic de univers
cu uşi de eră

şi undeva pe orizont
o stea se naşte
drept moaşa-i stă pilat din pont
şi eu -drept moaşte

şi e mai mult decât banal
mai explicit
modelul nou de ideal
şi infinit

poezie de Iurie Osoianu (15 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă

stăteam de vorbă cu nepotul tău
cum stă la vorbă orişice părinte
când simte un deja vu instantaneu
legat de Dumnezeu şi cele sfinte

i-am spus fără aluzii şi direct
că viaţa asta parcă-i loterie
şi dacă v-a veni o zi să plec
să-şi facă ritualul - datorie

şi dac-am să mă sting în altă ţară
la Stolniceni să mă îngroape şi pe mine
să dăltuiască-n piatra funerară
o, mamă, dulce mamă....-s lângă tine

şi-n ziua judecăţii de apoi
aşi vrea să fiu tot lângă tine, mamă
cu tata dacă l-ai iertat, şi noi
în faţa lui Isus s-a ţinem samă

eu ştiu că tu ai să ne ierţi oricum
şi laşitatea noastră şi spontanul văicăr
şi azi în vise îţi văd mâinile de scrum
întinse către noi din mări de flăcări

mai ştiu că-n drumul lung şi chinuit
al vieţii mele ca o cumpănă cu noduri
de unde nu se vine -ai venit
şi te-ai întins, să trec uşor, drept poduri

şi lacrimile mele tu le-ai şters
cu băsmăluţă ta ţesută-n stele
-le-ai transformat în genial şi simplu vers
şi le-ai expus drept gândurile mele

c-am devenit mai aciuat şi mult mai blând
ajuns şi eu cu veşniciile de-o samă
îi datorez numai lui Dumnezeu cel Sfânt
că te-a trimis aici drept înger şi drept mamă

... şi dac-am să mă sting în altă ţară
la Stolniceni să mă îngroape şi pe mine
să dăltuiască-n piatra funerară
o, mamă, dulce mamă-s lângă tine..

poezie de Iurie Osoianu (17 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scut şi spadă

... nu există trecut, nu există trecut
doar memorie crudă
doar un spaţiu prezent în bucăţi desfăcut
de prezenţa mea nudă

nu există trecut, nu există trecut
doar un soi de samară
ce cândva am găsit, ce cândva am pierdut
cu tristeţe amară

nu există trecut, nu există trecut
numai clipe reale
ce mereu lapidar sunt plătite tribut
la nimicuri banale

nu există trecut, nu există trecut
doar abrupta cascadă
cea din care-am ieşit, cea în care căzut
mulţi ar vrea să mă vadă

nu există trecut, nu există trecut
doar ceva ce insistă
că în tot ce-am ales între lance şi scut
- viitorul persistă...

poezie de Iurie Osoianu (4 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că drept este Domnul şi dreptatea a iubit şi faţa Lui spre cel drept priveşte.

David în Psaltirea (10,7)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!