sentimentul împăturit cu grijă
să nu se reverse până la pământ
precum o faţă de masă prea mare
îşi înăbuşă respirul
dar nu îşi amână amurgul

catren de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că omul, pe cât îşi caută rostul, îşi amână şi moartea.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când bătrânii iubesc copiii, nu-şi pun stavilă pasiunii: îi adoră. Pentru fiinţele acelea mititele, ei îşi înăbuşă maniile, îşi amintesc tot trecutul.

citat celebru din Balzac
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om fără încredere în el, dacă îşi îndreaptă spatele, dacă respiră lent, umplând plămânii complet cu aer, îşi ţine bărbia ridicată, priveşte fix mai multe secunde fără să clipească prea des, poate să îşi dezvolte super rapid puterea interioară – încrederea în sine. Dar dacă iei un om fericit şi îl pui să îşi coboare umerii, să îşi plece capul, să îşi şteargă zâmbetul de pe faţă, după o perioadă uită complet să mai fie fericit. Deoarece corpul, muşchii lui trimit spre creier informaţie, iar creierul pricepe că dacă stai aşa, ai o stare de depresie, de tristeţe. Aşa că ai grijă în ce poziţie stai azi, pentru că postura corporală o să îţi facă ziua fericită sau tristă. Gândeşte-te puţin la asta.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între pământ şi cer

Neliniştea şerpuia printre frunze
Îşi desfăcea eşarfele de umbre,
Atârnandu-mi de priviri
Idoli de lut.
Doar o rază de soare mi-a întins
O frânghie să mă caţăr în sus,
Tot mai sus,
Şi n-am observat cum amurgul
Îşi ascuţea stiletul...
Şi eu atârnam între pământ şi cer.

poezie de Zeno Ghiţulescu din Dincolo de umbre (1968)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama îşi va îndemna mereu copiii să tindă către soare. Poate că nu vor ajunge până la el, dar îşi vor desprinde picioarele de pământ.

citat din Zora Neale Hurston
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hrisant Hrisoscelu îşi făcuse morticica de după masă, aţipise adică preţ de un ceas, un ceas jumătate, după o masă belşugată, cu ananas de la cămări şi struguri uscaţi, cu friptură de curcan şi sosuri îndrăcite englezeşti, aduse pe la vămi de negustori cinstiţi.

Eugen Barbu în Săptămâna nebunilor (1981)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată prea

Ţi-am spus:
Hai să împărţim
Nopţile pe lumină
Şi zilele pe întuneric
Să le amestecăm pestriţ
Până rămân fără umbre,
În echilibru,
Ca o cumpănă
Cu braţele egale:
Niciodată prea sus
Niciodată prea jos....
Mi-ai zâmbit:
Hai să ne împărţim
Tu să iei răsăritul,
Când vine,
Eu să-mi colorez amurgul,
Când pleacă;
Să le despărţim
Ca stropii de ulei în apă
Când se întâlnesc din greşeală:
Niciodată prieteni
Niciodată duşmani...

Ţi-am răspuns:
Hai să vezi!
Răsăritul meu cântă
A amurg zdrobit
Şi-a înserare subită.
Amurgul tău îşi plânge
Lumina pierdută
Căci una sunt,
Scobite-n jumătăţi,
Ca sunetul şi ecoul în pustie:
Niciodată prea aproape,
Niciodată prea departe...

poezie de Gabriela Chişcari (3 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui pompier lăudăros

Cu râvnă şi înflăcărare
Lucrează-n plus şi după masă,
Iar când văpaia e prea mare,
Îşi ia de lucru şi acasă.

epigramă de Gheorghe Grosu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa era mama mea

Mama se scula de noapte,
Ne cosea hăinuţe rupte,
Ne fierbea în oală lapte,
Treburi termina prin curte.

Apoi, lua la umăr sapa,
Bocceluţa cu mâncare,
În cofă îşi punea apa
Şi pleca în câmp să are.

Îşi purta paşii pe brazdă,
Prin pământul răscolit,
Avea grijă să nu cadă
Până dă în asfinţit.

În miezul zilei se-odihnea.
Ştergea fruntea de sudoare.
Mânca acolo, ce avea.
În câmp. Sub arşiţa de soare.

Ducea calul să-l adape.
Să-i răcorească sufletul.
Apoi începea să sape,
Potolindu-şi umbletul.

Tot aşa muncea în viaţă.
Alerga pe câmpuri vara,
De cum da în dimineaţă.
De cu zori şi până seara.

Cu truda câmpului în spate,
În curte, calul dehăma.
Ne lua pe fiecare-n parte
Şi cu grijă ne-ntreba:

- Oare, v-a ajuns lăpticul?
Era prima grijă a ei.
Îşi lua din cap baticul,
Ne săruta oe toţi trei.

Apoi, ne băga în casă,
Ne pregătea mâncare bună,
Ne-aşeza cu drag la masă
Şi ne spunea:-Poftă bună!

Când ne aşeza în pat
Ne închina perna întâi.
Uita mama de oftat
Când ne veghea la căpătâi.

Aşa era mama mea.
Ea făcea din noapte zi.
Prea puţin se odihnea.
Muncea mult pentru copii.

poezie de Dumitru Delcă (29 decembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care nu citeşte cărţi îşi înăbuşă dreptul la autocunoaştere...

citat din Carl F. H. Henry
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine îşi amână proiectele, le poartă încet, dar sigur, spre azilul de idei.

aforism de Paul Louis Lampert din revista "Ioana"
Adăugat de laura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea demiurgului

Obosit şi disperat de atâta tăcere,
luptătorul puse mâna pe tun,
şi trase o salvă direct în cer!

Din gaura făcută în cer,
începu să curgă singurătatea lui Dumnezeu.

Preoţii se înghesuiau să îşi umple templele,
bancherii să îşi îndumnezeiască puterea,
iar oamenii, şi ei, cu oale, cu găleţi, cu butoaie...

Doar îngerii, cuminţi, şi cu o oarecare indiferentă,
repetau întruna,
"precum în cer aşa şi pre pământ",
"precum în cer, aşa şi pre pământ"...

Tu ce făceai pe vremea aceea, cititorule?

poezie de Octav Bibere
Adăugat de Kitzy Bush
Comentează! | Votează! | Copiază!

o frunză aproape

o frunză aproape albă atinge
pleoapa fără intenţie - «pardon»
şi trece mai departe, aparent
grăbită
îşi priveşte ceasul… «cât e…» – zic
«iarnă fără douăzeci şi două de amurguri»
răspunde şoptit
un vânt aşteptând pensionarea, tuşind
îşi drege glasul şi… «eşti
în urmă, fato, zău…»

frasin curat de singur
nud
îşi întinde încheieturile
«bună dimi…, fum străin.» pardon
eu sunt ceaţa
Eu sunt
ceaţa

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea de bas: Tu ştii că ultimii decedaţi îşi dorm somnul de veci în picioare?
Vocea de soprană: E aglomeraţie mare sub pământ...

replici din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea mulţi cai înstelaţi

ne ară câmpul
geme sub brazdă fiecare mort
le înfloresc sub unghii amintirile
până când câmpul se umple de ierburi
şi ierburile de glasuri
şi glasurile te caută
până când soarele îşi scutură dinţii
în lan
până când florile mor în ciocuri de pasăre
până când păsările îşi lasă în carnea ta
foamea
ca o sămânţă
în pământul cailor mei înstelaţi

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

femeia mea nu este a mea
îşi aparţine sieşi
ea este minerul care sapă
sapă în trupul şi firea mea căutând
grăuntele de aur
mă doare şi ea plânge adesea durerea asta
dar continuă să sape
munţi de steril lepădăm
până ce găseşte numai ea ştie cum
bobul acela
nu şi-l ţine apoi pentru sine, mi-l dă
iar eu, enervat un pic, gelos şi mirat fiindcă l-a găsit
nu-l păstrez
îl las rostogolindu-se pe trotuar
primului din lumea prea grăbită care-l va vrea
şi mă tem pentru când
nu o să mă mai doară

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta self respectului

codul penal
s-a inventat să nu abuzăm de condiţia artei
până şi poeţii pot da de pământ
cu arta
pot abuza ostentativ cuvinte
le pot transforma în corzi de kick boxing
unde îşi trântesc adversarii literari

furtul unor sintagme poate echivala
cu hoţia trivială
căci un poet este ca un pet cu vorbe de hartie
cum poţi să nu incriminezi
furtul artistic?

se fură sentimente brute falii de viaţă
utopii pigmenţi
arta nu are cod
oricine se poate aşeza la drumul mare
nelegat la mâini
să îşi scrie memoriile fără self respect
faţă de arta din penitenciare

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jeleu poem

oamenii nu beau
ci doar mută lichidul
dintr-un vas spart într-altul, irosindu-l

oamenii nu vorbesc, fac aerisire cariilor
nu se sărută, îşi fură aerul
nu îşi dau mâinile, şi le iau

selfie? doar astupă oglinzile
temându-se de absenţa memoriei ăstora
şi cred conturul lor reflexia precisă

oamenii nu se înjură
nu se bat, nici ucid, ci doar au ceva tot trăgând
un covor de sub tălpi - crezându-l zburător

oamenii nici măcar nu sunt convinşi
că sunt oameni, cineva totuşi
ar trebui să le spună

până se brânzeşte de tot calea laptelui

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mama mea Pâinea
tatăl meu Vinul
eu, o pată
pe faţa de masă, Cerul

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

roşu-brun

caut o singură palmă
de pământ
în care să nu fi fost
îngropat os de om…
intersectate, suprapuse
oblic, vertical, pretutindeni
gropi

masă osoasă, cartilagii, siliciu…, scurm
caut
grupa sanguină a pământului
şi secunda
în care, rotind întreagă sfera
albastră,
nicăieri nu-i conflict

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!