Toamna

Culorile lumii dansează
În adierea vântului,
Răcoarea dă târcoale simţurilor,
Un strop rătăcit coboară
Liniştit, şcolăreşte,
Spre pământ.

Livezile sunt gata
Să devină gem şi compot,
Bachus musteşte
Ameţit de bogăţie.

Nopţile tot mai lungi,
Visele tot mai adânci,
Vara tot mai trecută,
Iarna peste gard,
Primăvara, vis îndepărtat
Si tot mai vinovată,
Toamna.

poezie de Ovidiu Scridon din Tu ce-ai făcut astăzi?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele patru anotimpuri

Ce bine, Doamne-ai împărţit egal întregul an!
Eu sunt printre acei ce Te elogiază,
Nu pentru că-aş avea o minte mai vitează,
Dar patru anotimpuri îţi vădesc divinul plan.

Începi cu primăvara, care propulsează
Potop de clorofilă-n tot ce este vegetal,
Ca vara să contribuie l-al toamnei rod bălan,
Să aibă omul trai plăcut şi mai de vază,

Când iarna cu zăpezi ne calcă şi ea ţara;
Din toatele sezoane, unul nu-i în dungă!

Dar... de ar fi un pic mai lungi, şi primăvara
Şi vara, toamna, iarna chiar, de-ar fi mai lungă,

Mai câştigaţi am fi, mai plină-ar fi cămara,
Of Doamne, anul Tău, mai-mai să nu ne-ajungă!...

poezie de Corin Bianu din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri

A venit iarna-ntr-o zi - Era de aşteptat -
N-ai vrut s-o primeşti în casă, ea tot a intrat.
A venit iarna subit într-o după-amiază,
Aveai gândul rătăcit, mintea nu prea trează.

Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-aşteaptă s-auzi şi de bine.
A venit iarna din nou pentru-a câta oară?
Ca o albă amintire pentru primăvară.

A venit iarna discret, ca din întâmplare,
A venit iarna sublim ca o taină mare.

Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-aşteaptă s-auzi şi de bine.

A venit iarna şi eşti tot nedumirit:
Să te bucuri sau s-aştepţi până la sfârşit…
A venit iarna şi-ntreabă nevinovată:
"Nu ştii unde sunt zăpezile de altădată?"

Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-aşteaptă s-auzi şi de bine.

poezie clasică de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii se cern

Oamenii se cern,
Fire de nisip în bătaia vântului,
Atât de puţini pasageri statornici,
Atât de mulţi călători
Furaţi de griji, de compania altor priviri,
Plictisiţi probabil de acelaşi decor
În căutarea altor poveşti cu oameni
Care se vor cerne şi ei,
Flori bătute de vânt, duse-n depărtări,
Păstrând ascunsă
Umbra parfumului de odinioară.

Oamenii se cern
Istoviţi de clipele tăcute
Ce trec peste visele lor
Tot mai îndepărtate,
Tot mai uitate
Şi tot mai neîmplinite.

Oamenii se cern;
Din strălucirea prieteniilor de altădată
Viaţa-i transformă în nişte străini cu nume cunoscute,
Rătăciţi în amintiri.

Oamenii se cern.
În cele din urmă
Îţi vor rămâne aproape
Cei care te-au purtat în suflet,
Mereu.

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imposibila vară...

Cerul şi ploaia s-au scurs pe pământ
Şi soarele nu mai sărută marea.
Tu eşti departe, eu tot departe sunt....
Peste anotimpuri s-a aşternut uitarea.

Când toamna plânge dorul tău,
Pe mine ninge iarna grea.
E drumul troenit şi tot mai greu
Şi niciun anotimp nu ne mai vrea.

Ţi-am căutat prin toamnă, primăvara
Dar am găsit doar vânt şi ploi....
Nici noaptea nu-mi mai spune bună seara,
Iar dimineaţa-ntreabă ades de noi.

E-atâta linişte peste-anotimpuri,
Nici iarnă nu-i, nici vară nu-i....
Suntem aici, dar suntem tot mai singuri,
Suntem ai tuturor şi-ai nimănui.

poezie de Maria Poienar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna, vara e mireasă

Zile tot mai scurte,
Rochii tot mai lungi,
De-i faci toamnei curte,
Vara o alungi.

Zile tot mai scurte,
Rochii ca de popi,
De-i faci toamnei curte,
Vara o îngropi.

Zile tot mai scurte,
Rochii de mireasă,
De-i faci toamnei curte,
Vara nu se lasă.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot mai

Tot mai tăcuţi, tot mai străini,
Dăm iarăşi vina pe distanţă
Şi o majoră importanţă
Au doar cărările cu spini.

Tot mai tăcuţi, tot mai uitaţi
Plusăm c-un zâmbet de rigoare
Şi-apoi ne ducem fiecare
Spre seara cu nevindecaţi.

Tot mai străini, tot mai plecaţi
În lumi de-o vreme paralele
Deşi privim aceleaşi stele
Nu mai părem adevăraţi.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin-când vine toamna

Nu-mi ajungi şi n-avem timp
În fiecare scurtă zi,
Aşteptăm nopţi mai lungi
Să ne putem şi noi iubi.

Mi-a căzut pe gură frunza
Unui ultim arbor frânt,
Moare vara, moare vara
Şi vine toamna pe pământ

Ia-ţi pe umăr haină groasă,
Ia-ţi flanelul tău răsfrânt,
Moare vara, moare vara
Şi vine toamna pe pământ.

Desfrunziri – eu mai mor tu mai mori,
Înfrunziri – şi-nviem uneori.

Mi-a căzut în noapte mâna
Când am vrut să te descânt,
Moare vara, moare vara
Şi vine toamna pe pământ.

Unde e căldura verii,
Paşii noştri unde sunt,
Moare vara, moare vara
Şi vine toamna pe pământ.

Desfrunziri – eu mai mor tu mai mori,
Înfrunziri – şi-nviem uneori.

cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Iti mai aduci aminte
cat de draga ne era toamana
cu sori canini si parcuri
incrustate in purpura
banca aceea-popasul unui sarut…
un batran agale
uitandu-si anii in adierea frunzelor
si-a rezemat tamplele
de trupul copacilor acromatici
implorand un vis…
ce-ai cu mine toamna cu dinti
iti perii pleata in cadente fumurii
si ca un zeu ranchiunos
ma rupi fasii, fasii
fara sa odihnesti, caleidoscopic
ma sorbi in rugini aurii
in fiecare an tot mai dens, tot mai greu…

batranul acela sunt eu.

poezie de Roxana Cazan
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot mai adânc...

de la o vreme devenisem amanţi
nu era nicio cale să ajung la capăt
nici nu mai am curajul
să vorbesc despre asta

totul e un du-te vino

e aproape iarna şi
ţipătul corbului se afundă în mine
tot mai adânc

tot mai adânc
tot mai adânc...

poezie de Teodor Dume din Timpul, devoratorul de umbre
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovăţie

În zâmbetul din ochii tăi
Îşi face de cap neîncetat primăvara
Muzici răsună peste mări şi văi
Chitara sună cel mai frumos, seara.

Parfumul tău e-n tot şi toate
Pe pielea ta fină, prin părul tău moale
Simt cum lângă tine orice se poate
Şi toate gândurile mele-ţi dau târcoale.

Mă pierd cu pasiune în aşteptări divine
Simt bucurii naive cum mă încolţesc
De fericirea ce ţi se cuvine
Vreau cu iubire să mă-nvinovăţesc.

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aria MJJ...

Te răspândeşti cu grijă în cele patru vânturi,
Înfăţisând la propriu tot şirul de-anotimpuri,
Că-n fiecare clipă stau ale tale cânturi,
Prezenţa ta senină ţi-e mai presus de-Olimpuri;

Eşti strop de primăvară, un strop de întremare,
Ce-n ritmuri colorate pămîntu-nmugureşte,
Eşti soarele de vară cu raze de exclamare,
Ce minţile ne-mpacă şi inimi ne-ncălzeşte;

Eşti toamna aurie pe frunze muzicale,
Prin picuri de răcoare cu belşugul ei cu tot,
Eşti iarna cea festivă ce fulguie-n urale,
Un basm la gura sobei, vin fiert sau un compot;...

Noi suntem pentru tine, tu pentru noi, un crez,
În doar două cuvinte, eternul amorez!...

sonet de Vasile Zamolxeanu (25 septembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru crăpatul zorilor

Cu amurgul, ai căzut din crengi ca un măr
copacii s-au prăbuşit peste umbrele lor
Peste tot e numai pământ şi pământ şi pământ
Gândul nu mă mai ştie cum sunt

Ah, de-aş putea
să te iubesc
fără amintiri!...
Cin' ne-ar mai şti între-atâtea neştiri?

... degeaba se-alungă-napoi şi-napoi, pătimaş,
câmpiile moi, câmpiile reci de sub paşi...
tot mai aud prin întunericul şerpuitor
pietrele-n lut cum se dor

Hai, vino!...
De-acolo, departe, sub dungile vechi de pământ
te-adăst în lumini să te-aprinzi, să te pierzi
... Peste tot e numai pământ şi pământ şi pământ...
Gândul nu mă mai ştie cum sunt
dar ţi-oi aprinde, în pălmi, flăcări verzi...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot mai frumos

Tot mai frumos,
mai aproape de mine
e gîndul tău,
stea din Eden,
luminînd viaţa mea,
paşii mei
c-un dor
nemărginit...
Tot mai duios
ocrotindu-mi cărarea
de orice rău,
sus, tot mai sus
mă atragi
spre zenit...

Tot mai măreţ,
mai scăldat în lumină
e chipul Tău,
prinţ glorios
care-ai dai viaţa Ta,
trupul tău
ca miel neprihănit.

Tot mai cu drag
îmi înalţ către Tine
tot gîndul meu,
sus, tot mai sus,
într-un zbor
infinit...

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fete desfrunzite

Nu mai văd fetele
De frunze
Între fereastra mea
Şi drum
Cresc nişte pomi
Şi primăvara
Când fetele încep
Să fie mai uşoare
Şi mai goale
Crengile pomilor,
Tot mai pline
Şi mai grele.
Din ce în ce mai greu
Mai năzăresc o fată.
Iar toamna, când crengile
Se dezbracă neruşinate
Se văd şi fetele trecând
Din ce în ce mai îmbrăcate
Iarna e prea mult alb
Şi vara prea mult doliu.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie

Peste tot sunt frunze ude,
toamna, iată, a venit,
cerul plânge, e cernit
şi-o tristeţe mă cuprinde.

Bruma este peste tot,
iarba nu mai este deasă,
oile se-ntorc acasă,
tânără să fiu, nu pot.

Sunt la fel precum natura,
frunzele se-ngălbenesc,
cu ele mă potrivesc,
căci anii s-au dus de-a dura...

Iarna vieţii sigur vine,
nu pot, Doamne, s-o opresc,
noaptea mă tot perpelesc,
nădejdea mare-i la Tine!

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

La streşini
Ţurţuri cristalini
Veghează gerul nopţii,
Albul inundă totul în jur,
Apele-şi pun masca de gheaţă,
Colindătorii sunt gata
Să umple casele de bucurie;
Urări, planuri, aşteptări, cadouri.
Moş Crăciun tot mai generos.

În depărtare
Zurgălăii anunţă
Noul început.

Inocenţa săniilor şi hazardul schiurilor
Se preling împletind veselie
Pe pârtiile aglomerate.

Ascultăm cuminţi
Lemnul ars la gura sobei,
Mângâiaţi de bradul împodobit.

Iarna este povestea frumoasă,
Îmbrăcată gros,
Purtând căciuli, fulare, mănuşi
Şi bocanci îmblăniţi.

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul nucului

Nucul e tot mai bătrân
Şi frunza tot mai rară
Seara în amurg, de departe
Umbre alungite coboară

De pe coama coşcovită a casei
O cucuvea neîncetat cheamă
Nucul e tot mai bătrân
Şi frunza tot mai rară

La mânăstirea din vale
Toaca bate în zadar
La slujba de seară
Nimeni nu coboară

Nucul e bătrân şi frunza rară

rondel de Letiţia Iubu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de toamnă

Frigul vine prima oară,
Cade bruma peste vii,
Făcând iute să dispară
Verdele de pe câmpii.

Soarele şi el apune
Mai devreme ca oricând
Voind parcă a ne spune:
Iarna va veni curând.

Norii-n ceruri se agită,
Ploile ne dau târcoale,
Ziua este tot mai mică,
Turmele se-ntorc în vale.

Deodată şade vântul.
Cerul este-ntunecat;
Se îmbracă tot pământul
Într-un alb imaculat

poezie de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt peste tot şi niciunde

Ieri mă-ntrebam cam ofuscat,
Sunt peste tot şi niciunde,
Iubesc cerul strecurat
Printre-albastre zări profunde?

Cercetând în stări imunde,
Constat că e adevărat,
Sunt peste tot şi niciunde,
Ca vis în noapte spânzurat.

De sunt aici ori fieunde
Şi-ascult ecoul speriat,
Sunt sigur că îmi va răspunde,
Să ştiu că nu m-am înşelat,

Că-s peste tot şi niciunde.

poezie de Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox

An de an se taie porci, pe săturate,
Şi-n loc să fie tot mai mici şi tot mai rari,
Paradoxal, dar porcii, din societate,
Îs tot mai mulţi şi tot mai mari!

paradox epigramatic de Viorel Cacoveanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!