Lui Nică Janet, la lansarea volumului de epigrame "De la grădi',de la şcoa'..."
De-mi dădeai şi mie-o carte
N-ar fi fost, nicicum, o dramă,
Eu n-am carte, tu n-ai parte
Nici măcar de-o epigramă!
epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Cu tine...
Cu tine am fost amabil,
dar eram nefericit,
s-a produs, inevitabil,
inefabilul sortit.
Eram veseli ca beţia
ce produce aroganţă
şi amabili ca mândria
copleşită de speranţă.
Ne-a tot pândit nenorocul,
piaza rea deznodământ,
n-am ştiut unde ni-e locul,
nici n-am făcut legământ...
Nicicum nu doream trufia
şi modest treceam prin viaţă,
niciodată semeţia
nu dă omului prestanţă.
Eu eram poznaş din fire,
mucalit, precum te ştiu,
n-ai dat semn de fericire,
iar eu lătram a pustiu.
Hâtru, vesel şi glumeţ
eu m-acopăr de respect,
tu rămâi un nătăfleţ
amintit doar ca aspect!
Ai fi fost ştrengar hazliu
dacă ţi-ai fi ştiut rostul,
n-ai vrut să devii nurliu
şi-ai rămas în drum ca prostul!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
România este Ţara lui Invers, în care escroci care n-au citit în toată viaţa lor nici măcar o carte, care n-au în viloaiele lor nici măcar o carte şi care n-au scris niciodată nici măcar o pagină de carte, au "scris" şi publicat în timp ce se aflau în puşcărie cel puţin 5 "cărţi ştiinţifice" în 4 luni, iar asta ca să li se reducă pedeapsa, în baza unei legi nelegiuite, făcută de nelegiuiţi pentru nelegiuiţi.
aforism de George Budoi din Scriitorii de puşcărie în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (10 aprilie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediţia a II-a40 de aforişti reuniţi într-o colecţie memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referinţă!
Ai carte, ai parte ...
Să facă sport la voia întâmplării?!
Românului îi trebuie o carte;
Măcar ca unii ce-s în fruntea ţării,
Din noul manual să-şi facă parte.
epigramă de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai carte, ai parte
Cel care-a lansat întâi
Vorba asta în popor,
Dacă vrei mata să ştii,
A fost mare... cartofor.
epigramă de Marian Cioacă (1989)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!
O carte – o poveste
Citesc din cartea scrisă pentru mine...
Povestea noastră poate fi uitată?
Mă săcăie - ceva nu este bine,
E-o parte, undeva, necercetată.
Să fi greşit ceva la începuturi?
Să fi-nceput ‘nainte de prefaţă?
Nu, n-am greşit, iar primele săruturi
Au fost mult mai târziu, spre dimineaţă.
‘mi-erai în braţe, am dansat sub lună,
Pe-o muzică-n poveste derulată...
Citesc din carte... e atât de bună!
Nu are lipsuri. Nici "A fost odată".
Şi-atunci? Cum pot să uit o carte care,
Ajunge la final, fără-o furtună?
Ar fi a frumuseţii profanare:
O viaţă de poveste, împreună.
poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-AI CARTE, AI PARTE
Cunosc oameni ce exultă
Că-n aceste vremuri grele
Nu le trebui' carte multă
Pentru-a face... temenele.
epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec zilele
Trec zilele, nu degeaba,
fiecare-şi face treaba,
nu mă lasă pustiit,
mă dă dorului, sleit.
Simt că-mi trece supărarea,
chiar de-mi este proastă starea,
când pe tine te doresc
n-am putinţa să greşesc.
Mă dau dorurilor, toate,
din delict soarta m-o scoate,
de cumva rostu-mi găsesc,
în cazne mă pedepsesc.
Viaţa este ca o pradă,
dând dovadă de bravadă
te pune să stai la rând,
dă noroc când n-ai de gând.
Norocul trece o dată
pe la tine pe la poartă,
ia cu el mintea, cât ai,
vieţii n-ai ce să-i mai dai.
Dă norocul peste tine,
eşti fericit şi-ţi convine,
dar de nu ştii să-l păstrezi
pierzi şi n-ai cum să-l mai vezi.
Însă când o vrea norocul
negreşit să-ntoarcă pasul,
nicicum nu aduce anul
ce-ţi poate aduce ceasul.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De n-ai fi fost, n-am fi avut LUCEAFĂR
De n-ai fi fost, mai trişti rosteam cuvântul,
Niciunde nu găseam vreo alinare,
În versul tău se-opreşte în loc vântul,
Ne-mparte câte-un dor la fiecare.
De n-ai fi fost, n-am fi ştiut ce-i dorul
De freamătul pădurii şi al mării,
În ape tulburi ar fi curs izvorul
Şi teiu-ar fi pălit în pragul serii.
De n-ai fi fost, s-ar fi-ntristat şi lacul
Iar lebăda pe-ntinderea de ape
Te-ar fi chemat că nu-şi găseşte leacul,
N-o mai veghează îngerii de-aproape.
De n-ai fi fost, ar fi tânjit şi plopii
Tot căutând să îţi găseşti perechea
Şi codrul ar fi plâns că nu te-apropii
În dulce freamăt să-ţi apleci urechea.
De n-ai fi fost, nicicând floarea albastră
N-ar fi deschis petalele în zori,
Avea de suferit iubirea noastră,
N-ar fi plutit ca fulgul de uşor.
De n-ai fi fost, cine-ar fi tras în epigoni?
Ca tine nici c-a mai făcut-o altul:
Ai dat cu barda în nemernici şi-n baroni,
S-au dus şi proletarul şi-împăratul.
De n-ai fi fost, te căutam prin stele,
În astrul tău să mă aprind, să scapăr
Şi să mă sting în dorurile mele,
De n-ai fi fost, n-am fi avut LUCEAFĂR!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici o carte nu este atât de proastă, ca măcar o parte să nu folosească.
citat din Pliniu cel Tânăr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-ar mai fi fost
Ce bine ar fi fost să mor
Chiar înainte de-a mă naşte,
Să nu mai gust vreun sfânt de dor
Ce minte că nu mă cunoaşte!
Câmpia cea cu grâu-n spic
Nu mi-ar fi dat fiori de pâine,
N-ar mai fi fost să mă ridic
Din ieri să întâlnesc un mâine!
N-aş fi cutreierat păduri
S-aud mugind fălos elanul,
Să pizmuiesc pe cei chiaburi
Trudind pe brânci să câştig banul!
N-ar mai fi fost vreun cer ploios
Să-mi toarne-n creştet bunătatea,
Nici vreun izvor năbădăios
Ştiind doar naşterea, nu moartea!
Nici n-ar fi fost să râd atât,
Vreodată pentr-o viaţă-ntreagă
Şi-apoi să fiu posomorât
Nimic n-având care se leagă!
N-aş fi iubit, n-aş fi cântat
Chiar făr-un strop de voie bună,
Nici versuri n-aş fi scris vreodat
În nopţile târzii, cu lună!
N-ar mai fi fost, nicicum, nimic,
Nici viaţa cea la preţ de-o clipă,
Şi n-ar mai trebui vreu dric
S-alunge-n groap-a mea aripă!
poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigramiştilor
De-mi ies bobii ca la carte,
Am să le ofer în dar
Pentru fiecare-n parte
Câte-un critic literar.
epigramă de Valeriu Ene
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai carte, ai parte ...
S-a dovedit că orice carte
Scrisă de zor la "mititica",
Te face-ndată să ai parte
De o pedeapsă de nimica.
epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- Biblia (vezi şi Scriptura)
- Biblia este o carte a credinţei, o carte a învăţăturii, o carte a moralei, o carte a religiei, o carte prin care Dumnezeu ni se face cunoscut; dar de asemenea o carte care îi arată omului responsabilitatea sa şi relaţia pe care trebuie să o aibă cu aproapele său.
definiţie de Daniel Webster
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum."Ai carte, ai parte"
În timp ce ei, acei cu carte
Stau toţi la rând să-şi ia o parte,
Apare şeful şi - imberbul -
Ia tot... că nu ştia proverbul.
epigramă de Ion Bratu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incultură
Te prezinţi o mare divă,
Cu un tatuaj pe-o parte...
Te crezi că eşti cam divină,
Dar n-ai citit nici o carte!
epigramă de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apropo de zicala "ai carte, ai parte"
Şcolarul în sinea-i îşi spune:
"Pe carte, ca parte să-mi fac,
Îndată cu burta m-aş pune...
Dar prea-mi pică greu la stomac."
epigramă de Ica Ungureanu din Festivalul "Zâmbete în prier", Vişeu de Sus (martie 2012)
Adăugat de Un_Ik
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai carte, ai parte. N-ai carte, n-ai parte.
proverbe româneşti
Adăugat de victor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comunicat
Particula, ar fi unicat; o suferinţă, doar plictisitoare,
De singurătate. N-ar fi nicio plăcere încântătoare.
Doar nulitate intrinsecă, că n-ar mai fi dezvăluire...
Nici nu s-ar şti, cunoaşte... nu ar fi nicio făptuire.
Căci n-ar fi fapte, că" făcut" oricum, el, nu s-ar şti;
Nici amintiri, nici gânduri, vise nu s-ar povesti.
Nici scris n-ar fi fost, poate nici mimică, cuvânt...
Căci nimeni n-ar citi... nu s-ar săpa niciun mormânt...
... Că n-ar fi cin' să sape, nici bocete n-ar fi.
În fapt, nici n-ar fi "este", că nu ar fi copii!
N-am bea de fericire şi n-am şti de frumos...
Că n-am cunoaşte pe-altul, guri n-ar fi de folos!
Cât crunt de adevăr este în "împreună"
Din mulţi egali, ce fac un tot divers să spună,
Să cânte, să aplaude, să plângă, să se ia de mână...
Ce minunat că din comunicat trăim!... Ne împletim, cunună!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plăcut e să-ţi vezi numele pe carte tipărit. Cartea rămâne carte chiar de nimic n-ai zămislit.
citat clasic din Byron
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai carte, ai parte de şefi... fără carte.
aforism de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.