A Cuvântului Sfânt școală
Ref. 2. Împ. 4,8-41
A Cuvântului Sfânt școală
Ne învață ce-i de făcut
Când ajunge "moartea-n oală"
Și amaru-i neplăcut
Tot sufletul ni-l răscoală.
Poate că-un neștiutor,
Zvârle-n "oala" vieții tale
Un "bostan" otrăvitor,
"Ciorbele"-ți devin mortale...
Ce faci, le dai tuturor?!
O, nu face asta frate,
Pune-ți un capac pe "oală"
Și ridică mâini curate,
Cum ai învățat la "Școală"
Către Cel ce totul poate...
Nu privi cu ciudă omul
Ce-a adus tot ce-a cules...
Știi cine-A făcut atomul?
Du-te drept la cel ales
Și împuternicit de Domnul,
Spune-i ce-i în "oala" ta
Căci o binecuvântare
Va veni când s-a ruga
Și-orice otrăvi vătămătoare
Domnul le va alunga...
Și-atunci "oala" ta devine
Obiectul saturării
Cu bucatele divine
Pentru toți membrii-adunării
Și-a străinului ce vine...
Mulți nu fac deosebire
Între ce-i rău și ce-i bine,
Astfel nu-i nici o uimire
Că-s atâtea inimi pline
De otravă și murire...
Dar noi, haide-ți să veghem
Unii-asupra altora
Și cu drag să ne îndemnăm
În Hristos a ne ancora,
Fără să ne condamnăm...
Să nu "dăm cu pumnii în vânt"
Ci-n evlavie, cu iubire,
Să cinstim pe orice sfânt
Pus să-aducă o izbăvire
În oala noastră de pământ!
De ce-i luptă nesfârșită,
Întristări, necazuri, boală
Și-o viață nefericită?
Pentru că mai este în "oală"
Și "verdeață" otrăvită!
Să veghem asupra "oalei"
Fiecare-n dreptul lui,
Să nu dăm vreun prilej boalei
Nici speranță somnului,
Ci să dăm glas osanalei
Toți, în cinstea Domnului,
Toți în cinstea Domnului!
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Adelina Lazaroiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre viață
- poezii despre mâncare
- poezii despre devenire
- poezii despre școală
- poezii despre vânt
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Vas curat
Iacov. 3,2:3,4-16
2Împ. 4,0-41
Iacov vorbește de-o limbă
Ce-aruncă otrava morții,
Așa-i până nu se schimbă
Inima, și, știm cu toții
Că din "visteria" ei
Se împrăștie ca un râu
Vorbele fără temei
Și nu le poți pune frâu.
Mulți pretind că-s credincioși
Dar nu vezi la ei schimbare,
Sunt la fel de păcătoși
Și ne-ntrebăm de ce oare...
Este clar că Duhul Sfânt
N-a fost lăsat să lucreze
În vasul lor de pământ,
Căci știu doar să-L întristeze...
Îl alungă și nu vor
Să asculte al Său îndemn
Și-apoi ne mirăm că mor
Așa simplu și nedemn!
Viața lor arată clar
Absența harului Sfânt
Și că, au un crez neclar
Între ceruri și pământ!
Își făuresc bunăstarea
Parcă-aici ar fi eterni,
Și nu-i deranjează starea
Plină de idoli moderni,
Acceptă un trai abil
În perspectiva lumească
Și Duhul, un loc stabil,
Nu poate-n ei să-Și zidească.
Nu poți merge drept când pasul
Nu-i de El călăuzit,
Nici nu poți trăi când "vasul"
Nu ți-e de El curățit!
Nu poți merge drept și bine
Cât timp încă urmărești
Împlinirea ta de sine
Și nu lupți să te golești
Zilnic, de sinele tău,
Urmărind să împlinești
Ce scrie-n Cuvântul Său,
Ca-n urma Lui să pășești!
Când în sufleteasca-ți oală
Pui "verdeață" otrăvită,
Suferință ai și boală
Și-o viață nefericită.
Și nu poți scăpa de boala
Care sufletu-ți frământă,
Dacă-ți este plină oala
De "verdeață" otrăvită.
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Adelina Lazaroiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre schimbare
- poezii despre moarte
- poezii despre medicină
- poezii despre boală
- poezii despre vorbire
- poezii despre suferință
- poezii despre sfințenie
Ilie
În Sarepta la Sidon
Dusu-s-a cândva un om
Și s-a întâlnit c-o femeie
Ce vreascuri mergea să-și ieie
A chemat-o și I-a spus
"Obosit sunt și răpus
Du-te te rog - apă vreau
Dintr-un vas ca eu să beau"
Și când ea a și plecat
Omul iarăși a strigat
"Te rog tu când vii la mine
Du-mi o bucată de pâine".
"Viu El este - Dumnezeu -
Nu am copt nimica eu
Oala e aproape goală
Făina-i un pumn în oală
Strâng lemne pâine să fac
Pentru pruncul meu cel drag
Vom mânca și vom muri
Căci pâine nu va mai fi".
"Nu te teme măi femeie
Domnul are să îți deie
Du-te fă o mică turtă
Și făina va fi multă
Ea din oală n-o scădea
Domnul mi-a vorbit așa
Undelemn va fi-n ulcior
Nu se va mai face gol
Până Domnul va da ploaie
Pământul să îl înmoaie
Până verdeață va fi
Nicidecum nu veți peri".
Și s-a dus și a făcut
Și făina n-a scăzut
Multă vreme au mâncat
Făina nu s-a gătat
Undelemnul nu scădea
Când mâncare ea făcea
Domnul a dat pâinea Sa
Care nu se va găta
La acel care îl cată
Niciodată nu se gată.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre pâine, poezii despre religie, poezii despre ploaie, poezii despre lemn, poezii despre femei, poezii despre copilărie sau poezii despre bebeluși
Împletiți doar în lumină
harul Sfânt al Lui Hristos
iată și azi ne învață
să trăim aici frumos
chiar din zori de dimineață
curați sfinți și în lumină
viața nouă s-o trăim
cu toți să fim fără vină
pe Tatăl să îl cinstim
asta-i noua-nvățătură
omenirii ce s-a dat
prin lumina din Scriptură
omul să fie curat
nu păcat nelegiuire
nu minciună ci-Adevăr
străpunși toți azi de iubire
Hristos să ne fie țel
în lumina mântuirii
toți să fim astăzi zidiți
nu în plasa rea a firii
ci fiind cu toții sfinți
harul Tău Isus îl vrem
și lumina Ta cea Sfântă
pe veci doar să te urmăm
să intrăm în cer la nuntă
Evanghelia iubirii
noi o vrem ca îndreptar
pe cărarea mântuirii
cu Hristos Mire și dar
îndurarea Lui Hristos
o vrem pârghie în veșnicie
ce-i curat și e frumos
pururi țintă să ne fie
nu ce nouă azi ne place
ci ce-i place Lui Hristos
căci El e doar viață pace
Domnul vieții venit jos
nu păcat nelegiuire
ci sfințenie lumină
și nu vrem a nostră fire
ci Hristos ca să ne țină
cum viața ne-a trasat
Creatorul nostru Sfânt
nu vrem fire și păcat
ci Isus și-al Lui Cuvânt
împletiți doar în lumină
noi lumină doar să fim
o viața fără vină
ca noi toți să ne sfințim
cum Hristos a hotărât
noi să ne trăim viața
ca zăpada azi încât
să ne lumineze fața
pe Hristos îl vrem drept lege
și aici să-mpărățească
de Adevăr ca să ne lege
până-n patria cerească
Lui ne vrem pe veci supuși
să-mplinim tot ce ne spune
căci de El am fost aduși
chiar și în această lume
în Hristos și pentru El
vrem viața s-o trăim
în al Domnului sfânt fel
ca pe veci ai Lui să fim
glorie dar Lui Mesia
slavă-i fie Lui Hristos
căci El este veșnicia
și viața cu folos
poezie de Ioan Daniel Bălan (22 septembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre creștinism, poezii despre lumină, poezii despre sfinți, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre prezent, poezii despre nuntă sau poezii despre iubire
Evanghelia-i salvarea
Evanghelia-i lumina
nouă care ni s-a dat
să trăim întotdeauna
toți cu sufletul curat
Evanghelia-i viața
care azi ni se oferă
luminată s-avem fața
trăind astfel noua eră
nu-i lumină nicăieri
ca Ea azi să lumineze
să ne scape de plăceri
și în rai să ne așeze
Domnul doar este Cuvântul
El Isus Hristos Mesia
ce ne oferă Legământul
să intrăm în veșnicia
unde nu mai e hotar
și nici timp și noapte nu-i
ci al Domnului sfânt har
dăruit este oricui
celui care împlinește
voia Tatălui Cel Sfânt
și ființa-și dăruiește
Domnului azi prin Cuvânt
Evanghelia-i destinul
omului de pe pământ
prin Isus Hristos azi Domnul
și credința în Cuvânt
Evanghelia iubirii
nouă ni s-a dăruit
ca pe drumul mântuirii
să mergem pân' la sfârșit
ni s-a dat lumina sfântă
prin Isus Hristos Mesia
să intrăm cu toți la nuntă
moștenind dar veșnicia
cine dar azi se încrede
în Hristos are viață
moștenirea nu și-o pierde
raiul sfânt doar îl înalță
prin Isus doar ni s-a dat
și iubirea și credința
s-avem sufletul curat
Lui să-i dăm pe veci ființa
numai El ne izbăvește
de păcatul cel amar
sufletul ni-l curățește
prin sânge de pe Calvar
în Hristos doar ni s-a dat
tot ce-i bun și e-n lumină
fie Domnul lăudat
căci suntem fără de vină
Isus ne-a răscumpărat
și ne-a dat a Lui iertare
pe-a Lui brațe ne-a luat
să avem pe veci salvare
Evanghelia-i viața
care azi ni se oferă
pururea curată fața
s-o avem în noua eră
nu-i nimic mai de valoare
ca Ea azi pe acest pământ
Ea e singura salvare
e-al vieții vii Cuvânt
Adevărul e lumina
și Ea-i Adevărul Sfânt
ce ne-nvață-ntodeauna
sfinți să fim pe acest pământ
din lumină în lumină
ni se cere să pășim
înspre patria Divină
ochii să ni-i ațintim
prin Isus Hristos Mesia
să ieșim biruitori
s-avem raiul veșnicia
numai Lui să-i fim datori
prin Isus și pentru El
să ne fie aici umblarea
harul Lui Emanuel
să-l trăim și îndurarea
Evanghelia-i iubirea
oferită pentru noi
să trăim neprihănirea
de lumea acesta goi
goi de fire goi de lume
însă plini azi de Hristos
de-a vieții-nțelepciune
ce ne este de folos
Evanghelia-i salvarea
noastră azi a omenirii
harul sfânt și îndurarea
de pe căile pieirii
prin Ea doar avem credința
oferită de Hristos
și asemeni biruința
tot prin Mielul glorios
Evanghelia-i Cuvântul
ce ne leagă pe vecie
noi să moștenim pământul
Hristos Mire să ne fie
glorie dar Lui Mesia
slavă Celui Prea Înalt
ce-a creat și veșnicia
și-n noi sufletul curat
cinste slavă și onoare
Tatălui cel veșnic Sfânt
ce ne oferă azi salvare
numai prin al Lui Cuvânt
numai prin Hristos Mesia
și prin jertfa din Calvar
ce ne oferă veșnicia
viața veșnică în dar
poezie de Ioan Daniel Bălan (9 august 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare sau poezii despre rai
Învață
De la orbi învață
Și ia seama bine
Ce-i vederea-n viață
Și viața-n sine.
De la surzi învață
Și ascultă bine
Cum cheamă la viață
Cuvântul din tine.
De la prunci învață
Inima curată
Ce-ți aduce-n viață
Pace necurmată.
De la orice floare
Învață mereu
A vieții splendoare
Ce-o dă Dumnezeu.
Dumnezeu te învață
Viața din Scriptură
Căci Scriptura-i Viață,
Har fără măsură.
De la vînt și ceață
Ia învățătură;
Slava Lui măreață
Se vede-n natură.
Căci natura întreagă,
Cerul înstelat,
Face să Se vadă
Cel ce le-a creat.
De la tot ce vezi
Și auzi învață,
Învață să crezi
În Suprem și Viață.
Din toate învață
Că-n orice suflare
Se vede măreață
Mâna creatoare.
Tot ce-a fost creat
Este-n armonie
Cu-al vieții Împărat
Până-n veșnicie.
"Un Fiu ni S-a dat"
Din ceruri de Sus,
Domn și Împărat;
Viața eIsus!
Învață să-auzi
Șoapta Lui divină
Ajutând pe surzi
La Hristos să vină.
Fii un văzător
Care îl conduce
Pe nevăzător
Cu râvnă la cruce
Și-alege-n toate
Viața cea de Sus
Ce-i Eternitate
Cu Domnul Isus.
Traiul cu folos
Pe pământ să-ți fie,
Parte cu Hristos
Să-ai în veșnicie!
Ioan Hapca
10/01/2020 -Zaragoza
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre natură, poezii despre vinovăție, poezii despre pace sau poezii despre mâini
Domnia Lui Hristos
Când în slava Lui cerească Domnul Isus va veni
El își va întinde mâna și totul va înnoi
curăța-va tot pământul de păcat nelegiuire
și toți oamenii cei răi vor fi dați doar la pieire
Domnul va-nnoi pământul și fața-i va transforma
căci doar El crease totul și a Lui este puterea
și toți oamenii-or să fie de Hristos dar îmbrăcați
prin a Lui lumină sfântă o să fie transformați
vor trăi aici viața cum copacii din pădure
căci nu va fi aici nimeni mintea lor ca să o fure
doar Satan va fi legat și în temniță închis
astfel că pământu-ntreg va fi atunci un Paradis
nici un rău nu se va face pe tot muntele cel sfânt
căci Isus își va impune omenirii al Lui Cuvânt
și va fi o nouă eră omul cum n-a mai văzut
căci viața va fi-ntreagă sub al Domnului Sfânt scut
împreună atunci cu mielul lupul blând va locui
și cu vitele-ngrășate leul se va zbengui
cu ursoaica la pășune vaca se va desfăta
pe pământ chiar nici un rău loc aici nu va avea
o pace fără hotar va fi iarăși peste tot
împlinindu-se Cuvântul Celui Sfânt și Savaot
copilașul cel micuț cu năpârci se va juca
nici un rău nu se va face și nimic nu va avea
tot pământul va fi plin de lumina Lui Hristos
și rău nu va exista pe pământ aicea jos
iată Domnul dar ce zice al vieții Creator
Eu fac ceruri noi pentru omul muritor
și-atunci vă veți bucura tresăltând de bucurie
căci trăi-veți dar viața iată până-n veșnicie
și întreg Ierusalimul piatră scumpă atunci va fi
căci peste întreg pământul Hristos doar va stăpâni
oamenii vor înflori ca și cedrii din Liban
îndreptându-și dar viața înspre-al fericirii lan
a lor muncă pe pământ în zadar nu va mai fi
vor avea atunci de toate sute de ani vor trăi
iată Domnul ce vorbește și El Însuși azi ne spune
atunci va fi o nouă viață și va fi o nouă lume
oamenii nu vor avea copii ca să îi înmormânteze
ci ca plini de bucurie pe brațe să îi așeze
Hristos le va fi lumina și de toate le va da
să trăiască-n bună stare fericită având viața
iată dar ce se va face oamenii cum vor trăi
când peste întreg pământul Hristos Însuși va domni
îmbrăcată-n fericire planeta va fi lumină
omenirea atunci întreagă va trăi fără de vină
prea puțini înspre păcat ochii își vor îndrepta
și vor fi toți pedepsiți doar stăpân va fi Mesia
astfel că-n neprihănire omu viața-și va trăi
ce-a râvnit atâta vreme iată el va dobândi
Raiul Raiul cel pierdut îi va fi iar locuința
numai pentru că Hristos îi oferă biruința
glorie dar Lui Hristos slavă Celui Prea Înalt
Raiul cel plin de miresme iarăși omului l-a dat
Tată scump și Sfânt din cer noi o iată-ți mulțumim
pentru Noul Paradis în care ne-ai dat să fim
slavă cinste și onoare acum iată ți-am adus
te slăvim o scumpe Tată și-l cinstim azi pe Isus
poezie de Ioan Daniel Bălan (30 noiembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire sau poezii despre cuvinte
Floarea lacrimilor
N-am găsit nici-o ființă
Nici în cer nici pe pământ
Să-i dau viața prin credință
Decât Fiul Celui Sfânt
Domnul este Dumnezeu
El Isus Hristos Mesia
Ce mă ia pe brațul Său
Și-mi e pacea bucuria
N-am găsit nici-o făptură
Pe acest pământ străin
A cărui învățătură
Să ne abată de la chin
Omul gingaș să-l salveze
Curățindu-l de păcat
Și în rai să îl așeze
Cu chipul imaculat
Nimenea de pe pământ
Nu a fost și nu e-n stare
Cuvântul Acelui Sfânt
Să îl pună-n aplicare
Fără pată în lumină
Să fie ca un izvor
Cu vorbirea fără vină
Pentru omul muritor
Caut un om să stea în spărtură
Dar omul vai nu-i nicăieri
Ca să trăiască Sfânta Scriptură
Viu în lumină nu în păreri
Caut un om dar nimenea nu-i
Sfințenia el s-o păstreze
Imaculat în fața Domnului
Cu drag el să se așeze
Dar nimeni nu-i nimeni n-a fost
Curat sfânt și fără vină
Să rămâie crin la post
Îmbrăcat doar în lumină
Și astfel a trebuit
Domnul Vieții să coboare
Singurul neprihănit
Și războinic de sub soare
Domnul Vieții El Lumina
Și Adevăru absolut
Cel ce dăruie cununa
Celui sfânt neprihănit
Fiul Celui Prea Înalt
Creatorul plin de slavă
El viața Lui și-a dat
Pentru ființa omului bolnavă
Dezbrăcat de-a Lui mărire
Și de gloria cerească
Străpuns de-a noastră iubire
I-a fost dat jos să pășească
Să ne-nvețe ce-i iubirea
Ce-i Lumina și Cuvântul
Ca trăind neprihănirea
Noi să părăsim pământul
A Lui Sfântă-nvățătură
De aici totu-a dărâmat
Nefiind o umplutură
Ci Cuvântu adevărat
Cuvântul Cel din vecie
Al Celui Sfânt și Prea Înalt
Veșnic ce e Pâinea Vie
Și viața ce s-a dat
Cu ochii cum o vedem
Și cum e în veșnicie
Doar de El să ascultăm
A Lui goria să fie
Toți au fost hoți și tâlhari
Înainte ce-au venit
Numai Domnul celor mari
Și al tuturor ne-a oferit
Și iubirea și credința
Tatălui de-a se arăta
Curată păstrând ființa
Și-mplinind doar voia Sa
Cât de scump ne ești Isuse
Al Lui Dumnezeu Sfânt Fiu
Floarea lacrimilor scurse
Pe acest pământ pustiu
Tu ești lacrima iubirii
Pentru omul muritor
Ființa desăvârșirii
Al vieții sfânt izvor
Numai Tu și azi ne scalzi
Și-n lumină și-n cântare
Și de dorul nost"Tu arzi
Să ne vezi cântând onoare
Să ne vezi în palma Ta
Plini Isus de-a Ta iubire
Împlinind făgăduința
Însă în nepihănire
Doar Isus ne e destinul
Și viața și menirea
Ne e Calea ne e drumul
Dacă vrem desăvârșirea
poezie de Ioan Daniel Bălan (25 martie 2018, Betania Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune
Dacă îi bagi pe toți în aceeași oală, vezi măcar să nu fie oala de noapte.
Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre noapte
Haine de lumină
În lumina Ta Divină
vrem Isus să ne scăldăm
să trăim fără de vină
pe veci Domn să te avem
vrem lumina mântuirii
Tu Isuse să ne-o dai
izvorul neprihănirii
să fim cu Tine în Rai
în lumina Ta curată
toți azi ca să ne zidim
o viață fără pată
pe pământ ca să trăim
vrem să fim cu toți lumină
raze vii de pe pământ
pentru patria Divină
și al vieții viu Cuvânt
toți dar să ne îmbrăcăm
chiar în haine de lumină
pe Hristos să-l onorăm
până când El o să vină
curgă dar de azi lumina
din noi toți pe acest pământ
să-l cinstim întodeauna
pe al nostru Mire Sfânt
El ne este sărbătoare
și lumnină și menire
Isus ne este un soare
ce ne-mbracă în iubire
haideți dar acum cu toții
să-i dăm ființa și iubirea
Isus chiar și-n clipa morții
să ne fie mântuirea
ale Lui cuvinte sfinte
să străluce azi în noi
pe a vieții așezăminte
toți să fim de fire goi
din lumină spre lumină
tot mai mult noi să privim
să-i dăm viața-n veci deplină
Mirelui ce îl iubim
curgă dar lumina sfântă
ființele să ne inunde
ca noi toți să fim la nuntă
unde lumea nu pătrunde
fie-i glorie -- onoare
Celui Sfânt ce ne-a creat
să-i cinstim Numele-i mare
fie-n veci gflorificat
poezie de Ioan Daniel Bălan (2 octombrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mântuire
A venit Cel ce-a creat
a venit Isus aici
El iubirea și Lumina
de al morții crude bici
scăpați să fim todeauna
a venit Învățătorul
tot ce-i bun să ne învețe
noi însă doar cu piciorul
i-am călcat a Lui povețe
a venit Hristos iubirea
să ne ia pe palma Lui
omul însă răzvlătirea
oferit-a Domnului
a venit Cel ce-a creat
aici mersul omenirea
însă noi l-am condamnat
deși El ne-a dat iubirea
Cel ce-a plămădit țărâna
și în ea chipul și-a pus
El Viața și Lumina
a venit la noi Isus
și-a vorbit de sfințenie
de pace neprihănire
c-ar vrea omu-n veci să fie
pătruns de a Lui iubire
El ne-a spus că e Lumina
trimisă de Tatăl Său
să ne ofere-ntodeauna
să fim fii de Dumnezeu
a venit Isus din cer
raza sfântă de lumină
pentru oamenii ce pier
străpunși de imensa vină
și de Tatăl ne-a vorbit
de lucrarea Lui cea vie
însă noi l-am huiduit
și pe munți și în pustie
Domnul Cel ce ne-a creat
dându-ne înfățișarea
nouă ni s-a arătat
să ne ofere-n veci salvarea
însă noi toți plini de ură
l-am scuipat l-am ocărât
și i-am dat a Lui făptură
El să fie răstignit
plin de pace și lumină
pe toți Domnul ne-a chemat
să trăim fără de vină
nu în pofte și-n păcat
ne-a-nvățat Isus iubirea
viața în neprihănire
însă noi toți osândirea
i-am adus dându-i pieirea
fără pată fără vină
aici Domnul a trăit
a fost soare și lumină
însă noi l-am osândit
Isus mâna ne-a întins
viața ca să ne ofere
noi cu chipul crud închis
l-am bătut printre unghere
El pe atâți i-a vindecat
și le-a fost de ajutor
pe căzut l-a ridicat
al nostru Mântuitor
a dat orbilor vedere
muților le-a dat Cuvânt
și atâtor mângăiere
le-a dat pe acest pământ
pe ologi El i-a făcut
ca să umble pe picioare
iar Domnul celui căzut
i-a adus a Lui salvare
a trăit fără de vină
fără pată pe pământ
chemănd oamenii să vină
s-asculte de Tatăl Sfânt
de acee-a fost condamnat
El să moară răstignit
pentru că a ajutat
pe cel slab și rătăcit
pentru că a vindecat
pe bolnavi pe cei răniți
orbilor vedere a dat
și acelor rătăciți
Doamne iartă-ne acum vina
spală-ne ne curățește
căci te vrem întodeauna
sufletul nost" te iubește
fă-ne Isus să-ți slujim
și noi ca să fim lumină
căci Isuse te iubim
și ne vrem fără de vină
numai Tu dai mântuire
și poți ca să ne slavezi
umple-ne de-a Ta iubire
căci te vrem Isus Tu vezi
glorie și slavă Ție
peste noi vrem să domnești
o Isus în veșnicie
viață să ne dăruiești
vino dar trăiește-n noi
o Isus în veșnicie
ca în ziua de apoi
să-ți cântăm mărire Ție
poezie de Ioan Daniel Bălan (6 septembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare
Sunt mulți care își tot trag jar la oala lor, dar în oală nu au nimic.
aforism de Ciprian Mureșan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Va fi o pricina de bucurie (Isaia 53)
Cine a crezut ce se vestise
Cine a știut ce Dumnezeu promise
El a crescut 'naintea Lui
Și după placul Domnului
Odraslă slabă și bărbat
Lăstar dintr-un pământ uscat
N-avea frumusețe, strălucire
S-atragă înspre El privire
Disprețuit și părăsit
Cu suferința obișnuit
OM al durerii se mai cheamă
Și noi nu L-am băgat în seamă
Totuși suferința ne-a purtat
Durerea noastră a luat
Și noi am crezut că-I pedepsit
Lovit de Dumnezeu, smerit
Dar El, Isus ce-a fost dat
Străpuns a fost pentru păcat
Zdrobit pentru a noastră fărdelege
Și pus să reînnoiască orice lege
Pedeapsa care dă pace
Căzut-a peste EL. Nu zace
Prin rana Lui creștini voi fiți
Prin rana Lui tămăduiți
Noi rătăceam ca niște oi
Dar Domnul ne-a adus înapoi
Asupra Lui căzu nelegiuire
Cu toate că de sus avea sfințire
Și când a fost El chinuit
Nu a deschis gura, n-a vorbit
Ca un miel e socotit
Ce-l duci la măcelărit.
A fost luat prin apăsare
Dar cine de atunci a dat crezare?
Cine-a crezut că e lovit de moarte
Și pus păcatul să ni-l poarte?
Groapa sau mormântul spus
Între răi El a fost pus
La un loc cu cel bogat
Făr' să fie vinovat
Domnul a găsit așa
Suferința să I-o dea
Dar, după ce jertfă-I dat
Pentru orișice păcat
Multe zile va trăi
Lucrul sfânt va propăși
Va vedea ai Lui urmași
Urmându-I pe sfinții pași
Rodul muncii-Și va vedea
Și atunci S-o înviora
Suflete va transforma
Păcatul va îndepărta
De aceea partea Lui
Este partea Domnului.
Numărul Lui a fost pus
La un loc cu cei de sus
Pentru că El s-a rugat
Pentru cel ce-i vinovat
Pentru că viața Și-a dat
Pentru orișice păcat.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere sau poezii despre zile
De la orbi învață
De la orbi învață
Și ia seama bine
Ce-i vederea-n viață
Și viața-n sine.
De la surzi învață
Și ascultă bine
Cum cheamă la viață
Cuvântul din tine.
De la prunci învață
Inima curată
Ce-ți aduce-n viață
Pace necurmată.
De la orice floare
Învață mereu
A vieții splendoare
Ce-o dă Dumnezeu.
Dumnezeu te învață
Viața din Scriptură
Căci Scriptura-i Viață,
Har fără măsură.
De la vânt și ceață
Ia învățătură;
Slava Lui măreață
Se vede-n natură.
Căci natura întreagă,
Cerul înstelat,
Face să Se vadă
Cel ce le-a creat.
De la tot ce vezi
Și auzi învață,
Învață să crezi
În Suprem și Viață.
Din toate învață
Că-n orice suflare
Se vede măreață
Mâna creatoare.
Tot ce-a fost creat
Este-n armonie
Cu-al vieții Împărat
Până-n veșnicie.
"Un Fiu ni S-a dat"
Din ceruri de Sus,
Domn și Împărat;
Viața e Isus!
Poți alege-n toate
Cât ar fi de greu,
Pentru Eternitate
Domn pe Dumnezeu.
Învață să-auzi
Șoapta Lui divină
Ajutând pe surzi
La Hristos să vină.
Fii un văzător
Care îl conduce
Pe nevăzător
Cu râvnă la cruce.
Traiul cu folos
Pe pământ să-ți fie,
Parte cu Hristos
Să-ai în veșnicie!
Ioan Hapca
10/01/2020 -Zaragoza
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Văduva din Nain
O văduvă era o dată
și ea un singur fiu avea
în viața asta ce-i fu dată
să-i fie drag aici de ea
pe nimeni ea n-a mai avut
ci fiul ei ce-i rămăsese
un sprijin dulce și un scut
de parcă ea însăși l-alese
dar vai veni o vreme când
o boală crudă l-a lovit
și apoi băiatul în curând
s-a stins sărmanul și-a murit
rămase văduva acum
doar singură fără sprijin
lovită crud pe-l vieții drum
gustând al morții crud venin
a ei speranță s-a topit
în viața crudă pe pământ
când fiu-i iată a murit
aproape fiind de mormânt
s-a rupt și cerul și pământul
pe palma zilei fără milă
când în sucriu îi e copilul
cu ultim-a vieții filă
și l-au luat să-l ducă la mormânt
cu trupu-i firav în sicriu
să împlinească al Domnului Cuvânt
căci nu era băiatul viu
din Nain iată din cetate
pe când pe poartă ei ieșeau
mulțimile îndurerate
ce adesea iată lăcrimau
pe văduvă văzând cum plânge
și cum se zbate-n chinul ei
cum mâinle amar își frânge
pierzându-și singurul temei
căci el i-a fost reazim și rost
băiatu acesta ce-a murit
dar azi e singură la post
cu sufletul prea greu rănit
și atunci o iată pe la poartă
Hristos Domnul se afla
și El mulțimea adunată
prin ochii Lui o sesiza
vedea cum văduva se zbate
în plânsul ei atât de amar
și lacrimi calde-ndurerate
din ochi îi cad parcă-n zadar
cu ochii Lui de Creator
văzu durerea și necazul
cum a izbit necruțător
cumplit în ființa ei talazul
și mila iată îi străpunse
și Lui Ființa și Făptura
căci pentru acesta El venise
ca să trăiască viu Scriptura
di mila văduvei cuprins
o iată Domnul i-a vorbit
cu-o vorbă caldă ca în vis
văduvei cu chip rănit
nu plânge și El s-apropiat
atunci îndată de sicriu
și așa ușor El a strigat
tinerelule scoală-te îți spun
și glasul Lui s-a împletit
cu ochii ficși ai tuturor
iar tănărul vai s-a trezit
părând tărâmul basmelor
și mortul iată apoi a stat
în capul oaselor cuminte
băiatul chiar a înviat
l-a Domnului sfinte cuvinte
mărie Tatălui Cel Sfânt
glorie și Lui Hristos
căci Domnul slavei prin Cuvânt
își puse amprenta aici jos
căci morții iată îi ridică
să umble astăzi pe picoare
puterea Lui e veșnic sfântă
căci doar Hristos ne e salvare
și Domnul Isus văduvei i-a dat
băiatul iarăși în viață
fie Tatăl lăudat
căci El spre ceru-i ne înalță
mărire Mielului Cel Sfânt
să- cânte-ntreagă omenirea
căci El și morții din mormânt
i-nvie căci este iubirea
glorie Lui Dumnezeu
slavă cinste și onoare
Lui Hristos El Fiul Său
ce ne oferă azi salvare
poezie de Ioan Daniel Bălan (22 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văduvie sau poezii despre plâns
Legea și Viața veșnică
Domnul Isus ne-nvățat cum viața s-o trăim
Fii ai Tatălui din ceruri noi astăzi cu toți să fim
Și ne-a dat ca Îndreptar Evanghelia cea Sfântă
Să putem intra o dată chiar în ceruri sus la nuntă
Prin Cuvântul Lui cel viu Domnul Isus ne-a-nvățat
Să trăim neprihănirea să avem un duh curat
El ne-a spus că prin credință viața nouă o primim
Fii ai Tatălui din ceruri prin El doar aici să fim
Cine-n Mine se încrede Viața veșnică o are
Eu îi sunt dar pe vecie și viață și salvare
Prin credința în Hristos noi primim făgăduința
Nu prin Legea din Sinai avem aici biruința
Nu prin Legea ce s-a dat lui Israel în pustie
Ci prin harul vieții noi vom intra în veșnicie
Căci Pavel așa ne spune eu sunt mort față de Lege
Și trăiesc pentru Hristos viața sfântă se-nțelege
Căci porunca din Sinai până la Ioan a fost
De atunci credința sfântă pentru noi dar are rost
Nici Avraam n-a avut Lege ci-a trăit doar prin credință
Și-a fost gata să ucidă a fiului lui ființă
Dar Dumnezeu l-a oprit și i-a spus că a văzut
Cât de tare dar în Sine Avraam s-a încrezut
Credința neprihănire Dumnezeu i-a scocotit
Și Avraam în sfințenie a fost iată mântuit
Nu prin Legea din Sinai ce-a fost dată mai târziu
Ci doar prin credința sfântă în Dumnezeu Sfânt și viu
Tot așa și noi acum prin credință avem viață
Prin credința în Hristos Duhul Sfânt azi ne înalță
Legea și porunca a fost până a venit credința
Iar de atunci încoace pentru noi doar Hristos e biruința
Prin credința în Hristos primim dar neprihănirea
Nu prin Lege nu prin fapte ni se dă dar mântuirea
Însă după ce-am primit viața de Hristos toți ascultăm
Și ființa noastră-ntreagă pe vecie Lui i-o dăm
Trăind dar viața sfântă fără umbră de păcat
Evanghelia cea Sfântă cum pe noi ne-a învățat
Iar când totuși se întâmplă în greșeli să mai cădem
Domnului Isus chiar totul în rugă noi îi spunem
Și îi cerem dar iertare ființa noastră să o spele
Căci avem viața sfântă cu toți astăzi în vedere
În lumina mântuirii pentru veci noi vrem să fim
Dându-i cinste și oanoare Mirelui ce îl iubim
11-02-2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi
Pe noi ne apără
Pe noi ne apără Același
Slăvit și Sfînt Biruitor
Care-a purtat prin mii de lupte,
nebiruit, pe-al Său popor.
El ne e Stîlp de flăcări noaptea
și ziua ne e Stîlp de nor,
El, Cel nebiruit de nimeni,
e-al tuturor Biruitor!
Pe noi ne-ndrumă tot Același
Învățător adevărat
Care-a-ndrumat întotdeauna
frumos pe cei ce L-au urmat.
Cuvîntul Lui ne e lumină,
și Duhul Lui, îndemn curat.
El, Cel neînvățat de nimeni,
pe toți doar El ne-a învățat.
Pe noi ne sprijinește-Același
Stăpîn Puternic și Slăvit,
Care-a ținut mereu statornici
pe toți acei ce I-au slujit.
Puterea Lui ne dă tărie,
și Harul Lui tot ce-am dorit.
El, Cel nesprijinit de nimeni,
pe toți doar El ne-a sprijinit.
Pe noi ne mîntuie Același
Slăvit Mîntuitor Divin
ce-a mîntuit pe toți aceia
ce-ascultă glasul Lui și vin.
Al Lui Sfînt Sînge ne sfințește,
și Trup, în Pîine și în Vin.
El, Cel nemîntuit de nimeni,
ne mîntuie pe toți deplin.
Pe noi ne va-nvia Același
ce-i Viu în veci și mai presus,
Care-a-nviat pe toți cei care
viața jertfă I-au adus.
Viața Lui ne dă viața;
El Duhul Lui în noi a pus;
El, Cel ce-i înviat de Tatăl,
ne va-nvia pe toți, Isus!
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățători, poezii despre noapte, poezii despre jertfă, poezii despre frumusețe, poezii despre foc sau poezii despre educație
El domină Universul
A murit Învățătorul sus pe cruce atârnat
Și mormântul l-a primit de la omul cel bogat
Împlinindu-se cuvântul spus de vremuri prin Isaia
Ce-a văzut de mult în urmă moartea Domnului văpaia
Sferințelor cumplite prin care Isus va trece
Până trupul Lui ucis va vedea țărâna rece
Iosif din Arimateea ucenic dar pe ascuns
I-a fost Domnului în viață ascultându-l pe Isus
El i-a oferit mormântul în care l-a așezat
Pe Cel mort ucis pe cruce al vieții împărat
Iar sabatul înfășoară tot ce este-n Israel
Trupul Domnului rămâne în mormânt dar singurel
Sărbătoarea azi pulsează și pe lamele de vânt
Se naște o întrebare căci al vieții Sfânt Cuvânt
A trecut din astă viață împlinind deplin Scriptura
Și acum fără de suflare în mormânt îi e Făptura
Cine dar l-a dat la moarte și cine l-a osândit
Numai bine în viață când Isus a-nfăptuit
Pe cei prinși de duhuri rele pe atâți i-a dezlegat
Și-o viață nouă viață sfântă la atâția El le-a dat
Pe cei prinși de atâtea boli crude și înverșunate
Isus i-a scăpat de ele și le-a dat iar sănătate
Celor orbi le-a dat vedere muților le-a dat cuvânt
Pe leproși i-a curățat i-a salvat cu-a Lui Cuvânt
Orice boală și durere El Isus a vindecat
Iar pe cei săraci în brațe Domnul Însuși i-a luat
Numai bine orișiunde Hristos Domnu-a-nfăptuit
De ce oare dar atunci a fost iată răstignit
Când atâtea mii de oameni în pustie-a săturat
Pâine pește din belșug l-atîți Domnu atunci le-a dat
Și-a făcut doar numai bine pentru atâția din popor
De ce oare condamnat a fost iată de sobor
Unii dintre ei au spus că li-e frică de romani
Din a Lui Isus pricină s-or preface în dușmani
Și-or veni ca să distrugă țara-ntreagă chiar și neamul
Asta este o acuză pentru care l-au ucis pe Domnul
Dar ce-a spus Hristos Mesia totul iată s-a împlinit
Israel atâta vreme în lume-a fost izgonit
Și aproape două mii de ani Israel a fost exclus
Din a lui patrie sfântă după cum Domnu a spus
Căci Isus este în toate Creator și Domn al vieții
El domnină Universul dar și zorii dimineții
Mâna Lui ne-a plămădit din țărână cu iubire
Cu Tatăl Lui Cel Prea Sfânt ca noi în neprihănire
Să trăim în ascultare viața noastră pe pământ
Căci am fost iubiți în toate de al Tatălui Cuvânt
A murit Isus pe cruce plătind vina omenirii
Ca să fim salvați pe veci smulși din apele pieirii
Hristos ne este salvare pe El de îl ascultăm
Evenghelia cea Sfântă Îndreptar de o avem
Căci un singur Nume este mântuirea s-o primim
E Isus Hristos Mesia frații Lui pe veci să fim
De ne-ncredem dar în El și doar El ne este țintă
Vom intra odată-n cer cu Isus la a Sa nuntă
poezie de Ioan Daniel Bălan (7 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Isus Hristos Mesia
În Isus Hristos Mesia noi de aici ne-am ancorat
Și Lui i-am predat ființa căci viață El ne-a dat
Lui i-aducem osanale și Numele-i preamărim
Căci ni-e Domn în veșnicie și pe El noi îl iubim
De păcat nelegiuire numai Isus ne-a spălat
Și în marea Lui iubire cu Duh Sfânt ne-a botezat
În Isus ni se oferă tot ce-i bun și e frumos
El ne e pe veci salvarea Mirele cel glorios
În lumina mântuirii prin credință ne-a zidit
Să-i cântăm dar azi Ființa căci Domnul ne-a mântuit
În Isus Hristos Mesia ni s-a dat aici menirea
El e viața nostră vie ne e stânca și iubirea
Evanghelia Lui Sfântă ne e astăzi căpătâi
Și noi ne luptăm aici s-avem dragostea dintâi
Domnul este Dumnezeu și prin El noi biruim
Fii ai Tatălui cel Sfânt pentru veci de veci să fim
Îl rugăm dar pe Mesia să ne fie-n veci salvare
Vrem prin El în veșnicie s-avem parte de-ndurare
În lumina mântuirii Isus dar să ne zidească
Și pe toți ce îl iubim Domnul să ne mântuiască
Glorie dar Lui Hristos slavă cinste și onoare
Căci doar El ne este stânca prin care avem salvare
29 octombrie 2021 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Omul plin de răutate
Orișicât ar vrea nu poate
Să facă vreun bine
Și-atunci, ia ce i se cuvine:
Tot ce-i rău din toate!
poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Olga Nemeș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răutate sau poezii despre bine și rău
Începutul celor neprihăniți
Psalmul unu ne arată
Omul cel neprihănit
Are inima curată
Și lucrează fără pată
Domnul cum dar i-a vorbit
Ce începe-n viața lui
El duce la bun sfârșit
În suflarea harului
Se dăruie Domnului
Duhul Sfânt cum i-a vorbit
Bun e a lui început
Și viața lui la fel
Căci al Domnului sfânt scut
Îi e pavăză și avut
În Hristos Emanuel
Omul cel neprihănit
Pe Hristos stăpân îl are
Căci el doar s-a dăruit
Mielului cel răstignit
Ce îi dă pe veci salvare
Începutu-i e o floare
Căci se-mbracă în lumină
În viața trecătoare
Vede a Domnului lucrare
Mâna care o să-l țină
Oamenii neprihăniți
Meșter îl au pe Hristos
Și pe calea celor sfinți
Înfloresc a lor dorinți
În Mielul cel glorios
De aceea începutul
Lor e-o stea pe acest pământ
Căci îl au mereu pe Domnul
Cel ce a creat și omul
Și i-a dat a Lui Cuvânt
În viața de credință
Începutu-i diferit
Și prin har și-n biruință
Pentru a omului ființă
Domnul a fost răstignit
Cartea Sfântă ne arată
Că sunt începuturi bune
Și atâtea-s fără pată
În viața ce-a fost dată
Prin sfințenie și rugăciune
Astfel împăratul Saul
Început bun a avut
Când el l-a văzut pe Domnul
Mai presus de cum e omul
Și el iată s-a smerit
Așa mic el s-a văzut
Și pe Domnu așa mare
Și era necunoscut
Deși Domnul l-a văzut
Că trăia în ascultare
Însă iată că sfârșitul
I-a fost rău și nedorit
Căci n-a ascultat Cuvântul
Parc-a lui era pământul
Și Saul s-a prăpădit
Să privim spre Petru dar
Ucenicul Lui Hristos
El a fost mărgăritar
În al Domnului sfânt har
Căci din lume a fost scos
Petru dar cel credincios
A căzut și el amar
Dar pe Domnul lui Hristos
L-a iubit și serios
Suferit-a pe Calvar
Și el Petru s-a întors
La credința sa dintâi
Că-l iubea mult pe Hristos
Domnul lui cel glorios
Ce i-a spus Petru rămâi
Rămâi Petru-n fața turmei
Tu dar să o păstorești
Implicat în greul gijei
Să-ntărești darul credinței
Căci apostol Petru ești
Și sfârșitul i-a fost bun
Pe brațele Lui Hristos
Al vieții sfinte drum
I-a fost soare și parfum
Pentru Mielul glorios
Fie-i slavă Lui Mesia
Pentru orice început
Căci El este veșnicia
Ce-și păstrează armonia
Uniform pân" la sfârșit
01 sept. 2019 Betania
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre sfârșit, poezii despre oi sau poezii despre flori