Toamna sufletului

E frig şi noapte-n suflet şi în jurul meu,
Şi-atâta brumă rece cade peste flori,
Pe inimă îşi ţese promoroaca, macrameu,
De răutatea lumii se ascunde luna-n nori.

Pe chip cad frunzele uscate şi îngălbenite,
Firav, un zâmbet încearcă să iasă de sub ele,
În suflet picura melancolii din ploile cernite,
Ca pe un luci de apă, făcând pe el inele.

Din amintiri mai încolţeşte câte-un dor,
Speranţele mijesc timide înspre zori,
Trec nostalgii în noapte pe aripi de cocor,
Spre primăveri pictate în corole vii de flori.

poezie de Paul Aelenei din Toamna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocei - gingaşe flori

Înfloresc ghioceii,
sfidând timpul
în armonia sfântă a privirii
alungând tăcerea
clipelor pierdute
încununând speranţele cu-n zâmbet
gingaşe flori
din visuri efemere
privesc prin geamul noii vieţi
zilele scăldate în lumină
mugurii răsar în primăveri
din fâşii de pământ
ca o ploaie de dorinţe
pictând fericirea
printre fulgii rătăciţi
o lume în albă culoare
împrăştie norii noului început
renăscut în zori,
răspândind corole de parfum.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La picioarele sufletului

scriu rânduri în piatră
în ochi curg stele
trec ore deşarte, tăcută şi rece'i aşteptarea
foşnesc valuri pe buze
geme piatra aruncată în deşert
mă doare trecutul din sângele meu
dar cine sunt eu
felinare atârnă pe ziduri
sub tălpi ard amintiri
mă caţăr pe boltă, luceferi să aprind în freamătul nopţii
sunt lavă, sunt vulcan solitar
fămă-mă Doamne un fluviu să spăl păcatele lumii
deschide-mi aripi să zbor
peste ţărmuri de mare, în apusuri de toamnă
iau adierea dimineţii în palmă
pe aripi de petale o pun
să aduc în zori mireasmă de suflet peste oraş adormit
respiră ramura uscată în prund
străbat orizontul la lăută cântând
împletind pe coline covoare de stele
pe umeri port anii de ploaie iar glasul mi-e tainic cuvânt
din frunze căzute şoapta se înalţă
toarce iarba născută în privire
sunt vers, sunt suflet, chemare
mă aşez la picioarele crucii
să spăl cu lacrimi cămaşa
mă ridic din genuni spre lumina trăirii
răsărind în zori printre flori

scriu rânduri în piatră
în ochi curg stele
trec ore deşarte, tăcută şi rece'i aşteptarea
foşnesc valuri pe buze
geme piatra aruncată în deşert
mă doare trecutul din sângele meu
dar cine sunt eu
felinare atârnă pe ziduri
sub tălpi ard amintiri
mă caţăr pe boltă, luceferi să aprind în freamătul nopţii
sunt lavă, sunt vulcan solitar
fămă-mă Doamne un fluviu să spăl păcatele lumii
deschide-mi aripi să zbor
peste ţărmuri de mare, în apusuri de toamnă
iau adierea dimineţii în palmă
pe aripi de petale o pun
să aduc în zori mireasmă de suflet peste oraş adormit
respiră ramura uscată în prund
străbat orizontul la lăută cântând
împletind pe coline covoare de stele
pe umeri port anii de ploaie iar glasul mi-e tainic cuvânt
din frunze căzute şoapta se înalţă
toarce iarba născută în privire
sunt vers, sunt suflet, chemare
mă aşez la picioarele crucii
să spăl cu lacrimi cămaşa
mă ridic din genuni spre lumina trăirii
răsărind în zori printre flori

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile dimineţii

În urma ultimelor ploi,
Din lutul moale din zăvoi,
Au început să iasă,
Firave ca un nou-născut,
Vestind că iarna a trecut,
Corole de crăiasă.

Albastrul din petala lor,
Pătrunde-n suflet ca un dor
De timpul de-altădată
Când tu, privind spre un buchet,
Vedeai în gestul meu discret
Iubirea declarată.

Şi te iubeam cu-atâtea flori
Încât, din ochi culegători,
Mi te-am ales pe viaţă
În primăvara de demult
Când adunam, ca pentr-un cult,
Mici flori, de dimineaţă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori uscate - amintiri, flori de ceară - iluzii, flori de târg - sentimente de societate, flori de gheaţă - poezia bătrâneţii.

aforism celebru de Nicolae Iorga din Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai dat, Doamne

Ca să fiu ce-am fost în viaţă,
mi-ai dat primăveri şi toamne.
Mi-ai dat zori în dimineaţă,
mi-ai dat flori, mi-ai dat şi poame.
Mi-ai dat cer senin şi nor,
aşa ai dat tuturor.
Mi-ai dat multe anotimpuri
dar mi-ai dat şi multe chipuri.
Mi-ai dat chip de om frumos,
dar şi chip de păcătos.
Mi-ai dat chip cu suflet bun,
dar şi chip să mă răzbun.
Ca să mă descurc în lume
mi-ai dat şi înţelepciune.
Pentru tot ce Tu mi-ai dat
la Tine m-am închinat.
Mereu ai fost bun cu mine,
dar mi-ai dat şi încercări.
Plecat îţi fac mulţumire
şi urc dincolo de zări.

poezie de Dumitru Delcă (12 martie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţ de o secundă...

Preţ de o secundă, totul stă pe loc,
Labirint de vise ninge peste timp,
Crâmpeie de ceaţă nu mai sunt deloc,
Lunatice zboruri trec prin anotimp.

Frunze, pomi dansează într-un film final,
O descătuşare încearcă în zori
Simfonii de aripi, dar sunt bieţi actori
În decorul galben, tandru şi banal.

Umbrele din suflet se pliază-n nori,
Clipe agitate – păsări fâlfâind –
Colorează-n doliu, gândul, uneori,
Când, spre universuri, ochii şi-i întind.

Petale de Soare se răsfrâng pe cer,
Lăcrimează-n rouă şi cad pe pământ,
Făcând loc zăpezii, cumplitului ger,
File din povestea Cuvântului Sfânt.

poezie de Daniela Tiger din Împăcare - Pricesne şi poezie ortodox-religioasă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi

tic-tac, tic-tac
ceasul s-a poticnit într-un ciob
s-a oprit, apoi a tăcut
am ţipat atunci la porţile timpului ucis într-o noapte
nimeni nu m-a auzit
uneori mă regăseam între buze ascunse în primăveri
atingeri din trecut, pe unde am trecut odată, poate niciodată
o adiere îţi mângâia paloarea unui surâs
foşneau frunze uscate în toamne uitate
eram scoică risipită în nisip milenar
un suflet pierdut într-un psalm
căutam un strop de mare, în zare
mereu mă întrebam, mai era marea o mare
alteori desenam pescăruşi pe asfalt, mă priveai
renăşteai în zori din mare, în cântecul tragic al valurilor
la ceasuri târzii îmbrăcate în şoapte
se frânge amurgul, cuvintele au început să mai moară
tăcerile mă apasă, eu zac în negura lumii, printre lacrimi, păcate
uneori ascult tăcerea în noapte, mă doare
pic-pic, apoi nimic
e ceară în suflet, sunt suflet de ceară în bezna milenară
un suflet sfâşiat, trecător pe drum la ore târzii
mă zbat şi mă tem
pe frunzele reci se scutură amintiri, se scutură şi timpul rămas
clepsidra lumii e spartă
rătăcit în valuri târzii, te caut în noapte, străină sau cine oi fi
stingher călător printre şoapte, sunt frântură de vis din timpul ucis
de rămas nu a rămas nimeni
amurguri de ceară se aştern peste pleoape
plâng stele pe cer, mă ceartă, mă cheamă
şi totuşi doar pe tine te aşteaptă
femeie a nopţii, femeie în noapte
plouă prelung şi mi-e frig
plouă şi timpul spală gânduri în piatră
fiorul nopţii uitată, în noaptea existenţei noastre
ploile se întorc în privire, e toamnă în mine, în lume, în toate
femeie, suflet scăldat în lacrimi culese din rouă
sunt umbră în penumbra lumii în timpul uitat între pleoape
visul mi-a furat trecutul, dar unde-i prezentul
timpul s-a unuit cu marea, descarcă ochi din cer, într-o noapte
aşa mă regăsesc despuiat de primăveri în fiecare vară ce-a rămas
dar ce-a rămas astăzi din lume
unori desenez cai liberi pe scoarţa copacilor, să aud în zori, tropotul lor
în zare cresc rădăcini
ancorez uneori, sunt suflet pe mare
se sparge un val într-o scoică în timp ireal
cuvântul meu e sărut, al unui străin ce a iubit odată, o fată
de voi veni la răsărit de gânduri, într-o zi oarecare
să smulg de pe umeri trecutul
să ştii că am venit dintr-o eră ratată pe un tărâm de umbre
sub tălpi freamătă iubirea
uneori conturez universul cu un surâs
mă reîntorc în zori să aprind candele în altare de suflet
să mă aştepţi femeie în poartă
azi, am venit, am venit acasă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dincolo de suflet... mai e loc

Nu judeca... o lume, după tine,
Când eşti cuprins de griji şi de dureri,
În noapte, te-au târât atâtea seri,
Şi peste rău... nu mai încape bine.

Când pe altarul vieţii arde foc
Şi te-a cuprins, puţin câte puţin,
Iar sufletul îţi pare că e plin...
Şi dincolo de suflet... mai e loc.

Şi dincolo de suflet cresc iubiri,
Sămânţa lor... răsare fără ploi,
Ajunge hrana inimii din noi...
Şi zâmbetul, tăcut, de trandafiri.

Şi dincolo de suflet umblă dor
Ascuns între iubire şi tăceri.
Lumină vie,-a gândului de ieri,
Prin soarele de dincolo de nori.

Şi dincolo de suflet... multe flori,
Mai pun culori pe umbrele din noi,
Oricât am fi de rătăciţi... şi goi.
Şi după nopţi... se mai ivesc şi zori.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

In zori,vin ploile

Motto:
în prea adânc de mine
un curcubeu în suflet
aşteaptă să-l deschizi

înaintea amurgului zilei împart ecou după ecou
şi aprind nopţile celui ce-aşteaptă
cântecul acesta de femeie
amintind că orice
şoaptă moare

în zori

doar ploile târzii
picură visele mele desculţe
şi mă înseninează cu ultimul cuvânt
acolo unde privirea e lacrimă de zâmbet
la margine de suflet
îmi împietresc îmbrăţişarile şi ţările calde
după o noapte lungă până-n răsărit
te apropii ca o fantasmă
de oriunde ai fi
să-mi fii
eu

poezie de Maria Prochipiuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgii de toamnă

Pe malul lacului bătrânul chiparos,
Privea în gol, depănând amintiri,
Stătea în vânt cu pieptul cioturos,
Rememorând pierdutele iubiri.

Prin frunzele crestate vântul i-a şoptit,
I-a amintit de trupul unduit şi verde,
Al unei sălcii creţe cu părul despletit,
Cu umbra lui obişnuind să o dezmierde.

Şi-a amintit cum fremătau în noapte,
Şi cum odată sub un clar de lună,
Vibrau până în sevă printre şoapte,
Când ramurile se ţineau de mână.

Au trecut anii, s-au dus înspre apus,
Ca nişte frunze ce în vânt s-au risipit,
Dintre atâtea amintiri, doar una l-a sedus:
O salcie cu trupul verde şi părul despletit.

poezie de Paul Aelenei din Gingăşii de Toamnă (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă regăsesc

Mă regăsesc în sunet de mare automnală,
În ochi de gând păşind prin argintie brumă
În culoare de cerneală pe boltă cu lacrimă aureală,
Când sufletul sărută malul în zbucium cu valul în spumă

Mă regăsesc în triste frunze ruginii tomnale
În zbateri de aripi prin vânt umede de ploaie,
În noapte croşetez poeme cu gândurile tale
Sentimente impregnate din suflet pe foaie.

Mă regăsesc în versuri scrise cu condei de soare
Pictate cu amintiri în toamna care plânge,
Pe pânză vremii şi a vieţii trecătoare
O lacrimă suspină cu mine-n ram se frânge.

Mă regăsesc pe portativul anotimplui cu vise
În dansul pescăruşului între cer şi mare,
Rătăcesc stângaci prin lume pe drumuri nescrise
Cu doruri ce aprind speranţe în roşii candelare.

Mă regăsesc în ochiul de copil, în firul de nisip
În rugăciune sacră cu tine-n fiecare seară,
Din lacrimă de lună zâmbet de rază să aduc pe chip
Brodat cu fir de suflet în albă dantelată beteală.

poezie de Valentina Geambaşu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

Ningea cu flori albe de Nu-mă-uita,
Lin, prin noapte şi prin amintirile mele,
La un geam îngheţat vântul îmi recita,
Poeme de iarnă sub sclipiri de stele.

Pe aripi de vânt, gândul îmi zboară,
Printre fulgii zglobii dând timpu-napoi,
Scoţând la iveală amintiri dintr-o sară,
Cu un disc de vinil, un ceai şi noi doi.

Îmi amintesc cum stăteam cumiti şi sfioşi,
Şi îţi sorbeam surâsul cuminte de fată,
Îţi admiram ochii ce mă alintau drăgăstoşi,
Mici, ca două bomboane de ciocolată.

poezie de Paul Aelenei din Cristalele Iernii (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc precum ar fi sa fie...te urasc!

Acum, cand luna se ascunde dupa nori,

Iar aerul e placut inmiresmat de flori,

Eu stau in camaruta mea si ma gandesc,

La cat de mult eu te iubesc.

Dar gandurile-mi sunt intrerupte

De un prim strop cazut pe frunte,

O frunte ce ascunde ganduri multe,

Ganduri, care de multe ori raman mute.

Spulberate-mi sunt si visurile-n culori

De acelasi strop oglindit in sori,

Un strop pornit din acei nori

Formati de un suflet plin cu flori.

Si uite asa imi vin in minte

Amintiri infipte ca un dinte,

Amintiri despre un timp demult trecut

Ce va ramane pe veci tacut.

Insa nu la fel despre mine graiesc

Pentru ca atat cat am sa traiesc

Tot la tine am sa ma gandesc

Si am sa vin la tine sa-ti soptesc: " Te iubesc ".

si dupa aia am sa vin si am sa zic: " Te Urasc ".

poezie de Claudiu Stratulat
Adăugat de Augustina Gorgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul toamnei

Mă îmbrăţişează toamna cu negurile ei,
Şi rece îmi aşterne sărutul ei pe frunte,
Cu ramuri desfrunzite pe vechile alei,
Mă mângâie încet prin tâmplele cărunte.

Şi şoapte la ureche, cu buzele de vânt,
Îmi rosteşte prin frunzele îngălbenite,
Din fiecare freamăt, din fiece cuvânt,
Tâlcuri încerc să-i prind cu mâinile pripite.

Parfumul ei de brumă şi de crizanteme,
Îşi face cuib în mine şi mă ispiteşte,
E vreme de iubire şi-i vreme de poeme,
Sărutul toamnei mă inspiră şi mă linişteşte.

poezie de Paul Aelenei din Gingăşii de Toamnă (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi

m-am înfăşurat în gânduri
privind asfinţitul privirii
trăiesc înăuntrul ideii
astăzi îţi povestesc despre oglinzile pure
sunt zgomot în zgomot
am deschis mâine
spre a ţine de mână cuvântul
noaptea rătăcesc somnabul între ani
uşa e deschisă
paşii se scurg în trecut
să aud chemarea străbună
ochii trăiesc şi ard în priviri
eu vin de acolo unde sălăzuieşte focul
sunt răspântie în suflet
eliberat de tristeţile lumii
un fluier de soc ce plânge în curte
susură lumina în stâncă
tăcerea suspină
pe aripi zbor peste noapte
plâng copacii în vale
cresc flori uscate în grădină
din semne de suflet
mă caut decojit de idei în trecut
în gânduri frământate de timp
nu ştiu dacă voi veni, rămân la izvor
să ascult susur de lumină în suflet
dacă într-o zi
mâna Ta va atinge pământul
din humă voi renaşte în toate

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima chemare

noaptea ţeseam lumina
între căderi de pleoape
să vindec rănile din suflet
păsări de foc se smulg din valuri
mă întorc pe ţărm şi iarăşi plec
eram o pasăre în noapte
şi cântul era şoaptă
dansam prin constelaţii în cercul lumii solitar
amăgitor, învăluit în ceaţă
mă mistuiam în tragic dor
curgeam
un foc de aripi
peste mare
mai deşiram poveşti
la fusul din odaie, la soba unui suflet
despre ultimul cocor în noapte
mereu mă întreb
sunt doar o întrebare
sau stea însetată pe un ţărm
se scurge cerul în adâncuri
şi pasul meu aprinde alte stele
pe bolta lumii încă o dată
în zori mi-a înflorit privirea
visam să ating nemărginirea, învăluit în ape
iar la sfârşit aprind cenuşa
tot căutând în lunga zare
un om, un gând, într-o chemare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căldură

Mă doare trupul amorţit
Stând în cavoul alb şi rece,
Dar tu, bărbatul hărăzit,
Cuprinde-mă şi îmi va trece!

Cuprins-am fost de-o iarnă lungă,
Trozneau în jurul meu tăceri
Şi nu credeam să mai ajungă
La mine-n suflet primăveri!

Deci suflă-ţi peste mine focul
Să-ţi simt dogoarea din privire
Şi poate voi avea norocul
Să trec cu tine-n-nemurire!

Sărutul tău să mă topească
Cu o răbdare caldă, blândă,
Iar lacrima să mi-o zbicească
Iubirea-ţi lacomă, flămândă!

Prin vene-mi sânge iar să curgă
Fierbinte şi clocotitor,
Ca trupul meu să nu ajungă
Să fie hrana corbilor!

Mă strânge-n braţe cu iubire,
Şopteşte-mi vorbe de amor,
Ca trupul meu în amorţire,
Să ia mireasma florilor!

Îmbată-te cu corpul meu,
În mine dragostea renască,
Iubirea ta, mereu, mereu,
Fă ochii mei să oglindească...
Flori M. Flori
19.11.2016

poezie de Florentina Mitrică (19 noiembrie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adun amintiri

Adun amintiri de prin plaiuri de rai
Când razele line coboară spre zori,
Se-aude, departe, un sunet de nai
Şi roua se-aşează-n petale de flori.

Îl suflet le prind, ca pe darul divin,
Să mângâie clipa şi dorul nestins,
Căci vraja pluteşte pe cerul senin,
Iubire sădind pe tărâm necuprins.

La tine am gândul în clipe de dor
Şi arde-n tăcere cuvântul nescris,
Mă leagănă-n taină un val de fior
Ce duce aievea spre calea de vis.

Adun amintiri din freamăt de dor
Şi-n lacul iubirii privesc ne-ncetat,
Pe mal de vei trece cu pasul uşor
De-o blând-adiere voi fi mângâiat.

Căci fructul speranţei naşte iubire
Celestă ca roua în câmpul de flori,
Un rug de plăceri, aprins în privire
Dă farmecul sacru, luminii în zori!

poezie de Nicuţă Ioan Lungu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi înlăcrimaţi

Un sărut pe pleoape
Un fâlfâit în noapte
Aripi de fluturi...
Şoapte.
Negură senină
Noapte cu lumină.
Cuvinte deşarte
Gesturile noastre.
Brumă a iubirii
Dantelă brodată.
Iubire nerostită
Mare-nvolburată.
Un gând ascuns
Paznic de hotare.
Pluteşte visând
Spre gândurile tale.
Un hoţ de stele
Doar aripile mele.
Palme trudite
Pe corpul tău femeie.
Cuvinte brăzdate-n poeme
Tăcerea unui gând
Omidă pe o creangă
Învelită-n amurg.
Aripi visate
Strivite de nori
Simţiri ce plutesc
Pe aripi de dor.
Săruturi pe buze
Doar aripile mele.
Fluturi de lumină
Mă trezesc in zori!
Polen de şoapte
Săruturi pe pleoape.
Eu?
Fără tine...
Lacrimă pe flori!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lacrima noptii

Din lacrima noptii, zorii se nasc
In boabe de roua, in cuiburi de flori,
Pe aripi de fluturi se raspandesc
In zarile limpezi iesite din nori.

Carari de lumina, zori ai sperantei
Izvorati din neguri, muguri de vis,
Neagra plamada crescuta din noapte,
Scaldata in roua…etern paradis.

Din lacrima noptii se naste iubirea
Ce-mbraca pamantul in suflet duios,
Carari de lumina se-ndreapta spre tine,
Nu-ntoarce privirea, traieste frumos!

poezie de Livia Bataiosu
Adăugat de the night
Comentează! | Votează! | Copiază!