Şi iată octombrie vine

Şi iată... octombrie vine,
Se-aprind felinare pe cer,
Nimic nu-l mai poate reţine
Pe veşnicul iubit... efemer.

Şi-ţi curge octombrie-n poală,
Cu frunze de-aramă şi nuci,
Pătrunde uşor ca o boală,
Tu unde, tu unde te duci?

Şi-aleargă octombrie, parcă,
La braţ cu iubirea de ieri,
Când clipa începe să toarcă
Atâtea nebune... plăceri.

Te-aşteaptă octombrie, seara,
Când plâng trandafirii de dor
Şi-ncet... se aude vioara,
Atinsă de un tainic... amor.

Şi iată... octombrie vine,
Parfum de speranţă şi must,
Se agaţă şi trage de mine
Nectarul... în taină să-i gust.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octombrie

Octombrie e vremea când
copacii revelează
culori pe care le-au ascuns tot anul.

Oamenii au
şi ei
un octombrie al lor.

poezie de J.M. Storm, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octombrie

Octombrie a ajuns
aproape de final, tăcut, uşor
şi pe vârful piciorului.
Aducând multă culoare în peisaje,
miros de crizanteme, ploaie
şi lumină senină în asfinţit.
Octombrie este mirosul de ceaţă,
de recoltă bogată în legume, fructe,
şi de frunze colorate în mii de culori.
Asta îmi încălzeşte inima....
Simplitatea e farmecul vieţii.

poezie de Eugenia Calancea (23 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mrejele propriului sine

Ai gust de uitare şi de zadar,
Timpul, Octombrie, pictat fără har,
Pe pânza în care un trup învelesc,
Stoluri aşterne, pasari păşesc...

Umilele ceruri le sunt interzise,
Iubite Octombrie, acestea fiind zise,
Îmbracă-ţi tunica de palidă ceară,
E frigul prea mare, în sine şi-afară

Şi degeaba reproşul aceluiaşi timp
Aşez în lumile ce nu pot să schimb,
Ai gust de deja iar ceea ce vine,
Pierit cade-n mrejele propriului sine.

Octombrie cu trepte de miere-n culoare,
Sunt zilele tale profund trecătoare,
Ai gust de uitare, vei trece iar;
Octombrie iubire, ai gust de zadar.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu lunecai prin octombrie

tu lunecai prin octombrie
părul un pic răvăşit spre muzica de pian
clipea
ştii tu
tu
simţeam cum mă aşteptai mă răvăşeai
între braţele şi coapsele tale îngropate jumătate de frunzele lui octombrie
o navă şi un ceas poticnit ne ţineau lămpaş
dragă tu dragă
mugur trezit clipa picurată în iris
de o clepsidră mugindă aburită
flăcări în răsfăţ de ocean de toamnă
cu pierderi de final şi în tăcere
tu lunecai prin octombrie
frunzele curgeau în aval
nimeni nu te întrerupea
erai toamna perfectă
cu un pic de soare în anunţ
şi o linişte primordială
eternă

tu lunecai prin octombrie

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă octombrie...

o ploaie rece se cerne
peste îmbătrânite frunze
din zborul efemer
vântul le aşterne
covor multicolor
dumnezeiesc

eu rătăcesc pe cărări arămii
cu pasul usor
frunzele-abia să le-ating
să nu le strivesc

plouă octombrie în ore târzii
şi timpul simt cum mă cerne
anoste clipe
printre degete parcă
mi se preling...

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

octombrie

Octombrie este o simfonie a permanenţei şi schimbării.

definiţie de Bonaro W.Overstreet (octombrie 2012)
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

octombrie

Octombrie este frunza căzută la pământ, dar şi un orizont mai larg văzut cu o sporită claritate.

definiţie de Hal Borland
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine noiembrie, iubito

Îmi bate noiembrie în geam,
Eu-i spun să mai întârzie un pic,
O iubire din octombrie mai am
Şi n-am s-o las pentru nimic.

Mai am de scris vreo trei cuvinte
Şi-un milion de alte ce-or mai fi,
Suspend şi vis şi mii de jurăminte,
Prin poezie vreau s-o pot iubi.

Noiembrie poate să nu mai vie,
În braţele ei simt cum mă topesc,
Femeie dragă, iubirea mea târzie,
Octombrie, eu vreau să-ţi dăruiesc.

poezie de Mihail Coandă (19 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă-n octombrie...

Iubeşte-mă-n octombrie, străino,
-Că în noiembrie deja-i târziu –
Fii pentru mine primăvara iernii
Şi eu o umbră, poate, c-o să-ţi fiu.

Alintă-mă în toamna desfrânată,
Ce chiuie în aburi dulci de must –
Ca-n lumea asta, de putere beată,
Iubirea să nu pară-un sentiment vetust.

Iubeşte-mă cu teamă şi ardoare
Căci zguri de plumb răsar pe veac...
Fii elixir speranţei care moare –
Ca eu tristeţii tale să-i fiu leac.

Apari duios din ceaţa ruginie,
Cu părul tău, de toamne răvăşit,
Iubirea ta molcomă şi târzie
Să-nvioreze sufletu-mi sfârşit.

... Iubeşte-mă-n octombrie, străino,
Că suntem fericiţi să ne minţim...
Prin pâcla veacului păşind, hai, vino -
Amanţi deplini să învăţăm să fim.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine seara

Vine seara, cerul se deschide,
Pică stele-n suflete cu dor,
Căutările... sunt mai avide,
Clipa trece parcă... mai uşor.

Vine seara, umbre şi lumini,
Vântu-aleargă-n linişte afară
A-ntomnat cu visele-n vecini
Şi în şoapte dulci le înfăşoară.

Vine seară, dragostea îmbie,
Cu nectaru-i dulce-mbătător
Vrea la tine-n braţe să se suie
Şi să te răstoarne... pe covor.

Vine seara... tandră ca o boare,
Ca o şoaptă... spusă-ncetişor
Şi în trupul tău ca o chemare
Este vremea, mistic, să cobor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octombrie Frumoasă

Octombrie frumoasă ce-ncet te dezbraci,
Şi-ţi laşi frigul peste tot prin casă,
Mă înveleşti în frunze, poate mă împaci,
De dorul de astă toamnă ce mă apasă.

La prima vedere pari cam dezordonată,
Îţi arunci peste tot ruginiul tău regal,
Frumoasă mai eşti când pari supărată
Şi aduci nori negri uitaţi-n larg la mal.

Mă seduci cu al tău parfum uscat
Şi încerci să mă prosteşti cu câte-o rază,
Mă crezi copil, dar n-am uitat,
Cum m-ai răcit dezbrăcat în primă fază.

Totuşi îmi porţi de grijă, mă îmbraci gros,
Să nu ies subţire ca-n Iulie în lume,
Să mă vadă toţi doar piele şi os
Şi să lase-n urmă urme, printr-un nume.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog la rece

ce vară de toamnă e-afară
octombrie
octombrie peste tot
şi-un pic de noiembrie pe-alocuri
pe trotuare şi-n bălţi

şi vântul?

şi vântul e-nceput de colinde

şi plaja?

adună turiştii în snopuri

ciudat
mă trezeam în poveste
septembrie totuşi nu este...

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc în Octombrie

N-a mai rămas nici o speranţă,
La radio e anunţat cu insistenţă,
Acum e ultimul val de căldură
Şi-afară se schimbă ultima bordură.

Apare ca un fel de ameninţare,
Şi mă gândesc ca urmare
Să închid canalul cu dezinformare,
În ultima zi de toamnă cu soare.

Am să te iubesc în Octombrie
În fânul proaspăt cosit,
Şi în pofida ştirilor care sperie,
Ne vom purta ca doi îndrăgostiţi...
Afară e tot o vară târzie,
Şi un ultim şantier, fără concluzie...

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

25 Octombrie

La ziua sa aniversară
Oştirea se prezintă, iată,
În scumpa noastră ţărişoară,
Ca o armată... dezarmată!

epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

arc

octombrie câmpiei
dăruie strălucire din argintul brumei
în mijloc un copac, un singur copac
singur
raze înjumătăţite diluându-i umbra
lasă o pată aurie şi nu-nţeleg
de unde vin tonuri de violet acolo şi
aproape nud copacul, acum
câte păsări îl mai ştiu, câte
se vor întoarce să-i aducă
sau să-şi ia felii de libertate?!

octombrie meu este altfel
mai neceremonios de data aceasta
ca un păstor
păstorul oilor mele pastel, mi le mână
spre constelaţii nenumite

neputincios într-un fel
aştept pe aprilie când câmpia aceasta
oh, câmpia aceasta
îmi va şti
violet-auriul umbrei anume

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde vine seara?...

De unde vine seara,
cu întunericul ei străveziu,
vestind groasa smoală a nopţii?
Poate că vine, ca şi vântul,
de dincolo de marginile pământului.
Poale că vine mai deaproape, din câmpuri.
Poate că vine din pădurea de peste râu,
ca o ciudată pasăre
cu mii şi mii de aripi.
Poate că vine de pretutindeni şi de nicăieri.
Poate că vine de acolo de unde vine moartea...

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

întrezărim raiul
când îngerii sunt ocupaţi
fiindcă Dumnezeu le-a spus
să fie frunze
octombrie

gogyohka de Mihaela Poduţ Ienuţaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octombrie

Lumină regăsită
în secunda clipei,
te respir
prin toamna cu ton ruginiu
într-o deplină armonie
învăţ prea devreme
ce-nseamnă distanţa
spre albul ninsorii
telurice semne divine
mi-e gândul un sunet
din cântecul rămas
pe acorduri vechi
în rezonanţă cu depărtarea.
Octombrie, eşti luna mea,
cu adieri de vânt neobişnuite
sfidând iubirea
timpului rece
adun albastre speranţe,
le ascund într-o filă de carte
în dimineţi-mbrăcate
în flori de crizanteme

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octombrie

Ca apucatele
toamna vulpile cad din pomi
una câte una
roşcatele

în zăvoi
avalanşă de oi

ssst
vântul tocmai de la munte vine
frunze şuşotesc în vizuine

ssst

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octombrie matinal

se ridică de pe lume ceaţa
încet se zăresc toate lucrurile neobservate
tăcerea cu zorzoanele ei se aude strident
îmi pune astupuşuri de octombrie
în depărtări
o cucuvea de maşină ronţăie iarba stricând absurdul dimineţii
zgomotele ies pe uşă în turmă
să nu mai spui că eşti singur
sângele precis începe să-ţi scrie faptele cu ochii închişi
te mână şi te tachinează zîmbeşte iubeşte trăieşte
cu nişte ciocănele de pian îţi bate în inimă întâmplarea
năluci umbrele răzleţite pier după bumbi de lumină parcă soarele iese la stropit
îmi decupez gândurile şi le lipesc pe mobila veche
fiecare abţibild îmi aminteşte de tine
abia acum zâmbetul îmi ridică la colţuri buzele
deşi afară este confuz cu tine tot ce e întors primeşte chip de iubire

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!