Septembrie

Ne mângâie toamna pe frunte
Cu raze calde, lungi, subţiri,
Când lipicioase, când rotunde-
Ca mustul strâns în amintiri!

Septembrie visează muze
Sub un narcotic blând, suav,
Lumina se coboară-n frunze-
Cu un sărut fatal şi grav!

Agaţă-n pomi, parcă-s podoabe,
Eşarfe galben-ruginii,
Pe care vântul le absoarbe-
Purtând cu el melancolii!

Se-apleacă scurt, a reverenţă,
În faţa verii ce s-a stins,
Luând din ea o chintesenţă-
Un hieratic... Rug aprins!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lui Răpciune

Când Septembrie vâsleşte spre aval
Şi soarele ne mai mângâie pe frunte,
Buzele luminii, cu-al lor sărut fatal,
Sortesc frunzelor clipe mai cărunte.

Greierii susţin un ultim concert estival,
Chiar de-n cămară n-au niciun grăunte,
Când Septembrie vâsleşte spre aval
Şi soarele ne mai mângâie pe frunte.

Pe cerul sur, ca un imens cadran oval,
Păsări scăpătând de dincolo de munte,
În zboruri rotitoare, deasupra de prăval,
Îmi amintesc de toamnele (pe)trecute
Când Septembrie vâsleşte spre aval.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feerie de toamnă

Priveşte toamna cum îşi varsă
Pocalul ei plin de culori,
Ce-n chip măiastru se revarsă -
Peste copaci şi peste flori!

În toate câte ne-nconjoară
E- o feerie ca de vis,
Când soarele uşor coboară -
Pe panta cerului aprins!

Şi sufletul se înfioară
De ar zbura ca un lăstun,
Pe-o melodie de chitară -
Să-i spună verii: "Rămas bun!"

Să stăm tăcuţi în contemplare,
Să admirăm minunea ei,
Ce umple ochii de savoare -
Şi-i fac să scapere scântei!

Şi-n înserarea ce se lasă,
Cu paşi furişi şi nevăzuţi,
Ca liceeni fugiţi de-acasă: -
Să te sărut, să mă săruţi!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri de palomă

din comorile verii am strâns amintiri
splendori de vis am aşezat în suflet
ador vreamea când raze răspândesc iubiri
când freamătul luminii îl resimt în umblet.

păcat că păsări cântătoare or să plece
să răspândească rapsodii pe tărâm tropical
se apropie iarna cu atmosfera rece
şi timpul e ca viforul deloc amical.

dar roadele toamnei toate sunt dulci
strugurii mustesc de parfum şi aromă
porumbul se mai coace pe înalţi uluci
frunze au căpătat nuanţă policromă.

sub vântul blând se leagănă nuci
pe aripi de vis învăţ zbor de palomă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgii Autumnale

Aduce vântul frunze la fereastră,
nori negrii se adună peste văi,
se ofilesc garoafele în glastră,
copacii plâng sub brume tot mai goi.
Şi-atâtea amintiri revin spre seară,
pe când aprindem focul în salon,
se zbate vântul printre pomi afară,
motanu-şi toarce visul, monoton.

Te-ai aşezat tăcută lângă sobă,
asculţi poveştile trozninite-n foc,
iar umbra ta, ca o ciudată robă,
pe varul alb se leagănă ad-hoc.
Iar eu, ajuns îndată mai aproape,
la gura sobei vraja să-ţi răpesc,
te-mbrăţişez şi te sărut pe pleoape,
să mă îmbăt cu farmecu-ţi ceresc.

Vom sta îmbrăţişaţi întreaga noapte,
pe pat din flori de tei să ne iubim,
şi îmbătându-ne cu calde şoapte,
de toamna rece nici să nu mai ştim.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ador dimineaţa

Ce mult eu ador dimineaţa,
Când roua îmi mângâie faţa
Cu raze de clipe senine,
Venite uşor înspre mine!

Din leagăn sărut dimineaţa,
Prin raze ghicească-mi ea faţa,
Izvorul din cer de lumină
E soarele viu pentru mine.

Ah, cum aştept dimineaţa,
Cu raze să-mi mângâie viaţa!
Arome de vise divine
Aşterne-mi-va clipa ce vine!

Să vină,
Să-mi spele umerii mei
Tot ceru-n miresme
Cu arome scântei!..

Printre haotice,
Nostime căi,
Să mă pierd dezmierdată
De jocu-n văpăi!..

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu în ce chip s-a agăţat de fărâma lui de suflet. A muşcat cu patos dintr-o privire şi timpul a-nceput să-i curgă suav de sub pleoape, ca o lacrimă de ceară fierbinte, tăinuită în lumina şoaptelor. L-a sărutat uşor pe buze şi a închis ochii. Tăcerea avea gust de otravă şi nopţi lungi, private de zâmbetul blând al zorilor. S-ar fi aşezat o clipă în inima aceea străină de amintiri să se odihnească. Vântul îi purta visele din gând în gând, molcom, păstrând vii numai urmele paşilor moi pe nisipul fin.

Andreea Palasescu (20 septembrie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Toamna vine
Odată cu septembrie,
Aducând răcoare şi ploi,
Mustul dulce din vii...
Natura se pregăteşte
Anotimpul rece să-l întâmpine.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe palme-vântul

Din privire-ţi cad petale
De atâtea amintiri
Toamna când îşi taie cale
Cu-o mulţime de sclipiri

Ne-a luat pe palme vântul
Toamna când o desfrunzeşte
Cu ea acoperind pământul
Sufletul de ni-l topeşte

Şi se fac semănături
Şi la ţară şi-n oraş
Tortu-i plin de umpluturi
Cu privirea de ostaş

În jur totu-i colorat
În galben şi-n arămiu
Clujul iată azi ne-a dat
Ochi de frunze dar târziu

Nu se văd din magazine
De priveşti iar pe afară
A frunzelor vii mulţime
Ca o floare legendară

S-a topit parcă viaţa
Şi din pomi şi din copaci
Nu-i mai verde astăzi faţa
Clujului — îns-acum taci

Căci a toamnei iar veşminte
Peste tot noi le simţim
Şi ne apasă gându-n minte
De iarnă — ne pregătim 09-11-2019

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragobetele păsărilor

Atunci când Primăvara vine
Şi păsările se-mpereche,
Atinse par că sunt de streche-
Printre vâlcele şi coline!

Izvoarele curg cristaline,
Încânt melodic în ureche,
Atunci când Primăvara vine-
Şi păsările se-mpereche!

Coboară Soarele-n rovine
Ca un flăcău fără pereche,
Să stea iubirilor de veghe
Şi raze să le dea senine-
Atunci când Primăvara vine!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu (24 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Neagu-Scanteianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă de toamnă

Cocoşii cântă vestind o nouă zi,
E liniştea adâncă şi pufoasă,
În care stelele puţin vor mai luci-
Pe bolta zugrăvită cu melasă!

Luna coboară, uşor, spre asfinţit,
Ducând cu ea misterul strâns în raze,
Prin care câte-un vis s-a rătăcit-
Cătând un ascunziş, printre miraje!

Peste pământ pluteşte-un strat de ceaţă,
Din ploaia ce-a căzut ieri, peste sat,
Care acum, cu mulţumiri se-nalţă-
Spre cerul dimineţii înseninat!

Spre răsărit şi cerul pare-o ceaţă,
Mai cântă un cocoş ce-a răguşit,
Curând va fi o nouă dimineaţa-
În care Soarele va râde negreşit!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu din Lumină târzie
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daruri

E ziua mea şi-mi ninge flori în plete,
când talpa, vârful ierbii, îl sărută,
iar eu colind cărările secrete,
prin labirint, în lumea neştiută.

Îmi pierd privirea-n discul de petale,
când soarele-mi coboară-n palme raze
şi-mi dăruie puterile vestale,
să pot purta pe umeri munţi de fraze.

Îmi rătăcesc auzul printre triluri,
când vântul blând mă mângâie pe frunte
şi-mi dăruie refrene din viniluri,
uitate de un car de ani pe-o punte.

Îmi uit tot dorul greu pe o stamină
ce-şi picură, rar, puful pe-o petală
şi-mi dăruie, în taină, o vitrină,
pictată cu distanţa zenitală.

Îmi las, sfioasă, frica pe o floare
corola ei se-nalţă spre Lumină
şi-mi dăruie, candid şi cu fervoare,
cuvintele nescrise din grădină.

E ziua mea şi-mi ninge lin în suflet,
omătul se topeşte de iubire,
iar poezia-mi poartă-n al meu umblet
imense curcubee de-nrobire.

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acrostih Lianei Dumitrescu

Lumină blândă-n astă ţară,
Iubire pentru neam şi mamă,
Acest dar nemărginit,
Negreşit, vis împlinit,
Al dragostei moştenit...

Devotament şi dăruire,
Un model de-nţelepciune,
Mereu în suflete va rămâne
Inger blând, cu chip suav,
Timpul tău s-a scurs nedrept...
Respect deplin şi preţuire
Eroului pe care-l vom păstra în amintire,
Soarele veşnic va lumina
Cu raze calde, strălucitoare,
Un suflet pentru nemurire...

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popas

Dintre toate liniştile mele
ce le preţuiesc ca pe comori,
cea mai grea mi-e liniştea de tine,
când din zări străine o cobori.
Între noi s-a poticnit cuvântul,
pe cărarea îngropată-n frunze
şi te-ntreb: ce vină are toamna,
că-mi dezleagă gândurile-ascunse?
Ea-mi coboară-n gânduri împăcarea
strălucirii-aprinse-n lumini calde,
poleind cu fir de aur clipa
zborului ce-n aripi noi îmi arde.
Şi mă resemnez în blând popas
între ce-i trecut şi ce-a rămas...

poezie de Eugenia Ponta Pete (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe scurt despre toamna

Septembrie,
trec prin tine
ca printr-o mare de moarte,
în jurul meu doar hoituri de-ntâmplări,
septembrie, anotimp în anotimp,
dureros ca o smulgere
septembrie, moarte de fulgere.

poezie de Veronica Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai Septembrie ca oricând

Plouă cu toamnă peste noi,
Pădurea are rugină pe veşminte,
Şi parcă suntem tot mai goi,
Septembrie... ne aducem aminte.

Cad şi frunzele, bate şi vântul,
Iar cerul cu norii săi cei grei,
Îmi spune încet cuvântul,
Nerostit de buzele ei.

Este mai Septembrie ca oricând,
În păduri, pe străzi dar şi pe foi,
Fac pasul mic peste frunze trecând,
Uscate de amintiri mai vechi şi noi.

Septembrie mi-a uscat şi rănile,
Unele din ele erau deja uitate,
Au căzut rând pe rând ca frunzele,
Şi acum vântul mă împinge de la spate.

Toamna face loc de început,
Îmi usucă tot răul din gând,
Şi mă lasă fără niciun scut,
Căci e mai Septembrie ca oricând!

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (2 septembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În arşiţa iubirii

scurt e timpul, lung e gândul
tu taci, pe câmpuri pastelate cu maci
sărut femeia cu buzele sufletului în arşiţa iubirii
foc cu foc
un rug aprins
joc sideral
fără timp, fără hotar
joc ireal
sunt marea ce îţi mângâie trupul
sunt valul ce vine la mal
sunt sărutul final
şi te iubesc adânc sub ape

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "E toamnă iar..." de Gheorghe Gurău

S-a stins lumina într-un mod abrupt
Când soarele s-a plictisit de moarte,
Pe ceruri discul roşu să şi-l poarte
Într-un periplu cosmic nentrerupt.

O cucuvea justiţia împarte,
Dar când să aresteze vreun corupt,
S-a stins lumina într-un mod abrupt
Că soarele s-a plictisit de moarte...

Am renunţat cu norii să mă lupt,
Cu proştii ce n-au şcoală şi nici carte
Şi-observ uimit că după ce am supt
O sticlă, c-o licoare mai aparte,

S-a stins lumina într-un mod abrupt

rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulg de dor

Un fulg de nea îmi cade pe obraz,
de unde îl aduce vântul oare? –
poate a fost cândva într-un talaz
ce s-a lovit de umbra-ţi visătoare.

A stat apoi un timp pe faţa ta,
când ai ieşit din apa înspumată,
dar a plecat să-ajungă la o stea
ce strălucea pe bolta dantelată.

S-a rătăcit în geana unui nor,
întins pe gândurile mele toate,
dar gerul l-a făcut un fulg de dor
cu aripile-ntinse retezate.

Când a căzut era doar un sărut
al dragostei rămasă-n amintire
pe neuitate visuri din trecut
ce m-asaltează zilnic în neştire.

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asfinţit

Peste câmpuri asfinţitul
S-a curbat în mii de raze,
Infinitul şi finitul-
Se întrec parcă-n miraje!

Ceru-i roşu ca un mac
Ce-a-nflorit pe coasta zării,
Şi-n oglinda unui lac-
Varsă cupa înserării!

Cu un stol imens de grauri
Cade peste cer cortina,
Încreţită toată-n falduri-
Îi beau Soarelui lumina!

Greierii încep să cânte
Prin iarba de lângă drum,
Stelele apar mărunte-
Pe un cer mânjit cu fum!

Apoi, se înseninează...
Ca o pată de sidef,
Luna noaptea luminează-
Şi o coase pe gherghef!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg de vară

Peste câmpuri asfinţitul
S-a curbat în mii de raze,
Infinitul şi finitul-
Se întrec parcă-n miraje!

Ceru-i roşu ca un mac
Ce-a-nflorit pe coasta zării,
Şi-n oglinda unui lac-
Varsă cupa înserării!

Cu un stol imens de grauri
Cade peste cer cortina,
Încreţită toată-n falduri-
Îi iau Soarelui lumina!

Greierii încep să cânte
Prin iarba de lângă drum,
Stelele apar mărunte-
Pe un cer mânjit cu fum!

Apoi se înseninează,
Ca o pată de sidef,
Luna noaptea o sfidează-
Şi o coase pe gherghef!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu din Lumină târzie
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!