* * *
orice rană
este un zâmbet
în oglinda iertării
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
n-o să știți niciodată
cât de mic sunt
în oglinda Cerului...
vă las iluzia unei reflexii
privindu-vă
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rana și cana
Aș fierbe niște vin, să-l beau cu tine,
Iubita mea cu zâmbet cu zâmbet rubiniu,
Să ne-ncălzim și să ne fie bine,
Tu să zâmbești, eu fericit să fiu.
Dar fierb și singur beau și mă gândesc
La tine, ca și când ai fi în cană,
Și mă îmbăt și vreau să te iubesc
Și să ne vindecăm, rană pe rană,
De frig, de dor și de singurătate,
Iubirea mea, deplină jumătate.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Garant al mântuirii inevitabile, Cristos a plasat în cer un Minister al Iertării, unde orice păcat poate fi spălat, cu apă și puțină căință.
aforism de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Arlechinada bonus. ex-stagiune
aveam barbă trei fire pe
trei rânduri
două albe, fix azi
mi-a arătat asta zâmbind
și numai zâmbet nu era acela
oglinda!
semn rău
am făcut-o cioburi, acum
din cioburi voi lansa
Arlechinul cu fesul pe dos
Arlechinul proaspăt bărbierit
de lama precisă
a secundarului
vă spun un șiretlic:
lanseazã cititori, nu volum
ajunul Bunei-Vestiri
2008
ecoul se-ntoarce pălmuit
pescuiești în ape teritoriale ale
amăgirii, bă puță
ecou la ecou
cine a zis?
Aha
era unicul fir din barbă rămas
ne-alb
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
roșu diluându-l
am început să mă obișnuiesc
trăiesc în iubire
ca într-o rană
o rană mai adâncă și mai vie
decât sunt eu însumi
din această iubire aștept
întregirea ca și cum m-aș naște
nou
și împreună cu mine
Paradisul pierdut
pierdut așa de demult, încât azi
oricine l-ar căuta
ar fi luat drept patetic
respir și am început
să mă obișnuiesc
în aerul acesta roșu
diluându-l lumina
lumina dintâi
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruj
sângele tău este pasăre
cu aripile între două lumi
ia forme și culori
potrivit intențiilor
(apropo de pavaje
unui iad prezumtiv
și de foamea
de o îmbrățișare -
gestul în sine
nici nu mai contează)
vine Ultima
își țuguie buzele
în oglinda oaselor tale strălucinde
și se fălește cu un roșu
impecabil
zborul abia acum
începe
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioburi
oglinda: ghilotină peste lume. sunt un cap/ăt despărțit de dumnezeu și mă rostogolesc, după chipul și asemănarea mea, de la primul cuvânt, până la ultima nuanță de roșu.
oglinda: linie de fracție cu dinți. totul se împarte la unu, pentru că zero face frig:) +1 = -1:(
oglinda: calculator de riduri. aceasta este desăvârșirea ta (femeie).
oglinda: felia de pâine. pe ce parte o să cad azi? o să-mi amintesc de mâna brutarului excitat, ca de o ploaie sfântă?
oglinda: tango între punctul de pe i și infinit.
oglinda: distanța dintre pradă și prădător. mă prind sau pierd încă un eu. să nu uit să închid ochii când trec dincolo.
oglinda: fereastră cu vedere spre ea. ea, cea care expiră când eu inspir. ea, cea care moare când eu trăiesc. later edit: un gest inegal anulează definiția oglinzii. ea, cea care trage cortina.
oglinda: balansoar între trecut și viitor. come as you were. cu viteza luminii. cu toți morții din tine.
oglinda: rană dublu adezivă care mă ține întreagă. acest pahar sangvin. diavolul poartă ultima nuanță de roșu.
poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu stau la rând, să nu îmi vină rândul
trupul ia distanță din ce în ce mai multă
de cine sunt și cine bun mă recunosc
oglinda mă scuipă și dușmănos insultă
și-azvârle în aer putred iz de mosc
nu am murit, zic, mai am destulă cale
erorilor să le-mplinesc cumva rotundul
cât ora judecății și-a iubirii sunt rivale
nu stau la rând, să nu îmi vină rândul
dileme-s prea puține, banale și precare
când neștiința umple-n mine orice gol
din cineva ajung faimos un oarecare
foamei stăpâne respectându-i protocol
minții mai curând deloc nu o să-i pese
de trupul săvârșit în irosiri și alte trude
o să mângâie pe creștet și lasciv pe fese
Luna, cu ifosele ei misterioase, prude
acum, un fel de atunci sau de cândva
singur parcurgând desculț, haihui, geneza
în pauză, implor oglinda mea, a ei, a ta
să nu lovească jos, că-mi taie maioneza.
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am visat oglinzi...
Orice apropiere de oglinda
din camera mamei
este un pas în trecut,
este o amintire
ce-și schimbă mereu chipul,
semănând
cu visul din ou,
ce se repetă
în nopțile cu lună plină.
Orice apropiere de oglinda
din peștera cu baldachin
este un îndemn
spre uitare,
spre umbra mea
ce-și numără durerile,
erorile, minciunile, sfâșierile,
veacurile...
Am visat șirul cuvintelor
amorțite
în tăcerea zeilor,
în pustiul magilor...
Am visat oglinzi...
poezie de Mariana Rogoz Stratulat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
nituri și foi subțiri, subțiri
vorbeam despre vocația iertării
nu era inițiatică
nu cea ca un mușchi
sau
comercială
ci de preaascunsa, neștiuta comoară
nitul dintre cer și inimă
în miezul lui am găsit
vocația vinei nu cea primordială
comună
nici manie a persecuției
ci preaascunsa, neștiuta comoară
nitul dintre inimă și cer
mâine vorbim despre
iubire
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un zâmbet este adesea esențialul. Ești plătit cu un zâmbet. Ești răsplătit cu un zâmbet. Ești însuflețit de un zâmbet. Și calitatea unui zâmbet te poate face să mori.
citat celebru din Antoine de Saint-Exupery
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie patriotică
țara mea în țara ta
oameni tot mai puțini - restul lume unde
doar dinții contează
țărâna nu refuză niciun plug pe motive etnice
iar oglinda cerului
nu reflectă granițele
patria este o epidermă
măduva oaselor
sau mai degrabă un dor ipotecat
țara ta în țara mea
învață dinții să muște limba
maternă tradusă mutit
și la urma urmelor, acolo
sub insinuarea hotarelor
ajungi adevăratul Acasă
și ce îi rămâne Urmei
se încheagă
drept țară
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeii mei
eu Omul Eu
vanitos și grăbit:
în mine nu mai încape niciun loc de mine
în rănile mele sunt numai răni deși nu a fost nicio luptă
în rănile mele nu mai străpung noi tăișuri sunt pline de ele...
mi se urzește undeva la o palmă deasupra capului un trup nou...
Să se alcătuiască unul deja rănit propuse iertările - ba nu zise ispitele
să crească straturi-straturi de răni fără îndurare
să fie apt Acolo
dar ia stați - parcă se chema Dincolo
când l-ați mutat?
tăceți să învățați Acolo este Aici privit
cum s-ar privi ochii pe ei înșiși
zise dumnezeul-olar în salopete arse pe alocuri...
dumnezeul de aer suflă cravata dumnezeului de apă:
suflecă-ți mânecile
îndată va veni dumnezeul căldurii și noi
nu am făcut decât tălpile...
să-l lăsăm așa
vechiul trup a rătăcit mereu
zbătând cu fruntea de ceruri
acum să-i fie de osândă... zise dumnezeul gesturilor
îi vom lăsa o singură rană
restul îl vom clădi impetuos
interveni sec dumnezeul așteptării
și palma distanță de deasupra capului coboară
dumnezeul dumnezeilor care
este ca un ochi ce se privește pe sine rosti:
ce vă irosiți
nu trup nou îi trebuie acestui fiu al nostru
dați-i rănile lumii drept pomadă celor ale sale și
nu-i mai țineți oglinda
se va goli curând încât
niciun strop nu va mai rămâne
din ceea ce credea poezie și rană
va învăța să citească singur cu tălpile lui
adevăratul poem
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui popă
Milostiv de pus la rană
Ești, părinte, o bomboană...
Ziua cu psaltirile,
Noaptea, cu... "iubirile".
epigramă de Teodor Barbu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
din ochi să curgă
grindină
și asta este
poezie
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
durerile
până să mă recunoască
ne-am învrăjbit, ne-am făcut reproșuri
privirea din oglinzi mă lovea, nu credeam
că m-au uitat așa de
repede
se credeau la început, se prefăceau că-s noi
proaspete, ale naibii durerile acestea
de măsea
de fapt, nu-i cea mai aprigă
fruntașă-i alta, căreia nu-i pot ține
oglinda
vine ca o respirație limfa dorului
restu-i
ipohondrie parcă
!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Darul iertării pe care ți-1 dai ție însuți se extinde asupra tuturor ființelor omenești. Treptat, lanțul rușinii și blamării se transformă în punți ale iertării.
Paul Ferrini în Liniștea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
precauție
scot un picior afară
să încetinesc viteza pământului
amețitoarea
astfel, lărgesc cadranul solar
dând mai mult de lucru acelor
să am vreme destulă rostirii rugăciunii noi
să-mi șterg oglinda
unde preaplânsul, buzele galbene, nările dilatate
sunt proiectate asimetric
trebuie precauție, am căpătat sufixe de ceară
cuvintele străbătându-mă
și viteza asta, Doamne!...
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ion Barbu, Eugen Barbu, Barbu Ștefănescu Delavrancea al literelor române norocos... Barbut!
calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
chior de chior!
biata de tine
te-am comparat în fel și chip
suma tuturor bolilor deodată,
tsunami parfumat
vraiște, devastare perpetuă
zeiță inoxidabilă
părere obsesivă, rană toată,
blestem dulce, dulce la puterea a noua
ehei, câte și mai câte
când tu ești întreagă
femeie
voiai să văd, atât
dar eu mă îndrăgostisem
ce ți-e omu și
orbirea lui
dar nu-ți face iluzii, nu văd
nu vã d încã
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!