Fuga

au desenat pe faţa mea de pernă
agrafe,
pulsul pernei care
adăposteşte din ce în ce mai puţin
incubatorul de vise, este amplu
ropot şi abur

au desenat pe aşternutul
aspru pălării de magician –
iepurii refuză semnul baghetei
făcând sex – ca iepurii – flutură
pancarte «don't disturb» – şi
«work in progress» – aşteptările mele
expansiune...

au desenat pe pielea mea
o altă piele –
cum să nu fiu nervos
şi să nu mă trezesc urlând... huo...!
... celor care au vieţuit în mine
până adineauri
săpându-mă şantier arheologic
părerilor de rău –
şase miliarde de oameni au locuit
în bietele mele oase, gata, fug
fug de acasă, de azi dorm
într-un cimitir de litere, ghemuit
ba în «o», în «u»... nţ, nţ, nţ...

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pe pământ
am desenat inima
ca o minge de foc
soarele sare dintr-un ventricul într-altul.

am desenat floarea de salcâm
a cărei mireasmă trece
din plămân în plămân
ca o fantasmă.

am desenat ochiul verde
în care se fac nevăzute broaştele
şi ochiul albastru
în care plutesc zepeline.

arbori am desenat
pe pământ -
adăpost pentru mâine.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul tău frumos şi-un curcubeu

Un dor cumplit m-a-nvăluit iubire,
Un dor ce nu ştiu dacă are sfârşit,
Silueta-ţi văd, o umbră în privire,
Timpul trece, eu, tot singur sunt ursit.

Ieri am desenat pe nori un soare,
Chipul tău frumos şi-un curcubeu,
Să dea zilelor mele puţină culoare,
Şi lumină blândă sufletului meu.

Ieri te-am desenat pe florile de tei
Să îţi simt din nou parfumul dulce,
Te-am mai desenat pe stelele scântei,
Şi pe aplecata frunză de la salce.

Azi pe unde trec, te văd şi simt un gol,
Şi nu am cum să te mai strâng la piept,
Din viaţa mea acum trece alt capitol,
Şi-o eternitate de-ar fi eu te aştept.

poezie de Răzvan Isac (17 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o seară

Într-o seară ploioasă de Mai,
te-am desenat aşa cum erai,
într-un décor haşurat în creion,
tu, lângă un vechi magnetofon.

Într-o altă seară târzie de Iunie
am corectat şi ultima linie.
Atunci am crezut că totul s-a sfârşit,
decorul, decorul era greşit.

Apoi te-am desenat pe nisipul auriu
sub cerul de August purpuriu.
Te-am desenat pe o plajă pustie,
eram doar noi şi-o coală de hârtie.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de Alin Zamfir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o seară de Mai

Într-o seară ploioasă de Mai
Te-am desenat aşa cum visai.
Eram în acelasi décor de creion
Doi copilandri şi un magnetofon.

Te-am desenat pe nisipul auriu
Sub un cer de August pupuriu.
Te-am desenat pe o plajă pustie
Rătăciţi pe aceeaşi coală de hârtie.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce rău îmi făcuse mie pasărea aceea, ca s-o ucid? Nu-mi reproşa nimic. Atârna în mâinile mele mici ca şi cum îmi dădea un sărut de adio. Am îngropat-o încet. Apoi bătrânul din mine a desenat pe moviliţă o cruce. O lacrimă a căzut în mijlocul ei. Murea specia din mine şi se năştea omul. De atunci, sufletului meu îi este hărăzit să cânte şi să zboare, dar să şi fie lovit de moarte. De atunci îmi îngrop veşnic sufletul ucis. Dar ce ciudat, de data aceasta, cu fiecare înmormântare devin mai tânăr. Da, pasărea mea de vis m-a iertat. Prin moartea ei nevinovată a ucis vânătorul din mine.

Dan Puric în Fii demn!, Vrăbiuţa (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dualitate

Alături de linia dreaptă
am desenat o linie curbă,
fără să mă gândesc deocamdată
la nicio deosebire de sex.
Mai târziu,
când mi-am complectat
bagajul de cunoştiinţe,
fiind confruntat cu alte forme
şi planuri geometrice,
am înţeles sensul ascuns
al mişcărilor tactice,
dualitatea devorantă
dintre linia dreaptă
şi linia curbă,
dintre cuvântul rostit
şi cel desenat,
în lupta acerbă, continuă
pentru dreptul la coexistenţă.

poezie clasică de Vasile Dobrian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş putea să fiu...

aş putea să fiu un buchet
imens de flori
ce Dumnezeu l-a desenat
în mii de culori
aş putea să fiu de ieri de azi de mâine
bucata ta de pâine

aş putea să fiu o pasăre în zbor
să vin la tine când ţi-e dor
aş putea să fiu izvor cu apă rece
să-ţi fiu setea care trece

aş putea să fiu un cer senin
aş putea să fiu un surâs pe buze un suspin
născut din al tău venin

aş putea să fiu...

poezie de Lucian Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul meu

m-am strecurat în viaţa ta
încet pe nevăzute
eu cu tristeţea mea
am cu mine mica mea avere
durerea inima şi sufletul
e mic bagajul meu
este sărac
am însă bogăţie de iubire
prin şoapte-litere frumoase
în ele am pus sentimentele mele
răsad ieşit prin flori de câmp
prin codrii de brazi fagi şi stejari
am pus poeţii ţie dragi
capriciile mele le-am dat jos
nu am luat nimic cu mine
totul dar pentru tine
să nu alungi darul meu sărac
este tot ce am
şi...
am trudit pentru ele
am sculptat pictat şi desenat
prin cuvinte
chipul tău într-o mie de feţe
toate frumoase strălucitoare
cu mare răbdare şi nădejde
le vei primi?

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geometria infinitului

degetele mele alergau peste tine
în spirale

pe la mijlocul trupului s-au odihnit puţin
ca să privească sărutul
şi semnele astrelor
apoi au alunecat înspre coapse
să desăvârşească iubirea

în timp ce dormeai într-o clepsidră
eu am luat formă de lotus,
ţi-am desenat apusul pe pielea spatelui
şi zodiile în palmă
ca să poţi memora geometria infinitului
din noi
când mă aştepţi noaptea
pe marginea orizontului

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolia firii mele nu ar fi niciodată înţeleasă. Unii din prietenii mei îmi spun că sunt inadaptabil, că fug de oameni. Este o exagerare. Iubesc oamenii şi îi privesc cu interes prin geamul din faţa casei mele. Cred ca fiecare duce ceva bun cu sine, şi, dacă nu sunt toţi la fel, de vină sunt împrejurările care diferă de la individ la individ. Evit oamenii pentru că persoana mea ar aduce un fel de umbrire peste veselia lor spontană. Îi respect prea mult ca să le aduc vreo supărare.

citat celebru din George Bacovia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fug

fug prin sensuri albe
ştiind că nu dau peste tine
că nu mă pot împiedica în aşteptări
şi nici să ating confesiunea lunii în zări

fug între viziuni şi ispite
cu-n cântec furat din chitară
şi cu câteva cuvinte
de ultima iubire mototolite

fug prin ecuaţiile mele
mă ridic la pătrat
şi răstorn Carul Mare
cu gânduri cu tot şi ce mai are

fug prin astenii de timp
eu peregrin de intimidări
şi prin desene de aventuri instantanee fug
încât cu degete de celule exfoliate
mă prind de câteva axiome exacerbate

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice am în viaţă acum este doar responsabilitatea mea. Eu am creat cu gândurile mele, cu emoţiile mele care au alimentat comportamentele mele. Cu atitudinea mea faţă şi felul în care văd viaţa. Dacă nu îmi place ce am, tot în puterea mea stă să schimb. Aşa am încredere maximă în mine şi în viitor.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să simt că sunt, să simt că este

În ziua în care m-a albit lumina
Ploua şi toţi aveau umbrele din cuvinte
Doar eu mi-am dezgropat rădăcina
Stabilind cu soarele adânci legăminte.
Din visele înalte şi multe
Mi-am desenat o umbră pe podea
Să aud cum clipa se ascute
şi timpul plânge, cu versuri, pe inima mea.
M-am aşezat pe marginea sufletului, la mal
Să simt că sunt, să simt că este
Să ascult cum bate inima cu fiecare val
Cum soarele adoarme cu capul pe a mea poveste.

poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, fiind femeie şi împovărată

Eu, fiind femeie şi mai întotdeauna împovărată
De ideile şi urgenţele-aferente naturii mele
Sunt împinsă de proximitatea-ţi imediată sau de soartă
Să te găsesc drăguţ şi să simt un fel de stranie plăcere
Când îţi suport trupul greu pe sâni, ba mai mult, chiar să-l doresc:
Aşa-i desenat patentul vieţii de la-începuturi încă,
Să umbrească mintea şi să calmeze pulsul omenesc;
În timp ce ne'mplinită rămâne fiinţa mea adâncă –
Şi, totuşi, posedată. Nu te mai gândi – a fost mereu aşa,
Sângele sprinten împotriva creierului cârcotaş, confuz.
Mi-oi aminti de tine cu dragoste sau îmi voi asezona
Scârba cu milă ; şi ţi-o spun verde de la obraz, clar în auz:
Găsesc că izbucnirea mea de-acum e un motiv prea anonim
Pentru conversaţie, în cazul în care ne mai întâlnim.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liceu

Liceu, - cimitir
Al tinereţii mele -
Pedanţi profesori
Şi examene grele...
Şi azi mă-nfiori
Liceu, - cimitir
Al tinereţii mele!

Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare -
Azi nu mai sunt eu
Şi mintea mă doare...
Nimic nu mai vreu -
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare...

Liceu, - cimitir
Al tinereţii mele -
În lume m-ai dat
În vâltorile grele,
Atât de blazat...
Liceu, - cimitir
Al tinereţii mele!

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de adrina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastorul Dave: Bine. Hai să vedem ce aţi desenat. Kitty, cum ţi-l imaginezi tu pe Dumnezeu? (Kitty îi arată desenul.) O, e chiar drăguţ. Foarte real.
Kitty: Vedeţi, El se uită cu drag la noi toţi cei care mergem la biserică.
Pastorul Dave: Steven. (Hyde îi arată un desen cu un bărbat cu păr lung şi barbă.) Foarte bine. Înţeleg, tu când te gândeşti la Dumnezeu, îl vezi pe Iisus.
Hyde: Nu, omule, e Clapton.
Eric: Dumnezeule. Şi eu l-am desenat tot pe Clapton.

replici din filmul serial Anii '70
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fug atent

în mintea mea bolnavă de versuri
plină pe axe de albe coli
învelind neuroni bolnavi de seducţie
mă-nvârt şi cresc până la ceruri
aud cuvintele cum circulă-n vene
cu viteza unui foşnet de frunză
nici n-am curajul să mişc ideea

fug şi prind o energie bolnavă
smulg pripoanele din tâmplele goale
este un umil pretext ce-l hrănesc
mereu mă trezesc în sudoarea rece
cu o poezie scrisă pe retina ochilor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminică

Câtă indecenţă în aceste acoperişuri ascuţite!
Sunt a şaptea căruţă la roată.
Nimeni nu mai vinde azi bragă pe stradă.
Respir, şi inima se simte gazată.
Copiii de ieri sunt azi în cu totul alt film.
La ora de istorie o bancă a descoperit un elev.
Prinţesa gepidă zâmbeşte şi acum, fericită,
Între mine şi steag e o bucată de culoare
În nuanţele dureroase ale fericirii apuse.
Îmi fug iepurii din piept,
Şi îmi cer de mâncare.
Pe stradă e linişte.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

din ce în ce mai limpede

toate
câte mi se întâmplă
nu sunt incidenţe, au trecut
mii de fulgere prin secunda mea
nu m-am ars
au trecut mii de vehicule la un pas
nu m-au strivit…

răstălmăcind cauze, efecte, receptori
căutând sensibilităţile mele cele mai profunde –
în afară de un strop
de iubire –
n-am găsit decât frici
multiplicându-se continuu,
sunt incubatorul lor preferat…

altfel, îmi pare din ce în ce mai limpede
că este cineva
aproape nevăzut care
mă duce de mână, mă trece strada
ca pe un copil

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai fug

nicăieri nu mai fug
îmi tocesc visul pe temelia lui fixă
până se şterge din real

îngerii mei sunt plecaţi
ziua alcătuită din bucăţi e azvârlită în mine
în culori cenuşii şi reci

oglinda-mi face un semn scurt în zigzag
lungindu-mi imaginea fugitiv
vremea vine cu adaos de frig
ştergându-mi de tot cerul acum întors pe spate

o înfăţişare înşelătoare există la foarte mare distanţă
într-o deplină amestecare de frunze şi aripi
sângerând pe cuvintele căzute în gol

neputinţa cuvintelor de a lumina întunericul
sfârşeşte într-un ecou ascuţit amorţind locul neocupat
ce m-aşteaptă
mâna mea scriitoare devine abur
şi mersul meu împietrit.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!