Crizantema

sunt crizantema
cea deschisă
în ceas târziu
de toamnă....
sunt crizantema
pe care bruma
în dimineaţă
o ingheaţă
şi-i destramă
in vânt
petală cu petală.

sunt crizantema
care speră
să ia....
cu ultima suflare
un răsărit de soare!

este toamnă
si brumează
o crizantemă
credincioasă
rămasă în grădină
în ploaie, frig şi ceaţă...

poezie de Doina Bonescu din Confesiuni
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tenacitate

Înflorită şi tenace,
Crizantema
Priveşte spre cer,
Trădată de soare,
Îngheţată de brumă
Ciufulită de vânt.
-Nu-i nimic...
Pierd din petale,
Păstrez opincuţele
În pământ.
Răsar în primăvară
Prind culoare
Şi toamna înfloresc
Din nou....
Învinsă? Niciodată!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de zece

pe sârma de rufe
atârnă zece cârlige colorate.

în palmele mele
zece degete adună lumina
din primele zece raze de soare
ce proptesc cerul.

printre ramuri
zece frunze îngălbenesc
văzând cu ochii.

crizantema îşi deschide zece petale
şi zece boabe de rouă
se rostogolesc în privire.

această dimineaţă
ar putea fi una de zece stele
dar nu e decât
o dimineaţă de toamnă!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

zi de vizită -
crizantema din vază
cât o grădină

haiku de Argentina Stanciu
Adăugat de Argentina Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monologul toamnei

lasă-mi toamnă crinii să supraveţuiască
ofileşte-n mine numai mărăcinii
lasă-mi poeţii timpului să mă iubească
şi greieri trubaduri pe răzorul luminii.

lasă-mi toamnă visul să mai crească
precum crizantema în poala grădinii
lasă-mi toamnă crinii să zâmbească
ofileşte-n mine numai mărăcinii.

aruncă-n soare ruginita mască
adu ploi mirene în setea rădăcinii
vlăstarele iubirii în lume să se nască
la nunţi de taină să se-adune străinii.

lasă-mi toamnă crinii să supraveţuiască
ofileşte-n mine numai mărăcinii.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matinală

Soarele îmi bate-n geam: -Hei, trezirea-n dimineaţă...
Ţi-am adus cafea în cană şi-o tabletă vorbăreaţă.
Apoi facem ziua plină, frunzele căzute-n drum,
Le vom arde cu-o duzină de chibrituri... pân-la scrum.

Adunăm de prin grădină tot ce toamna a brumat.
Vom lăsa doar crizantema şi-un bostan ce-i bosumflat.
Timp avem până deseară... relaxare la amiază...
Cu un boţ de mămăligă şi o ciorbă ţărănească.

Amalgam de gânduri zeci cer puţină limpezire...
Optimistă-oi fi în veci şi cu multă fantezie!
Şi acum să vă spun drept mi-e atât de frig în casă,
Nu am lemne pentru foc, nici cine să mă-ncălzească.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împunsătura de moarte

E toamnă, ploaie, frig şi cea,
Borcane pline cu dulcea,
Precum şi putina cu var,
În beci, sunt sigure că iar
Care se-apropie pe-afa,
N-are, de-acum, ce să le fa.

E toamnă, ploaie, frig şi cea,
La oameni nu-i ca la dulcea
Sau ca la putina cu var:
Se tem de moarte şi de iar
Ce vin croite să-i împun,
Pe-afară şi pe dinăun.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustiu de vânt

Azi un pustiu de vânt răzbate –
Un vultur dinspre miazănoapte,
E frig, plouă mărunt şi des.
Toamna şi frunzele mi-a şters...

Şi mi-au rămas copacii goi.
De-o vreme, s-a mutat în noi.
Bruma în suflet mi-a căzut,
Eu plâng cu ploaia, plâng tăcut...

Plouă cu frunze arămii
Şi drumurile-mi sunt pustii,
Un foc îmi arde-n suflet iar –
O toamnă fără de hotar...

Şi bate-n mine-un vânt pustiu...
Ce sunt şi ce am vrut să fiu?!
O toamnă fără de hotar,
Un vânt hoinar... un vânt hoinar.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, vino

hai, vino-i dimineaţă, trec clipe peste prag
afară-i frig şi ceaţă la mine-i ceaiul cald

hai, vino, nu te teme, trec zilele pe rând
pământul negru geme scăldat de ploi şi vânt

la mine e doar soare în ochii mei căprui
hai, vino şi-i sărută, nu spune nimănui

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petală cu petală

Petală cu petală se scutură din viaţă
şi moartea dă năvală pe câmpul cu verdeaţă.
Când încă o petală din chipul tău frumos,
se scutură alene, vibrând armonios,
Priveşte cu mândrie, gândind neîncetat,
la restul de petale, ce nu s-au scuturat!

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna, în prag...

Vara nu se dă plecată...
Desi Toamna bate în poată,
Proaspătă, frumos fardată,
Toată bine încercelată,
Ca o mireasă curtată,
Zâmbitoare, parfumată,
Darnică cu lumea toată,
Crizantema admirată,
Mai să fie deocheată.

Toamnă blândă minunată!
Bogăţie adorată,
Intră în curte si in livadă,
Nu mai astepta în poartă,
Vara vine, altădată,
Calendarul a în gardă.

poezie de Valeria Mahok (10 septembrie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie

e toamnă iar... un soare palid
ne-nvăluie tăcut si blând
cad frunze galbene-n grădină
involburate de un vânt

se ceartă sus parlamentarii
pentru un câine vagabond
işi fac de lucru gazetarii
cu furt... viol.. sau fete-n top

pe stradă lumea se agită
cu cinci sacoşe la un loc
tradiţia de toamnă cere
să pui borcane peste tot

incepe şcoala... facultatea
si-i vezi pe micii invăţăcei
purtând pe umăr o povară
s-ajungă oameni mari si ei

şi-aşa trecând neobservată
prin ziua toamnei... m-amăgesc
că va veni o altă toamnă
si tot la fel am s-o privesc!

poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit de soare în aburii toamnei

E toamnă-n dimineţi şi în iubirea mea
Şi aburii nu vor să lase la vedere
Cum încă străluceşte la răsărit o stea
Când soarele o-mbracă în umbră şi tăcere...

Începe simfonia luminilor dansând
Cu note ruginii pe frunzele ce-aşteaptă
Să fie invitate la dans de vânt, pe rând
Într-o îmbrăţişare... O lacrimă în şoaptă

Sărută o petală desprinsă dintr-o floare...
Grădinile se-mbracă în strai de crizanteme
Gutuile se-nalţă cu fruntea către soare
Că astăzi va apune o clipă mai devreme...

Din aburii de toamnă Lumina explodează
Şi mângâie Pământul răcit în asfinţit
În zorii dimineţii planeta se visează
În verile toride, fierbinte răsărit..."

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţie-ţi place roua rece

Crizantemă înflorită
Vesteşti toamna ruginită,
Ai chemat-o prea devreme
Să-mi apese peste gene.

Ţie-ţi place roua rece
Şi răcoarea ce nu trece,
Eu încerc să mă ascund
De-a ta toamnă sub un dud.

E devreme, prea devreme,
Îmi vesteşti ce mi se cerne
Şi pe frunze, şi pe plete,
Îmi arăţi că timpul trece.

Crizantemă, crizantemă
Înflorită şi boemă
Cum poţi oare să fii albă
Când e frig, când îmi e toamnă!

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miroase a toamnă

Miroase a timp de toamnă,
A cerneală dintr-o călimară,
Aşternând petală cu petală,
Rânduri, rânduri pe o coală!

Un freamăt tot, de foc, de jar,
Sunt chiar Eu şi fără de habar!
Mă pierd... cu fiecare clipă,
Căutându-te pe Tine în zadar!

Frunzele căzute-n calea mea
Îmi amintesc ce-a fost cândva!
Şi liniştea din ramuri străvezii
E cântul, chemarea de a fi!

Mă-ntreb ce ţi-aş mai putea fi,
De ziua când vei reveni,
Sau poate-ntorci vii din morţi,
De dincolo de vieţi, de dincolo!

Sau poate suntem pierduti pe...
Şi tot strigătu-i neîmplinire!
În tot domneşte o amăgire!
Sau doar două fiinţe pierdute..
... pe vecie!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe malul toamnei

Ramuri negre, plopi înalţi,
Sunt de haine dezbrăcaţi.
Frunza galbenă e Doamnă,
Pe un mal abrupt de toamnă

Astăzi mă închin la Soare,
Nu-mi doresc o închisoare.
În zile ce vor veni....
Vreau senin a se-mplini.

Şi aşa, mai mult în glumă
Am scris vers lipit cu humă
Pe un fir răzleţ de iarbă,
Răsărit langă o nalbă...

poezie de Doina Bonescu din Aripa timpului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de târziu

Se scutură lumina din crengi! Cu înc-o toamnă
Sunt mai bătrân! Nimic nu-i cum a fost!
Se lasă-n suflet bruma şi timpul mă însamnă,
Să-ncep a înţelege că totu-i fără rost?

Degeaba-i încărcată a inimii livadă,
Că mâna ce-o aşteaptă nu vine la cules.
Şi fructele, rotunde, pe jos încep să cadă,
Şi totu-i fără noimă şi fără înţeles.

E toamnă iar. Sunt singur şi gândul mi-e la tine!
Şi numele-ţi – fruct dulce – pe buze-l simt şi-l ştiu,
Dar eşti aşa departe şi-atât de frig e-n mine,
Că mă-nvelesc pe suflet cu stropii de târziu.

Se-apropie sfârşitul? Să plâng nu are rost,
Nimic în astă viaţă nu este cum a fost.

sonet de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovată

Eşti un zefir ce-a mângâiat
O clipă părul inundat
De raza lunii ce-a pălit
Când soarele a răsărit

Eşti ca un vis ce l-am pierdut
Când ziua-n geam a apărut
Si locul nu mi-l mai găsesc
La gândul tău uşor roşesc

Simt oare că sunt vinovată?
Ti-am dăruit iubirea toată
Este târziu.... e primăvară
Si eu sunt doar trecuta toamnă

Dar pot ca peste ani să sar
Si la chemarea ta tresar
Pot să mă bucur, să iubesc
Nu ştii cât pot să dăruiesc

Nu-s vinovată cu nimic
Viaţa este doar un plic
In care Dumnezeu a pus
Destinul meu pân-la apus

poezie de Doina Bonescu din Nostalgie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul

sunt zâmbetul care apare
la orizont în dimineaţă..
sunt roşul cald care apune
în fiecare după-amiază!

sunt galbenul de păpădie
ascunsă printre frunze verzi
sunt trandafirul ce-nfloreşte
jos în gradină... şi nu-l vezi!

sunt tot albastrul de deasupra
sunt cerul şi pământul tău...
te-nvălui în lumina caldă
şi-ţi dpruiesc tot gândul meu!

poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie-ţi sunt mamă

Prin fiecare frunză, noiembrie-ţi sunt mamă,
Sunt vis, melancolie, o umbră-ntre statui,
Sunt vânt adus de toamnă, copacii mă destramă
Şi-n liniştea din noapte spre-un alt tărâm mă sui.

Sunt partea-mi de lumină şi stropul de-ntuneric
Ce se prelinge-n grabă în ochii-mi plânşi de dor,
Sunt mângâierea caldă şi zâmbetul feeric
Al fiecărei mame şi-a celor care mor.

Sunt veşnica pădure şi-acelaşi orizont
Sub care-atâtea stele au ars pe-acest pământ,
Sunt mama ce-şi aşteaptă odorul de pe front
Şi tot ce pot atinge scriind al meu cuvânt.

Sunt tot ce niciodată nu mi-am închipuit,
O lume-n altă lume, miracol început,
Noiembrie-ţi sunt mamă şi fiul drag, iubit,
Un vis pe care noaptea-n suspin l-a conceput.

Prin fiecare clipă, noiembrie-ţi sunt mamă
Şi viaţă şi lumină-n adânc nemăsurat,
Sunt ce-nfloreşte-n mine şi-un dar, cel mai de seamă,
Pe care universul în toamnă mi l-a dat.

poezie de Violeta Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie

meditez sub un cer de plumb
care mă lasă fără cuvânt
am devenit vânt cenuşiu şi ploaie
sunt orizontul din depărtare
mă lasă rece frigul gheţii
drumul gândul visul
mă simt vânt frig şi plumburoasă ploaie
mă întreb există într-adevăr soare?

poezie de Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!