Asediul galben

Mucegai pe uşi, ziduri şi pleoape
Din ochi curg creioane lichide
Pe o foaie galbenă ce se-ntinde din aproape-n aproape

Un cor bântuie singuratic sau doar un ecou
Din urma paşilor plecatei îmi fac un garou –
Prin venele zidurilor ţâşnesc hemoragic amintirile transparente ca timpul

Într-al cincilea colţ al tavanului
Păianjen beteag îşi ţese ultimul voal, confundă firul de lumină şi cade
Galbenul foii îl înveleşte ca un mut prohod, leitmotiv

Păşesc contra ecou, străbat morţile, mă revolt deziubind
Grafitul se spulberă-n aer, divulgând trama, ochii pornesc pe cont propriu departe
Corul mă cheamă-napoi pe diminutiv ca mama

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate cu păianjen şi cor

mucegai pe pleoape, tăciuni
din ochi cresc creioane lichide
se preling pe o coală îngălbenită

un cor bântuie
singuratic sau numai ecoul

înăuntrul meu – săli pustii, părăsite
nu-i ţipenie de... ba
uite
într-al cincilea colţ al tavanului
păianjen beteag... transparent aproape
confundă firul
firul de lumină şi
cade
galbenul colii absoarbe...

păşesc în contra-ecou, străbat
muriri
corul mă respiră

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul credinţei

fluidităţi transparente îmi străbat fiinţa
să îmi transfigureze şi ultimul extaz
visez cu ochi deschişi triumful, biruinţa
chiar dacă curg şiroaie lacrimi pe obraz.

în sufletul meu cald se extinde credinţa
scăldată în râuri cu valuri turcoaz
fluidităti transparente îmi străbat fiinţa
îmi transfigurează şi ultimul necaz.

cerul fericirii azi lărgeşte conştiinţa
mă ajută din tristeţe să fac mare haz
Domnul să mă judece să ierte neputinţa
din viaţa mea trăită-n zbucium treaz.

fluidităţi transparente îmi străbat fiinţa
să îmi transfigureze şi ultimul extaz.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

...La cuţite

poezia
este atât de duioasă
ca un cuţit abia pătruns în carne
.
şi trece desculţ grafitul prin laptele foii
(precum Iisus deasupra apelor)
lăsând urmă de cuţit ce poate străpunge
doar carnea Cerului
.
dacă niciodată vreun ochi nu va lumina foaia
toate umbrele trecătoare pe străzile preajmei
vor resimţi neînţelese răni de cuţit
/
poetul este doar aruncătorul de cuţite cu ochii închişi
în mărul de deasupra capului fetei
iar voi o bănuiţi... muză
.
odată şters cerul ăsta incredibil de imediat cu mâneca inimii
întorşi în realităţile cotidiene
aflăm cu stupoare că poezia nicăieri
nu există

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând ca firul de păianjen

Iată-mă înrădăcinându-mi picioarele goale
în pământul pustiu,
port acorduri sacre în catedrala inimii,
iar candela iubirii luminează zbuciumul ei
ca un far singuratic,
mă apropii de tine ca o umbră tupilată
şi ţes miracole-curcubeu,
dar încă nu le vezi,
atunci mă aşez tăcută în contemplare
privind spre necuprins
şi invoc în rugă mută un înger călător
să-mi dea cu-mprumut aripile sale,
păşesc, apoi pe un gând ca firul de păianjen
spre ochii tăi treziţi de o minune,
sting lumina minţii să pot atinge prin ei,
sufletul tău speriat şi
murmur printre amintiri tăinuite:
-Priveşte-mă, iubite, sunt şuvoiul
ce-ţi va sculpta dorinţele împietrite
până vor deveni un lotus cu-o mie de petale,
iar frica de iubire va dispărea
ca fumul ultimei
ţigări.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerneală peste pleoape

Departe-i dimineaţă, cu abur şi pustiu
Aproape e doar frigul, şi-un cer de cenuşiu
Departe e chemare, e fugă şi dorinţă
Aproape e visare, căldură, neputinţă...

Departe sunt întruna, mai mult decât aproape
Cu ochi întorşi-năuntru, cerneală peste pleoape
Aproape sunt în vis, mă caut, mă privesc
Mă-ating cu mâini febrile, mă simt şi mă trăiesc...

poezie de Klara Papuc
Adăugat de Karla
Comentează! | Votează! | Copiază!

încape…

răgazul dintre morţile mele, atât este viaţa
nu am găsit nimic aici
doar iubirea
în rest, mă strecor printre erori repetate
dând de furcă Iertării prea mult

de n-aş fi prins în vibraţii, lumini
muzică-arhetip, ecou rotunjind pulsul
aş fi rămas în contemplare fix şi tâmp
aşteptând într-o staţie pe unde
nu va mai trece niciodată diligenţa, nici drumeţi, nici păsări…
numai ierbi crescute răsturnat, aspre şi amare

răgazul dintre morţile mele mă găseşte
mestecându-mi inima
salivă sidefie ţi urme de dinţi încleştaţi
adânc –
impulsuri aproximative… o aşez înapoi în cutia ei
acum
încape

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi zbor...

Suspine de mătase
S-au înecat la mal.
Ecou de gânduri roase
În timpul hibernal.

Aş vrea să fac lumină,
În norii grei din noapte
S-aduc ziua senină
Şi visele-mi aproape.

Am macerat din doruri
Lăsând doar urma ta.
Cuvinte preţioase
Din nou vor dispărea.

Iubirea prea zbârcită
Alunecă spre mine
Şi plec întunecată
Nimic să nu te-aline.

Şi nu-mi întorc din vise,
Lumină nu mai fac
Şi zbor într-o aripă
Să nu mă mai prefac.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greierii se pornesc în cânt

Cât gândurile lasă să se întrevadă, viitorul este în echilibru,
talerele balanţei aşteaptă plinul bogăţiei risipite,

mai departe zilele se leagă de nopţi prin cordoane ombilicale

cum stelele de oiştea carului mare.

Ploile aproape călduţe alunecă pe umeri,
intră-n culori fără niciu ecou
doar plânsul norilor fără tunet

se risipeşte umed.

Apoi limpezimea cerului la fel cu a minţii
caută liniştea în fagurii timpului,

creşterea ierburilor capătă verdele glas
pe care numai greierii îl ascultă
şi se pornesc în cânt.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou trecut

Esti mai departe ca oricând
Si drumu-mi pare anevoios
Doar cu privirea te pătrund
Ecou al glasului melodios

Doru-mi este mai profund
Când noaptea gri se lasă
Luna scaldă cerul rotund
Anii trec nimănui nu-i pasă

Cregi ce zgârâie prin nori
Chemând un nor de ploaie
Un soare ce apune în zori
Murind de dor si atâta jale

Am să te-nchid ecou trecut
În aerul cel mat din sticlă
Purtat vei fi pe lac necunoscut
Prin valuri negre ca de smoală

Sufletul meu la tine merge
Să ajungi la mal doar soaptă
Si dorul meu la tine ajunge
Când dragostea e coaptă

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou sigilat

Ne-am ascuns în pădurea cu brazii brumaţi
Oglindiţi într-o apă cu luciu de vis
Şi căsuţa de lemn cu ecou sigilat
Ne era şi refugiu şi dulce abis
În hăţişul de-aice, departe de relele guri
Şi departe de ochii haini ce mereu ne pândesc
Savurez nuditatea nespusă a durilor nuri
Şi adâncul din tine etern, nevăzut, femeiesc
Nici un suflet de om mii de ani împrejur
Numai noi amândoi şi pădurea cu brazii brumaţi
Şi căsuţa de lemn pe fundalul seninului sur
- Peste apa tăcutului lac cu ecou sigilat

poezie de Iurie Osoianu (17 octombrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ecou

Ecoul este un ricoşeu sec. Marile fapte au nevoie de rezonanţă, nu de ecou.

definiţie aforistică de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou de ani...

Ecou de ani se stinge în strigăt de cocori,
Ce tot mai sus, spre ceru-albastru se avântă,
Şi se topeşte precum noaptea se destramă-n zori;
Ca roua e, ce de pe flori încet se zvântă.

Doar amintirile dau ghes, alinător,
Cu umbra unui vis suav din tinereţe,
Ce lasă semne pe răboj, necruţător,
Şi ne răpesc câte ceva din frumuseţe.

Lin, zi de zi şi an de an, se rânduiesc,
Domol ne-ndreaptă paşii spre drumul de vecie,
Şi-n goana iute lacrimi, iată, ne ţâşnesc,
Că tot ce-a fost cândva, păcat, n-o să mai fie...

Dar sufletu-ţi mai este tânăr şi curat,
Chiar dac-a obosit şi uneori, mai geme,
Îşi ia elan şi zboară, şi scrie ne-ncetat,
Pe fila albă-a vieţii romantice poeme...

poezie de Mihai Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treceai

Treceai prin gândurile mele
Tot şchiopătând la câte-un pas
Dar, obosit, făceai popas
Să te găseşti cumva prin ele.

Şi răsfoind foaie cu foaie
Caietul vietii-n care-ai scris,
Ţi-ai amintit câte-ai promis,
În dragostea cu vâlvătaie?

Desigur. Toţi uităm, fireşte,
Cum uită norul că e nor,
Cum se întrece dor pe dor
Când malul inimii izbeşte.

Tot treci prin gândurile mele
Sărmane vis al nopţilor...
Ce cauţi, urma paşilor?
Mai bine timpul să le spele.

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul

nu mai păşesc în urma trecătoarelor idei
nu caut paşi pe nicăieri
doar îm amurg mai curg păreri
idei de azi, de ieri, de nicăieri

ningea în lumină
cu fulgi falşi de gând
doar eşarfa purta încă
mireasma unui trup arzând

la asfinţit trecea o boare
mai sursurau tăceri de ieri
eu am rămas doar vagabondul ultimei idei
rătăcit în urma paşilor pierduţi pe alei

e cerul stins şi stele cad
curgea apusul purpuriu
în zăpezi de argint
ningea iar şi iar pe câmpuri pustii

umbre se pierd sub ultimii paşi
mă ascund în priviri căutând amintiri
tu ai plecat, eu am rămas
sărutul nu'l treziţi, aşteaptă...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

n-am merit

ferestre enorme
invizibile în măreţia lor
prin ele mă caut, curg pe sticlă, între ceruri
prins
păianjen violet-auriu ţes pânze din cuvinte
… cu ochii voştri se va hrăni
fără să vă doară
fără să vă împuţineze vederea…

în aproape toate lucrurile se ascunde un mister
sau măcar un şiretlic
aici – vă mărturisesc – n-am nimerit, copiind cuvintele
ca de pe o tablă şcolară
ferestrele
vin apoi şi pretind că vă aduc poezie

dacă nu v-aş iubi
le-aş şterge cu inima-burete până şi pe acelea
plămădite acolo, de unde le caut pentru voi

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amurg

plâng şi plâng
mai am cu mine
doar un fluier şi o pană
să plâng într-un cânt
să scriu ultimul rând
cânt, geamăt în gând
geamăt în cânt
lumină nu'i aici
e doar o eternă tăcere şi multă durere
din gene se preling
lacrimi ce curg
curg şi curg
dincolo de nori
aproape de zări
acolo în amurg
de atâtea lacrimi
trupul a prins rugină
s-a frânt într-un cuvânt
mi-e sufletul amar şi trist
şi lacrimi curg acum
iar şi iarăşi curg
mereu mă întreb
şi câte Doamne, nu mă întreb
dar trupu'i rece, ochii goi
de atâtea lacrimi ce au curs în noroi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul

nu mai păşesc în urma trecătoarelor idei
nu caut paşi pierduţi pe nicăieri
doar îm amurg mai curg păreri
idei de azi, de ieri, de nicăieri

ningea în lumină
cu fulgi falşi de gând
doar eşarfa purta încă
mireasma unui trup arzând

la asfinţit trecea o boare
mai sursurau tăceri de ieri
eu am rămas doar vagabondul ultimei idei
un rătăcit în urma paşilor uitaţi pe alei

cerul era stins şi stele cădeau
curgea apusul purpuriu
în zăpezi de argint
ningea iar şi iar pe câmpuri pustii

umbre se pierdeau sub ultimii paşi
mă ascundeam în priviri căutând amintiri
tu ai plecat, eu am rămas
sărutul nu'l treziţi, aşteaptă...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

mlădie

vin
dinspre rădăcinile vântului
plec
înspre oul mirării, luminii, nu ştiu
câte traiectorii am scrijelite
cu taină
în «după-casa» dorului, ude
streşini bătrâne gheţuri noi
învaţă
dinspre care – înspre care
cine pe cine se are… ah, du-te-vino
eliptic, din aproape-n aproape – firul
o şuviţă mlădie din rădăcinile vântului
îmi deşiră trupul

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţea, un colţ îndesat cu nimicuri

ştiu că nu e bine să te pui rău
cu singurătatea
ca să
nu te stăpânească puterea ei
ai putea să mori din asta
ştiu
undeva în colţul îndesat cu nimicuri
un păianjen ţese din firul nopţii

în camera de alături
un bătrân orb joacă şah...

poezie de Teodor Dume din revista Qpoem (aprilie 2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banchizele

Din aspra contopire a gerului polar
Cu verzi şi stătătoare pustietăţi lichide,
Sinteze transparente de străluciri avide
Zbucnesc de somnorosul noian originar.

Mereu rătăcitoare, substratul lor închide
Tot darul unui soare roşiatec şi avar,
Apoi, de-a lungul nopţii, tot aurul stelar
Şi toată înflorirea reflexelor fluide.

Iar când, târziu, prin trude-ndelungi şi fir cu fir
Au strâns în năvi de gheaţă un fabulos Ofir,
Iluminate, pline de spornica lor muncă,

Pornesc să-şi întrunească ascunsele comori,
Şi peste mări de umbră şi linişte aruncă
Efluviile unor neprihănite zori.

sonet de Ion Barbu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!