În tăcerea de azi
m-ai alungat în nevinovata tăcere de azi
dorului strigăt pe de rost să-mi pot trăi revederea,
într-un regret de paradis umblător prin vis.
memoria pașilor tăi s-o regăsesc în rezonanța depărtării
chiar dacă timpul răstoarnă inconștiență și rapsodic despică
pletele-mi în fața păsării
cuprinsă de un tril pribeag pe fluida-mi eșarfă,
ce poartă conform viziunii mele
atomi plecați-n exacerbări de absolut.
m-ai alungat,
să învăț a face adunări de clipe nesincrone
să-ți salvez prefăcuta ta geometrie,
cu reverbere disproporționate
și cu emfaze furate din necheltuitul sentiment;
nederanjat chiar dacă tandra citoplasmă a tăcerii
mângâia sub glezne de scaun o trântire
de imaginație trecută-n viciu abuz,
cu zăbale căzute pe genunchi de sferă.
se agită geamul acum,
mă uit în trăiri decalibrate și caut explicații
în lucidul acela ce scormonește-n zgura nepăsării,
în dâra visului ce înaintează pe spate
și nu poate reîncepe o acțiune nouă,
oricât de singuri am fi, oricât de fierbinți și fabuloși.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
Tu m-ai înălțat,
Tu m-ai coborât,
Tot Tu m-ai ars,
M-ai prefăcut în jar și scrum,
Tot Tu m-ai aprins într-un dor nebun.
Tu mă chemi pe al tău drum,
Chiar de vrei să cred că mă alungi,
Că mă renegi,
Tot Tu de-o viață mă aștepți,
În nopțile pustii, chiar de nu crezi.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destinul unui copil
M-ai alungat de-acasă, mamă,
de grijă să nu-mi mai porți.
M-ai alungat de-acasă, mamă,
să cerșesc milă la toți.
La fel ca tine, mamă,
toți oamenii m-alungă.
Mă latră câini, mamă,
și-aleargă să m-ajungă.
Azi nu am mâncat, mamă,
că nimeni nu mi-a dat.
Am căutat o poamă,
dar pomul e uscat.
Acum se lasă noapte
pe ulița pustie.
În sufletul meu, poate,
tot noapte o să fie.
Regret că lângă tine
nu am găsit iubirea.
Regret că pentru mine
apune fericirea.
Spun asta, dragă mamă,
că simt încet, încet,
cum trec a vieții vamă,
cu sufletul din piept.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Dacă
Dacă m-ai putea face să plâng...
mi-aș spăla hainele dorului
care mă strâng mai ales noaptea
Dacă m-ai putea face să zâmbesc
mi-aș amăgi zilele
și m-aș amăgi spunându-mi
că nu mă mai dori
Dacă m-ai putea face să nu te mai iubesc...
aș zâmbi,
dar știu că mi s-ar face tare dor
să-mi fie dor de tine...
poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe lângă Floppy... (după Mihai Eminescu)
Pe lângă Floppy fără soft
Mereu am procesat
Mă cunoștea PC-ul tot
Tu nu m-ai accessat
Prin Windows încercam ades',
Te urmăream sfios,
Ca să te văd chiar face to face.
Mi-ai arătat un Doss
Prin Microsoft te căutam
Să te print-ez un pic
Iar pe Email așteptam
Măcar să-mi dai un klic
În Googel tot am navigat
Prin Internet Explorer
Dar tu cu altul te-ai cuplat
Trei ceasuri pe Messenger
Nici noaptea nu pot să mă culc
Te urmăresc în Inbox
Pe tine rău te doare-n Bulk
M-ai și Delete din Windows.
Chiar dacă astăzi m-ai rugat
Să mai încerc un Undo
Regret, dar prea te-ai Virusat
Și te-am uitat, bolundo!
Renunț de-acuma la Sing In
Că-n Chat-ul tău nu-ncap,
Mă mut și în Recycle Bin
De-aceea-acum, Sing Up!
Tu ai călcat demult pe bec,
Nu-ntreb: How do you do?
Căci pentru tine nu am Back
Ș-am terminat. Thank you!
parodie de Sever Purcia, după Mihai Eminescu
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Martirul umblător
peste zăluga joacă de fluturi
un cer lin, chiar inadmisibil de lin,
esențe de infinit împrăștie.
pe când aici jos în bruscul foșnet de existență
arborii fascinează împrejurul
cu-n talent de smarald
încât ochii îi geologesc rotund.
cine știe dacă aceste bucle de lumini nealungate
și căzute continuu în respirația crengilor dragi
nu sunt chiar pentru mine,
ori pentru ora ce mă strânge în dorul ei?
pe dedesubt și pe deasupra miresme în sunet...
într-o îndrăzneală atât de prelungă
încât starea lor de margine
mai mult spre mine și-o îndreaptă.
orb zbor stâncile prin cârduri de umbre încearcă
când iluziile mele sunt sfărmate de un rai
când curbura aerului
atinge coapsă de femeie
și stârnește frumoasa lăcomie.
o dragă tu, gama pașiilor tăi
auz-îi cum spiralat răsună...
prin restanțele de îndrăgostiri
și prin ezitarea strigătului de moleculă
către discipola celulă
tu, acomodare ușoară
deturnată fiind din al tău vis mereu.
dă-ți seama în prea curând,
e o vreme ce curge și cântă...
dă-ți seamă de amenajările interioare pe care de zor
ți le ostenesc cu solstițiul suspinului
chiar și cu ifosul unui roz fior
ce mă îndeamnă sensurilor tale să-ți fiu în toate mințile,
mereu să-ți fiu martirul umblător.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târziu de tot Te-am iubit, o, Tu, Frumusețe atât de veche, și totuși atât de nouă, târziu de tot Te-am iubit. Și iată că Tu Te aflai înlăuntrul meu, iar eu în afară, și eu acolo, în afară, Te căutam și dădeam năvală peste aceste lucruri frumoase pe care Tu le-ai făcut, eu, cel lipsit de frumusețe. Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu Tine; mă țineau departe de Tine acele lucruri care, dacă n-ar fi fost întru Tine, nici n-ar fi existat. M-ai chemat și m-ai strigat și ai pus capăt surzeniei mele. Ai fulgerat și ai strălucit, și ai alungat orbirea mea; ai răspândit mireasmă și eu am inspirat, și acum Te urmez cu înfocare; am gustat din Tine și acum sunt înfometat și însetat după Tine; m-ai atins doar și m-am și aprins de dor după pacea Ta.
Sfântul Augustin în Confesiuni
Adăugat de ANA MARIA BOTNARU
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât din tine sunt eu? O clipă, un murmur de gând pribeag sau poate o amintire în care stau înghesuite visele. Destul cât să te caut în definiții nescrise și să-mi pierd în sine contrastul orb. Destul cât să-mi fie timpul vâltoare și răsărit firav, șoptit ușor la urechea nopții, în amurg. Unde te pierd și unde mă caut? În vorbe nespuse, orgolii și vidul tăcerii nepătrunse, în fiorul dorului și revolta crâncenă a nepăsării. În străinul din tine, neînțeles, a cărui taine le-a prins viața în pulberea vremii, aruncându-le în taina mea. Nu vreau să ne-mpărțim puținul. Sunt egoistă și încă am pe buze gustul dezamăgirii. Tu-mi semeni și te-alung negreșit, fără temeri și explicații. Tu-mi ești atât de diferit în toate și mă-ntâlnesc iar într-o doară sorbindu-ți suspinul infatuat. Mă domini. Mai curând prin absență și regăsire, prin sfidare și cutezanță. Prin binele ascuns, nevăzut, avid de liniște și aparență. Și eu mă lupt cu mine, cât să nu mă-nfrâng. Stranie războirea cu singurătatea într-o aglomerație istovitoare de suflete. Tu simți la fel?
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât din tine sunt eu? O clipă, un murmur de gând pribeag sau poate o amintire în care stau înghesuite visele. Destul cât să te caut în definiții nescrise și să-mi pierd în sine contrastul orb. Destul cât să-mi fie timpul vâltoare și răsărit firav, șoptit ușor la urechea nopții, în amurg. Unde te pierd și unde mă caut? În vorbe nespuse, orgolii și vidul tăcerii nepătrunse, în fiorul dorului și revolta crâncenă a nepăsării. În străinul din tine, neînțeles, a cărui taine le-a prins viața în pulberea vremii, aruncându-le în taina mea. Nu vreau să ne-mpărțim puținul. Sunt egoistă și încă am pe buze gustul dezamăgirii. Tu-mi semeni și te-alung negreșit, fără temeri și explicații. Tu-mi ești atât de diferit în toate și mă-ntâlnesc iar într-o doară sorbindu-ți suspinul infatuat. Mă domini. Mai curând prin absență și regăsire, prin sfidare și cutezanță. Prin binele ascuns, nevăzut, avid de liniște și aparență. Și eu mă lupt cu mine, cât să nu mă-nfrâng. Stranie războirea cu singurătatea într-o aglomerație istovitoare de suflete. Tu simți la fel?
Andreea Palasescu (18 iunie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oricât
Oricât leafa o ridici,
Dacă țara-i de tâlhari,
Toate lefurile-s mici
Chiar și... lefurile mari.
epigramă de Vasile Iușan (2009)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă m-ai iubi
[Muguri îmblânziți]
Dacă m-ai iubi
Aș putea să las cafeaua să dea în foc dimineața,
Nu l-aș înjura pe șoferul care mi-a stropit rochia nouă
Aș decoji cu răbdare portocalele cu coajă tare.
Dacă m-ai iubi
Aș avea grijă de mine
Mi-aș întinde pe piele tinctură de miere
Mi-aș pune apă de vie
În ochi.
Să te văd mai bine,
Să te văd. Mai bine...
M-ai iubi...
Mi-aș pune pe tavan stele fluorescente
Aș asculta sonate pe urme de comete
Luni pline, nu mi-ar fi străine.
Caii ar alerga prin mine, cu salbe de flori sângerii
La gât. Mi-aș vedea părul crescând
În rădăcini. Sevă mi-aș trage din spini,
Altceva n-aș vrea decât gura ta
Dacă m-ai iubi... aș face o cafea
Și dacă întâmplător s-ar înfoia și s-ar vărsa
Pe aragazul proaspăt curățat
Chiar și așa tot n-ar fi enervant
Mi-aș împleti duminica de stat în pat
C-un braț de frunze-n rouă
Ni s-ar părea doar nouă
Că oamenii au pleoape-libelulă
Stând gură lângă gură absurd
Și neștiind ce-nseamnă un sărut.
Dacă m-ai iubi...
poezie de Claudia Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi ai alungat un inger
frig.... noapte de noiembrie
plouă și stele nu se mai văd.
ai deschis larg ușa casei tale
și m-ai aruncat în stradă.
nu am decât aripile pe care să le trag peste mine
nu mai pot zbura...
am aripile ude și înghețate.
azi m-ai alungat fără să spui nimic,
ai deschis ușa larg,
apoi ai încuiat-o repede
ca nu cumva să mă mai întorc.
mâine am să plec, departe de tine
și nu mă va mai goni nimeni.
mâine te voi uita cuminte.
.... am aripile ude și înghețate,
merg desculță pe strada pustie...
doar vântul, ploaia se mai aud și
un câine mă privește tremurând.
îl primesc lângă mine,
îl acopăr cu aripile... a adormit.
privesc spre cer... nici o stea.
azi ai alungat un înger...
poezie de Daniela Voicu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
E mult de-atunci
E mult de-atunci, o știi și tu,
Era o dulce primăvară,
Când liliacul înflorea
Și tot atunci, laleaua rară.
Ai apărut ca din văzduh,
Ca un luceafăr ce străluce,
Ce vine de la infinit,
Zâmbește, stă, apoi se duce.
E mult de-atunci, dar mi-ai rămas
De-a pururi încrustată-n minte,
Te văd mereu în fața mea,
Și ieri și azi, ca mai-nainte.
Cu farmece m-ai cucerit,
Tu! Căprioară milenară,
În suflet mi-ai aprins scântei.
Și m-ai făcut să ard ca o pară.
Am încercat de-atâtea ori,
Să te urăsc, să uit de tine,
Dar sentimentele sunt tari,
Nu le distrug nici șapte mine.
Deși în multe-mprejurări,
M-ai alungat, chiar sfidătoare,
Crezând în zilele ce vin
Te-am adorat cu mult mai tare.
Iar după fiecare gest
Și-o despărțire furtunoasă,
Citindu-ți chipul mai speram
Să te-ntâlnesc și mai frumoasă.
Dar timpul nu m-a ascultat,
S-a scurs cum numai el o știe,
Iar eu aștept îndurerat
Speranțele să-mi reînvie.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
M-ai ademenit precum o nimfă.
Mi-ai pătruns în inimă.
M-ai rănit mai rău decât o viperă.
Ți-ai făcut cuib în sufletul meu.
Mi-ai răpit timpul, zâmbetul și tot ce eram eu.
Ți-ai crescut rădăcini în gândul meu.
Ai putut chiar opri timpul.
Ai înghețat spațiul și universul.
M-ai rătăcit să nu-ți mai aud glasul.
Doar ai tăcut, și din tăcere ți-ai făcut scut.
Din toată iubirea mea ceva mărunt.
Ai condamnat totul la timpul trecut.
Ai dat vina pe soartă și pe ursită.
Mi-ai găsit doar mie vină.
Ai rupt a iubirii cunună.
Și acum tot fugi și taci,
Ai vrea totul să negi.
La ce folos? ști bine că n-ai să poți.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: În plus, luni am proba la mate' și mă gândeam că, dacă vrei, m-ai putea ajuta nițeluș. Nu că n-aș ști eu deloc mate', dar tu știi mult mai bine, ești as.
Lucian: Ah... Aici deja ai intrat în domeniul meu forte. Bine. Vino mâine de dimineață pe la mine, să vedem ce putem face, inclusiv cu proiectul tău de diplomă; se uită blondul peste el, se pricepe mai mult la informatică.
Mihai: Blondul?! Cine-i blondul?
Lucian: Tatăl meu.
Mihai: Aaa... Și de ce-i spui așa?
Lucian: Simplu; pentru că e blond. Deci, te aștept de dimineață; o să-ți las adresa mea. Sper că vei ști să ajungi.
Mihai: O să mă descurc eu.
Lucian: Și dacă va mai fi nevoie, duminică o să vin eu la tine.
Mihai: Mulțumesc. M-ai salvat!
Lucian: Nici chiar așa...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te caut
Te caut,
Te caut în sinele meu.
Nu te caut
Prin oraș,
Pe stradă,
Pe la altă adresă,
Pe aleea din parc,
Prin alte paturi,
Prin case conspirative,
Eu te caut doar în mine,
În sinele meu
Când mi-e dor.
Chiar dacă m-ai părăsit de mult,
Eu te găsesc mereu,
Mereu acolo te am,
Într-un ciob de inimă frântă,
Într-un cuib de fântână,
În inima pietrei din inimă,
Într-o cazemată a sufletului,
Necucerită,
Unde te-am refugiat
De potrivnicia vremurilor,
De zgomotele sociale,
De otrava cotidiană,
De toaca care bate...
Mereu ești acolo și mă aștepți
Cuminte,
În sinele meu,
Triunghiul dintre
Inimă, minte și suflet,
În firida tăcerii,
În cicatricea veche,
Din vremea când mi-ai rupt inima,
Să te poți ascunde acolo,
Ca să te pot găsi
Doar eu...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia cuvânt
poate că mi-ai scrie poeme
prefăcându-te că îți pasă
poate că mi-ai modela degetele
să te pot mângâia și în somn
poate că m-ai învăța să iubesc până la sânge
cărțile prăfuite
poate că m-ai scrie
pe colile ce așteaptă în sertar
poate că tu chiar ești pregătit să mă vinzi
pe o cupă de vin
poate că tu chiar mă privești pe ascuns
și zâmbești uneori
poate că tu chiar mă vrei
ca pe orice femeie și....
poate într-o zi chiar voi sta
pe genunchii tăi de sare
și îți voi arăta
că lumea e altfel
când femeia de lângă tine
e mai mult decât o coală mâzgălită
poate că vreau să mă scrii
pe genunchii tăi
și să îți pese
că iubesc toate cărțile până la sânge
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu te lăsa doborât de greutățile vieții. Mergi înainte, chiar dacă ar fi să te târăști, chiar dacă îți vei zdreli genunchii.... Oricât te vei uita înapoi, timpul nu îl mai poți întoarce!
Elena Bulancea în Personală (15 iunie 2014)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
O iubire...
Mi-am propus să ajung acolo, sus
mi-am propus o poartă numai a mea spre fericire
și o voi face, chiar fără ajutorul tău
și voi ajunge sus-acolo, numai cu iubire.
O iubire cum nu am mai avut,
o iubire plină, doar de mine
sperând, dacă se poate, chiar către absolut
și voi trăi iubind, dar din iubire
Mi-am propus să-mi las lăstarii timpului să crească
chiar dacă nu voi ști de unde-au răsărit
și voi primi o sevă de mană, ce-i cerească
voi contiuna în taină, puțin, ca să mă mint.
Mi-am pus în plete luna, vreau ea să mă iubească
e cel mai simplu lucru și vreau ca să te mint.
poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când îmi era mai greu
Tu m-ai lăsat plângând...
credeam că ai plecat,
dar, Doamne,
cât de frumos m-ai așezat
în lumea Ta!
Cât de frumos aveai grijă
de visele mele!
cât de aproape mi-erai!
Acum că ai răspuns
durerii mele,
te văd zâmbind
precum un Tată
care-mi știe drumul.
Acum Te văd,
Te simt,
crezând în Tine,
mi-ai răspuns,
când Tu, Doamne,
l-ai adus în viața mea,
m-am bucurat ca un copil,
dar tot, Tu, Doamne,
l-ai luat ca să-mi redai
bucuria de a trăi.
Azi, nu mă mai simt singură,
uitată,
rănită,
mințită,
nepotrivită...
căci Tu mi-ai răspuns
zâmbind
și m-ai ridicat
deasupra durerii.
M-ai vindecat
și-Ți mulțumesc
că nu m-ai părăsit!
poezie de Eugenia Calancea (24 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Tu mi-ai oprit timpul,
L-ai dezmembrat,
În mii de clipe,
De cuvinte!
Și l-ai ascuns
În inima Ta,
Cu tot cu mine!
Tu m-ai reinventat,
Din mii de fărâme!
M-ai readus la viață,
Din morminte,
Pe-o cruce!
Tu ești mai presus decât timpul,
Decât cerul și stelele!
Ești Luna sprijinită de un colț,
Din inima mea!
Tu ești chiar fantoma,
Ce bântuie viața,
Amurgul și dimineața!
Tu ești răsăritul!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!